Cine sunt eu?

Ei bine nici eu nu prea știu. Sună aiurea? Poate că da, dar ăsta este adevarul. Veșnic apar schimbări în viața mea. Eu cea de azi sunt complet diferită de cea care eram ieri.

Îmi place să citesc. În adolescență, tata era îngrijorat că preferam să stau în casa înconjurată de cărți în loc să relaționez cu cei de vârsta mea. Spunea că e nesănătos să nu ies din camera mea câte 3 zile. Citesc în continuare, dar am înlocuit cărțile clasice cu e-book-urile.

Îmi place să scriu. Găsesc inspirație în tot ce mă înconjoară, într-o frântură de conversație, o carte, în inelul opulent de pe mâna bătrânei doamne, fata frumoasă care vorbește la telefon, baiatul cu privirea pierdută, bărbatul distins care răsfoiește cărți într-un anticariat, pe facebook și fotografiile de pe instagram. Cel mai mult îmi place să îmi imaginez povești când sunt nevoită să stau la cozi, acolo unde oamenii vorbesc tare. Cum nu pot citi, ca să nu o iau razna mă focusez pe câte o persoană și încerc să îmi imaginez viața ei.

Îmi place să pictez. Asta am descoperit mult mai târziu. Totul a pornit cu un curs de icoane bizantine. Dupa vreo 2 ani am simțit că bat pasul pe loc. Așa am hotărât că e timpul pentru o schimbare. Vroiam mai mult. M-am înscris la Artă Sacra – FTOUB. Am pătruns într-o lume misterioasă, provocatoare și plină de culoare. O lume care m-a amprentat mai întai spiritual apoi și artistic.

La mine simțul umorului se ascute atunci când mă confrunt cu situații limită, în rest zace în fază latentă.

Personalitățile care m-au marcat în ultima perioadă: Vintilă Horia, Regina Maria, Olga Greceanu, Regele Mihai. Astăzi… mâine cu siguranță vor fi alții.

Sunt singură la părinți. Am compensat asta cu cea mai bună prietenă pe care o știu de când aveam 5 ani, apoi o altă prietenă dragă a apărut în viata mea la 13 ani. Deşi suntem de confesiuni diferite şi fiecare am mers pe drumul nostru, împreună am învăţat lecţia toleranţei. În lumea adulţilor, am cunoscut o prietena care nu mă menajează deloc, dar care a fost, constant, lângă mine când mi-a fost mai greu. Pe parcurs am mai adăugat câteva persoane dragi pe listă.

Apropos, sunt obsedată de liste și agende. Am moștenit asta de la tata, pe lângă simțul estetic, o caligrafie frumoasă, concentrarea pe viața mea nu a altora și preferința pentru călătorii.

Mama mi-a transmis talentul la desen, dragostea pentru cărți, atenția la valoarea oamenilor și ușurința cu care mă adaptez la schimbări.

De 22 de ani sunt căsătorită cu acelaşi bărbat, aici nu am simțit nevoia să schimb nimic. Fiica mea de 16 ani e cea care mă face să fiu mereu ancorată în prezent.

Viața mea este axată mai mult pe a fi decât pe a avea. Neavând posibilitatea să trăiesc mai bine, aleg să trăiesc mai frumos prin poveștile pe care decid să le spun. Nimeni nu îmi va putea lua asta… niciodată.