De ce iubesc oamenii din Cluj?

M-am împrietenit zilele astea pe facebook cu o persoană din Cluj și gândul m-a purtat la vacanța de acum un an petrecută acolo. Am experimentat  în acea vară, emoții care m-au făcut să înțeleg că latura umană a unui om este doar o prelungire a sufletului său. Gândești frumos, te porți frumos.

Am ajuns în Cluj târziu pe la 7 seara. La hotel era foarte  aglomerat. Un festival avea loc în acea perioada,  iar hotelurile și pensiunile erau la capacitate maximă. Ne-am spus numele și așteptam cheia camerei.

– Sigur ați făcut rezervare, nu vă găsesc nicăieri? Mă mai uit o dată. Începea să devină neplăcut. M-am uitat în spate. Un grup de vreo 10 francezi se amuzau teribil de o fetița de vreo 5 ani care dansa de mama focului în fața ecranului unui televizor. Simțindu-se în centrul atenției, copila se straduia să fie la înălțime.

– Avem emailul de confirmare, spune sotul meu. Francezii se amuzau în continuare. Reprezentația atinsese punctul culminant. Micuța era răsplătită cu aplauze.

– Aș vrea să îl vad.

Doamna de la recepție „scanează” emailul din toate unghiurile și ușor încurcată, cântărindu-și  parcă fiecare cuvânt ne spune:

– Aveți confirmarea de pe un cont fals. Nu de la noi. Puteți să așteptați 10 minute?

Și pleacă. Revine însoțită de un domn care se uită și el pe email.  Nu vorbesc nimic între ei. Domnul părăsește recepția hotelului, iar doamna se adresează spre noi:

– Îmi pare rău, nu mai avem disponibilă nici o camera cu 3 paturi. Vă putem oferi în schimb 2 camere cu câte 2 paturi. E în regulă?

– Da. Ce poți sa spui la aproape 8 seara într-un oraș  sufocat de turiști. Ne pregăteam să plătim diferența.

– Nu va costă nimic în plus.

Și nu o seară. Două seri am beneficiat de acest tratament. Modul cum au gestionat toată situația mi-a plăcut enorm. E posibil așa ceva? Da, în Cluj e posibil!

În locul de unde veneam eu, presiunea de zi cu zi afectează pe cei mai mulți dintre noi. Se reflectă verbal prin tonul ridicat sau extrem prin țipete sau limbaj vulgar la cei care nu au depășit încă faza instinctelor primare. Orele cele mai periculoase când te poți expune unor asemenea manifestări sunt între 4.30 – 6.30 p.m. Atunci când cei mai mulți își varsă frustrările, acumulate la serviciu, în trafic sau pe stradă.

3 zile cât am  stat în Cluj, la aceste ore, n-am auzit pe nimeni să ridice tonul, să injure sau să țipe. Nu spun că nu am asistat la situații mai neplacute, dar nimeni nu a recurs la cele enumerate mai sus. Poate erau mai mulți turiști, poate clujenii erau în vacanță, dar dacă… totuși locuitorii acestui oraș au înțeles că standardele înalte nu se pot păstra decât printr-un efort colectiv, dacă… totuși aici există o comunitate care are cu adevarat simț civic?

In Cluj am întâlnit acel anticar care m-a sedus cu povești despre pictura bizantina. În anticariatul lui am cumpărat o carte pe care în București mi-a fost imposibil să o gasesc. „Cursul” despre pictura bizantină a fost drept mulțumire că i-am apreciat afacerea și am ținut să i-o spun. M-a purtat într-un timp în care oamenii aveau timp să asculte, să ofere și să mulțumească dar mai presus de toate astea își găseau răgaz să-și prețuiască semenii.

Personalul cu care am interacționat  la Muzeul de Arta din Cluj, mi-a răspuns rabdător la toate întrebările. Și credeți-mă nu au fost puține. Inclusiv la cele ce țineau de tehnica restaurării. Sincer, de lângă oamenii din acel loc mi-a fost cel  mai greu să mă despind.

De ce iubesc oamenii din Cluj? Pentru că nu sunt afoni la noțiunea de bun simț. O persoană m-a întrebat revoltată: Ce au ei și nu avem noi? Chiar așa oare ce au? Găsesc că sunt inteligenți, boemi, creativi și nobili. Prețuiesc la ei faptul că sunt împlicați și dornici să se afirme numai cu lucruri frumoase. Pentru ca au eleganță în gesturi, debordează de optimism, și știu să se bucure de viață.

De ce iubesc oamenii din Cluj? Pentru că mă fac de fiecare dată să îmi doresc să mă reintorc.

Articolul asta este despre și pentru oamenii neștiuți ai Clujului. Despre cei care mi-au oferit câteva zile minunate în orașul lor.

Sursa fotografii aici