10 categorii de oameni pe care îi evit

Cei care îmi citesc articolele îmi spun de multe ori: „Ce norocoasă ești! Ai parte numai de oameni minunați! ” Realitatea nu este cea care se vede. Și eu, ca orice om, întâlnesc și persoane dezagreabile. Recunosc însă că am o preferință pentru întâmplările frumoase și oamenii de la care am ce învăța. Mereu am fost atentă la comportamentul celor din jur. Nu fac parte din categoria celor care văd un om și hotărăsc brusc: Nu pot să-l suport! Dar limbajul agresiv, loviturile sub centură, ranchiuna dusă la extrem mă fac de multe ori să bat în retragere. Nu sunt înzestrată cu suficientă energie pentru lupte de gherilă.

Și cum viața nu îmi aduce numai oameni minunați, încerc să mă protejez, pe cât posibil, de câteva categorii :
1. Persoanele care aleg cu plăcere misiunea ingrată de a anunța veștile proaste.
Sunt acei oameni care trăiesc pentru a distruge: destine, cariere, cupluri și visuri. Pe când oamenii minunați preferă să construiască.

2. Persoanele care abuzează de timpul tău și întârzie frecvent la întâlniri.
Viața m-a învățat că sunt primii care te părăsesc la greu, iar dacă comiți imprudența să le împărtășești un secret o faci pe riscul tău. Oamenii minunați ajung la timp indiferent cât sunt de ocupați și îți oferă cu bucurie din experiența lor.

3. Persoanele care discută numai despre boli, spitale, tratamente și cât de hoți sunt medicii.
Am observat că povestea despre gripa sau alergia unui astfel de om îmi poate consuma și 30 de minute din viață. Un om minunat cu o boală gravă nu prea vorbește despre ea. Iar dacă alege să facă asta, te ajută să conștientizezi ce luptă obositoare are de dus un supraviețuitor adevărat.

4. Persoanele care te chestionează fără jenă despre statusul tău, copii, averea personală și locul unde îți petreci vacanțele.
Intimitatea se pare că a devenit din ce în ce mai mult o rara avis. Astfel de oameni care își petrec cea mai mare parte a timpului în medii unde nu se pune preț pe viața privată, unde se expune totul de la vulgar până la obscen, au ajuns la concluzia că orice întrebare este permisă. Un om minunat înțelege că poate exista o poveste dureroasă în trecutul unei persoane singure sau în spatele unei femei care nu poate avea copii. Oamenii minunați aleg să călătorescă nu să bifeaze destinații.

5. Persoanele care bârfesc și pe care îi consider o mare pacoste.
De obicei plec din preajma lor, dar dacă sunt nevoită să îi suport îmi place să îi privesc în ochi și să-i întreb: Ești sigur sau doar crezi? Ai văzut tu sau ai aflat de la altul? Urmează o secundă când se simt descumpăniți „își părăsesc scenariul” și este suficient să le citești pe chip ce îi determină să-l compună. Secunda aceea care trădează lașitatea, invidia, cruzimea și dorința de a face rău. Oamenii minunați își păstrează energia și mintea pentru situații cu adevărat importante de teamă să nu o risipeasă cu nimicurile vieții.

6. Persoanele care vorbesc tare la telefon, cei care vorbesc la telefon la un eveniment unde nu este permis, cei care își vizualizează Facebookul, Instagramul ca să vadă câte like-uri au primit. în general cei care au o relație „pasională ”cu telefonul.
Mesajul e clar nu prezinți interes și atunci este elegant să te retragi. Oamenii minunați și-au închis telefonul, iar la finalul conversației mi-au spus „Wow, au trecut 4 ore, nici cu prietene mele nu am stat atâtde mult!”( era prima dată când ne vedeam)

7. Persoanele care întreabă fără nici o jenă „Cât a costat?”
Serios? Trăim în era internetului. Poți găsi absolut orice informație. De ce trebuie să dezvălui că la tine totul trece prin filtrul banilor? Oamenii minunați o fac mult mai discret „îmi poți recomanda persoana, magazinul, produsul, serviciul… ?” Și se lămuresc singuri. Nu curiozitatea o condamn, ci modul cum se poate lasă o persoană subjugată de ea.

8. Persoanele care se poartă urât cu personalul de serviciu.
Genul acela care face confidențe menajerei, dar simte în același timp nevoia să o umilească în fața invitaților. O doamnă minunată ( întâmplare reală) a avut suficient tact și nu a spun „Laura menajera mea” ci „Sunt norocoasă că am găsit-o! Laura are un baiat student la… ( o facultate prestigioasă din Europa).” Subtil îi sugera că și ea este la fel de inteligentă ca fiul ei, atât că nu a avut posibilitatea să-și continuie studiile. Mai târziu aveam să aflu de la fiul Laurei că i-a ajutat și financiar pe perioda studiilor. Iar Laura lucrează în continuare în acea casa. De 15 ani.

Și cum viața noastră are tendința să se mute tot mai mult în Social Media, există și aici categorii oameni de care mă feresc:
9. Persoanele care pun pe contul de Facebook toate catastrofele lumii. Cei care îmi urează zilnic bună dimineața, bună seara și noapte bună folosindu-se de cele mai kitschoase ilustrate.
Mesajul pe care nu realizează că îl trasmit. „Nu sunt capabil să văd partea frumoasă a lucrurilor!” Contul de Facebook a ajuns să dezvăluie despre noi mult mai mult decât viața reală. Mai ales atunci când rămânem pierduți în online. Din conturile oamenilor minunați afli despre evenimente la care merită să participi sau pasiuni care îi împlinesc. Pun, în general, postări care nu urmăresc să se joace scandalos cu emoțiile unui om. Un pont, Facebookul trădează simțul estetic al unui om. Nu încerca să pari ceea ce nu ești. Postările oamenilor minunați sunt creative, de obicei scrise de ei, dau share la citat care pomovează ceva frumos, iar din punct de vedere estetic sunt o inspirație. Până la urmă postările pe facebook sunt o prelungire a sufletului celui care le distribuie.

10. Persoanele care se lasă ademenite de conturile de Instagram și intră în depresie atunci când nu au acces la lumea aceea strălucitoare.
O ieșire la o terasă. M-am lăsat sedusă de invitația unor cunoștințe pe care nu le mai văzusem de ceva timp. S-a transformat într-un moment din acela în care grupul se lărgește cu „prietenii prietenilor” și nu mai poți stăpâni nivelul conversațiilor. Lângă mine s-a așezat o tipă care exclama indignată din minut în minut „Uită-te și la asta ce stil de viață își permite!” Asta fiind o persoană cu un cont de Instagram care crește spectaculos cu fiecare zi. Rămân surprinsă că și ea îi dă like. „Îți place sau nu?” o întreb. „Deloc, dar e cotată cea mai… Toată lumea îi dă like.” Și mi-a fluturat câteva nume din showbiz. Nu puteam să nu mă întreb, oare dacă mâine aștia spun că e la modă să ne sinucidem în masă chiar o va face? Degeaba era revoltată. Se pare că tocmai acest mod de a gândi a făcut-o vizibilă pe cea care o detesta din răsputeri. Oamenii minunați au cu totul altă categorie de urmăritori. Categoric nu la fel de numeroși, dar măcar nu îți dau like înveninați de invidie.

Din categoria oamenilor mai puțin frumoși, dar pe care trebuie să-i suportam. O întâmplare care am trăit-o cu ceva timp în urmă. Eram în sală la Teatrul Foarte Mic, iar pe scenă actorul își intrase admirabil în rol. Spectacolul începuse de vreo 15 minute. În rândul din fața mea erau 6 locuri libere. Brusc atenția sălii a fost distrasă de un grup plin de „adrenalină”. Au ridicat fără jenă un rând întreg în picioare, extrem de nerăbdători să ajungă la locurile lor. Deloc discret „deschizătorul de drum” chestiona pe câte un nefericit (care bănuiesc că se întreba cu ce oare a greșit în viața asta dacă nici într-o sală de spectacol nu are parte de liniște) în legătură cu numărul locului. Apoi comunica rezultatul sondajului celorlalți din spate. După 2 astfel de mișcari de „ping-pong” cu numărul locurilor se părea că în sfârșit ajung la tintă. Pentru ca tabloul să fie complet, tușă finală a fost trasată de un individ din grup căruia i-a sunat telefonul. Radu Gheorghe și-a întrerupt monologul pe scenă și a spus: „Nu vă jenați ! Vă rog răspundeți!”  Am asistat la un moment în care actorul și-a pierdut cumpătul, o sală întreagă se foia indignată, în timp ce vinovatul senin a răspuns la telefon și și-a înștiințat interlocutorul că este la teatru. În sfârșit s-au așezat, iar actorul s-a adresat de data asta sălii care făcea eforturi să-și revină din șoc: „Vă rog să mă scuzați, trebuie să-mi reintru în stare. Credeți-mă nu este deloc ușor!”  Deși au trecut 7-8 ani e un episod care mi-a rămas în minte. Pentru că m-a durut. Am simțit durerea omului de pe scenă, umilința și faptul că este nevoit să accepte asemenea spectatori. M-a durut pentru că am realizat către ce ne indreptăm. Nu oricine vine la teatru știe să se comporte într-o sală de spectacol. Cu fiecare astfel de situație intrăm tot mai adânc într-o lume mai urâtă, mai goală, mai vulgară și din ce în ce mai crudă. În lumea în care domnește incultura omul își pierde unicitatea. Renunțând la ea permite transferul puterii unui grup guvernat de instincte primare. Istoria lumii e plină de episoade în care gloate needucate au dus omenirea spre pierzanie.

Trecând peste toate astea îmi plac oamenii politicoși care caută pe cât posibil să se limiteaze la aspectele frumoase ale vieții. Prefer oamenii cu voci educate care știu să imprime farmec frazelor rostite. Îi doresc în preajma mea pe cei care își aleg cu atenție cuvintele pentru că înțeleg cu adevărat greutatea lor. Un cuvânt poate da aripi, dar poate la fel de ușor să dărâme totul într-o secundă. Aleg să stau în preajma celor care promovează faptele bune și se disting prin gesturi curtenitoare.

Îmi plac oamenii care știu să mulțumescă, cei care spun „te rog frumos”, care îl preferă pe „mi-ar plăcea” în locul lui „vreau”. Cei care tratează oamenii cu delicatețe, cu tact, iartă defecte și promovează calități. Cei care reușesc să treacă cu grație peste momentele dezagreabile ale vieții. Îmi plac cei care pun pe prim plan eleganța în gesturi înaintea eleganței vestimentare. Dar mai ales îmi plac oamenii care știu să-și respecte seniorii și realizările lor. Găsesc că asta este Everestul educației unui om.

Având în vedere că trăim timpuri în care nimeni nu mai are cutezănță să răspundă de viitor mă uit cu admirație spre persoanele publice care iau atitudine. Spre oameni ca Oana Pellea și Tudor Chirilă care înțeleg că notorietatea presupune și resposabilități civice. E suficient să le urmărești conturile de facebook. Cu siguranța sunt și alte persoane publice. Dar am o slăbiciune emoțională pentru actorii de teatru.

Știu mi-am propus să vorbesc despre oameni dezagreabili și am ajuns tot la oameni… minunați.