Îmi făcusem temele. Aveam în față agenda cu lista de întrebări. Îmi tot aruncam ochii pe ele. Sunt mioapă. Nu văd prea bine la distanță. În depărtare o siluetă fină îmi făcea cu mâna. Mi-am pus ochelarii. Era ea. Purta un mantou alb cu mâneci evazate trei sferturi cu terminații de blană. O pereche de mănuși fine, din piele neagră, îi încătușau brațele până aproape de cot. Cizme negre Stuart Weitzman și poșeta din colecția de designer Erdem x H&M. Eleganță pură în alb și negru. Am început bine. Cei care mă cunosc știu că o ținută armonioasă mă face să văd viața mai frumoasă.
S-a apropiat de masa unde o așteptam de parcă ne cunoșteam de când lumea. Stătea acolo în fața mea. O vedeam și totuși nu-mi venea să cred. Trecuse exact 3 luni de la acea scrisoare. O scrisoare care avea să aducă schimbări majore în viața mea. Părul îi camufla o parte din trăsăturile feței. Dar asta nu mă deranja ca la alte persoane. Din contra îi accentua misterul. Este coafura perfectă pentru ea. Am zâmbit. Oare știe că prin saloane se cere mai nou roșu Andreea Balaban?
Mi-a plăcut cum a aruncat, neglijent, mantoul pe un scaun. Cu un gest princiar. Se vede că nu e sclava lucrurilor. Un comportament care trădează imediat dacă persoana are clasă. Că să mă fac înțelesă. Am văzut femei cu blănuri fabuloase care tremurau când le așezau pe un fotoliu. Asta în locații luxoase, unde puteai foarte bine să le arunci și pe jos. Meschinăria cu care se agățau de lucruri mă deprima. Îmi era dor să văd o femeie care știe să-și scoată cu eleganță un mantou, care să se concentreze pe conversație nu pe haină. Asta arată respect pentru interlocutor și siguranță de sine. A rămas într-un pulover burgundy cu mâneci trei sferturi și o fustă amplă cu imprimeu animal print. Ansamblul era accesorizat cu o broșa opulentă și clipsuri aurii. Îmi plac persoanele care poartă bijuterii atipice. O modă lansată de Wallis Simpson și de care, din nefericire, tot mai puține femei își amintesc.
Elegant este când inviți pe cineva, cu care începi o colaborare, să achiți tu consumația. Andreea nici nu a vrut să audă. Într-o lume în care toți vor numai să primească, ea este excepția de la regulă.
Relaxarea cu care vorbește în fața camerei este prezentă și în timpul conversației cu mine. În vreme ce o ascultam îi admiram mâinile. Are degete fine și o manichiură impecabilă. O manichiură „Half Moon” cum purtau divele anilor 1930-1940. Pentru cele care nu au auzit de aceasta manichiură, este manichiura preferată de Dita von Teese. Andreea are unghii scurte. O bilă albă, detest ghearele.
De lista mea cu întrebări s-a ales praful. Conversația aluneca în cu totul altă direcție. Adevărul este că uitasem pentru ce am venit. Trebuia să fie un interviu cu Andreea, ori eu eram interesată de haine, bijuterii și o bloggerița pe care o plac mult. Secret! Andreea mi-a confirmat că acea persoană este specială. Mi-a plăcut generozitatea ei. Faptul că își apreciază colegele. La un interviu trebuie să știi să asculți ori eu începusem să vorbesc despre tehnici de pictură, muzee, filme și cărți. Asta pentru că aveam senzația că mă conversez cu o cunoștință mai veche, dar pe care nu o văzusem de mult timp.
Așa am aflat că filmul ei preferat este „Lista lui Schindler”. Când îmi spunea asta prin față mi se perinda scena magistrală de la sfârșitul filmului. Acea metamorfoză a lui Schindler de la omul de afaceri fără scrupule de la început la omul nou din final. În ochii ei se citea tristețea, apoi mi-a spus șoptit că lucrarea ei de licența a avut ca temă Holocaustul. De parcă nu avea suficiente calități acum mai trebuia să mai fie și cultă și profundă? Bine că preferă cărțile polițiste: Rodica Ojog-Brașoveanu și Agatha Christie. Ce mă făceam cu ea dacă îmi spunea că citește „Istoria Imperiului Bizantin”?
Adevărul este că nu m-am dus să cunosc influencer-ul Andreea Balaban ci omul Andreea Balaban. Când aleg să scriu despre cineva îmi place să mă documentez. În Social Media te ajută mult și comentariile celor care îl/o urmăresc. Îmi amintesc că video-ul „Cum a fost la Shop my Closet” a avut peste 1000 de comentarii. Multe pozitive. Și nu genul: superbă, 3 inimi, 3 pupici, super, etc. Mesaje substanțiale scrise din inimă. Am citit toate comentariile. Pentru că sunt autoarea acelei scrisori citită de Andreea. Pentru că aud, tot mai mult în jurul meu, că emoțiile adevărate nu mai sunt la modă. Se pare că printre urmăritoarele și urmăritorii Andreei mai sunt. Mi-au plăcut comentariile voastre prin care îi spuneați cât este de specială și cum v-a transformat viața. Multe dintre cele care nu au avut curajul să comenteze niciodată au făcut-o atunci. Mă bucur că din ce în ce mai multe persoane înțeleg cât de important este exemplul unui om de caracter. A fost un comentariu, o domișoară sau doamnă care îmi recomanda să îmi fac blog pentru că ea m-ar citi. Exact la o luna aveam blog.
În semn de mulțumire că mi-a citit scrisoarea pe vlog m-am gândit să îi fac un cadou. Ceva special. Am rugat o prietenă, Maria Mirea să îi facă un portret după fotografia ei favorită. Apoi am început tratativele cu Andra pentru că se apropia Sfântul Andrei. La mine în casă nu îi spunem Andra ci „zâna cea bună”. Andrei i-am dat scrisoarea, la „Shop my Closet”, nu Andreei. Andreea până acum 3 săptămâni nu știa numele meu, nici cum arăt. Am scris acea scrisoare pentru că fiica mea m-a rugat să o fac. Și nu credeam că Andreea va fi atât de impresionată. Scrisoarea a fost first level, era momentul pentru second level tabloul. Andra a acceptat să ne întâlnim. Să vă spun cât era de răcită? Și totuși a venit. Iar tabloul a ajuns la Andreea fix de ziua ei. Cum ascensiunea Andreei era din ce în ce mai rapidă soțul meu râdea de mine și fiica mea. Până ajungeți voi cu tabloul, o să fie prea celebră ca să vă mai bage în seamă!!!
O urmărim amândouă, atât eu cât și fiica mea. I. este mult mai receptivă. Ea e cea care mi-a spus că Andreea a citit scrisoarea pe vlog, ea m-a anunțat de postarea pe Instagram cu tabloul. M-am uitat la video-ul cu scrisoarea de vreo 10 ori, și tot de 10 ori am citit postarea de pe Instagram. De emoție îmi scăpa esențialul, acel da cu majuscule de la final. Acceptul Andreei pentru întâlnirea de care scriu acum.
Ce se ascunde în spatele unei fotografii năucitoare și a unui video de succes? Foarte multă muncă. Pentru ca noi se ne bucurăm de o poveste frumoasă, mai presupune și: cumpărarea de recuzită, perdele pentru ca lumina zilei să fie transformată în semiumbră așa cum cere scenografia momentului pus în scenă. La asta adăugați închirierea unei camere de hotel pentru o ambianță cu iz vintage. Toată lumea știe că o cameră de hotel se închiriază după ora 12, în funcție de politica hotelului. Trebuie să te miști repede, să te trezești în puterea nopții pentru make-up, condiții de stres maxim și adrenalina atingând cote alarmante, plus o putere de concentrare de fier. Și asta la o singură filmare.
Andreea nu s-a lamentat nici o clipă, mi-a spus că îi place la nebunie ce face. Mă adresez acelora care au pus presiune pe ea, uneori prin comentarii răutăcioase. Această opinie îmi aparține în totalitate, nu e prima dată când o spun pe acest blog. Persoanele care nu îți respectă munca sunt primele care îți întorc spatele. Sper că nu se încadrează nimeni în categoria asta. Îmi place să cred că Andreea a creeat un soi de „dependență”, iar în lipsa „narcoticului”, urmăritoarele intră în sevraj. Și când ești în sevraj și drogul nu e livrat la timp apar reacții ciudate. Andreea trăiește pentru voi, e păcat ca munca ei să fie călcată în picioare.
Omul magic din viața Andreei este bunica. Tot ce este astăzi, evoluția ei, persoana care a devenit se datorează acestei ființe minunate. Pentru ea bunica înseamnă acasă. Oriunde a călătorit în lumea asta, nicăieri nu a mai întâlnit savoarea supei cu tăieței, aroma cozonacilor și prăjiturilor făcute cu atâta dragoste. E universul ei, de unde își ia putere atunci când totul în jurul ei se clatină. Cu ochii în lacrimi mi-a mărturisit că nici nu vrea să se gândească cum va fi viața ei după dispariția bunicii. Îi tremura vocea, musculatura feței parcă încremenise, iar umerii pierdeau din ținuta frumoasă pe care o aveau înainte. Am realizat că nu minte, numai gândul la asta și atitudinea ei s-a prăbușit brusc. Draga mea, îți doresc ca bunica să fie alături de tine cât mai mult timp! Oricât ar fi de ocupată își face timp să ajungă la bunica, la Buzău. Felicitări bunicii pentru educația dată Andreei!
Am întrebat-o ce a impresionat-o cel mai mult de când activează în acest domeniu? O fată căruia i-a murit tatăl. Nimeni nu se gândea că tatăl care avea în jur de 40 de ani poate muri. Crezi că moartea este apanajul celor în vârstă. Și brusc lumea ta se năruie. Iar acea fată și-a găsit puterea să meargă mai departe și chiar să zâmbească uitându-se la vlogul meu.
Cu ce ne vrăjește Andreea? Tot ce face se adresează sufletului. Are carismă, are simțul umorului, acid uneori, are curaj să spună că a avut o zi proastă, are curaj să aibă lacrimi în ochi citind o scrisoare (mulțumesc, draga mea), are curaj să ne arate cum trăiește într-un apartament închiriat, cum călătorește cu curse low-cost, are curaj să citească, dar și să recunoască asta (cartea ei de suflet rămâne „Pădurea norvegiană” de Haruki Murakami), are curaj să se lase fermecată de muzee și operă. E iubită, pentru că nu caută să pară altcineva. Nu ne vinde un stil de viață care nu îi aparține. A înțeles la timp că adevărul este mult mai sofisticat decât minciuna. Dacă alegi falsitatea nu te salvează nici hainele de brand, nici locațiile spectaculoase, nici cea mai bună echipa de profesioniști. Iar ea face toate astea singură, ajutată de Andra și mai nou de Raluca. Știu ce și-ar dori. Nu are încă puterea financiară să facă asta. Construiește totul cărămidă cu cărămidă. Și oricum e atipică. E originală, se încăpăținează să meargă contra valului. E printre puținele care își protejează unicitatea când este vorba de reclame. Nu e perfecta, învață din mers, nu se declară expertă într-un domeniu anume. Cu toate că la modul cum se ține de treaba am senzația că va deveni. Cu toate astea are acel ceva… care o face iubită de atâția oameni. Acel ceva care este marele ei dar. Acel ceva cu care te naști. Acel ceva care este răspunzător de frumusețea care o răspândește în jur. Continuă să ne împărtășești emoții, Andreea!
Referitor la prietenia Andreea-Andra. Am vorbit cu amândouă. Andreea spune despre Andra că știe să dea la timp și mai ales atunci când e nevoie. Nu mai târziu, nu când are chef ci atunci când Andreea are nevoie de ea. Și este fidelă. O calitate pe care Andreea o apreciază enorm. Andra mi-a mărturisit că ea și Andreea sunt temperamente total diferite, de aceea se completează de minune una pe alta. Mi-a schimbat viața și sunt un om mai bun datorita ei, spune Andra. Când i-am dat tabloul pentru Andreea am văzut ochii Andrei. Sclipeau de încântare. Consider, că un om este cu adevărat evoluat doar atunci când învață să fie mai bun. Îți trebuie un caracter puternic să stai în preajma Andreei. Este greu să suporți succesul cuiva. Andra poate. Sunt convinsă că pe ele le legă un secret, o poveste pe care nu trebuie să o cunoască toată lumea, o poveste care le face de nedespărțit. Andreea reușești să faci atât de multe, n-ai putea să o clonezi pe Andra? Îți lăsam ție originalul, noi ne-am mulțumi cu o copie!
Nici nu știu când a trecut timpul. Eu, Andreea și fiica mea eram ultimele din cafenea. Personalul a fost nevoit să ne atenționeze că închide în 10 minute. Am să fiu în continuare cu ochii pe fata asta! Sunt convinsă că o să ne rezerve multe surprize plăcute. Sunt subiectivă, știu! Îmi place la nebunie să scriu cuvinte frumoase și să fac cadouri. Până acum, nimeni nu mi-a mulțumit atât de frumos ca ea. Va avea un loc aparte în inima mea. Mereu!
Cum sufăr de scenarită trebuie să o spun. Am în fața ochilor o imagine. O cameră în care singura sursă de lumină este o lampă cu flori de lotus Tiffany. Mobilierul curge în curbe ample. Ornamentele opulente în auriu și detaliile sculpturale numeroase se pierd în semiumbră încăperii. O tânăra îmbrăcată într-un deux pieces alb cu o pălărie neagră scrie zâmbind o scrisoare. (a se vedea ținuta din vlogul cu buclele) Lângă scrisoare, o poșeta și o pereche de mănuși negre care par aruncate acolo în grabă. Stiloul într-o cromatică ce amintește de lemnul de cireș este ghidat pe hârtie de niște degete fine. Ce enigmă ascunde zâmbetul ei? Cine ar putea fi? Dacă te apropii vezi inscripționat pe capacul stiloului un nume: Andreea Balaban. Este un stilou românesc Poenari. Poate părea ciudat să amestec Art Nouveau, Baroc și un stilou Poenari. Nu este o reclamă! Dar ar putea fi! Pentru că Andreea iubește culoarea verde (lampa), adoră mobilierul vechi și are un astfel de stilou. Iar mie îmi plac poveștile. Pentru a fi credibile reclamele au nevoie de povești… adevărate și exemplul unui om care să inspire.
Închei acest articol așa:
- Mulțumesc că mi-ai citit scrisoarea pe vlog făcându-mă să văd ce impact a avut asupra oamenilor,
- Mulțumesc pentru modul minunat în care ai vorbit despre tablou. În realitate arată mult mai bine decât s-a văzut pe vlog sau în fotografia de pe Instagram. Nu e meritul meu, e meritul Mariei Mirea. Meritul meu este că atunci când vreau să fac ceva pentru un om: cadou, ajutor, încurajari îmi iese. Pun niște condiții. Să fie un om care să îmi placă, în care să cred și care să nu renunțe la vise. Iar pe Andreea o place fiica mea. Și este suficient,
- Mulțumesc că ai curaj să mă lași să scriu despre tine pe un blog care are… doar 3 luni și 10 zile. Mulți m-ar trimite la plimbare.
Crăciunul plutea în aer. Pentru un influencer este o perioadă aglomerată cu multe evenimente. Cu toate astea, Andreea și-a făcut timp să se întâlească cu mine. Când te gândești că totul a pornit de la o scrisoare? Cine mai scrie astăzi scrisori? Cred cu tărie că faptele bune se întorc înapoi însutit! Cred în emoții care te lasă fără suflare și cred în oamenii frumoși care le generează! Cred în toate formele de frumos! Pentru mine nu contează dacă sunt oameni, fapte sau cuvinte. Întâlnirea mea cu Andreea a fost întâlnirea cu un om… frumos!
Pe Andreea Balaban o găsiți aici și aici. Hai că e amuzant, ce încerc eu să fac eu aici? Promovare? Pentru cineva care atinge în curând 180 000 de urmăritori? Nu știu dacă mai este cazul. Mi se pare însă decent să fac cunoscută munca din spatele fetei care promovează stilul vintage în România. Fata care a ridicat reclamele la un alt nivel pe vlogul ei.
Fotografiile provin din arhiva personală a Andreei Balaban.
