Îmi plac muzeele de artă. Atât de mult încât, câteodată, se transformă în obsesie. Dar, în general rămâne la un nivel normal… de pasiune. Fără a fi o novice, nu mă pretind însă nici un expert în istoria artei.
Am înțeles în timp, că în orice muzeu din lumea asta, nu poți vedea și analiza fiecare tablou în parte. Înainte când mă încăpățânam să procedez așa, după aproximativ 2-3 ore eram incapabilă să mai recepționez o informație. Acum îmi fac în prealabil o documentare. Știu precis ce lucrări vreau să văd. Cu toate astea când intru într-o sala de muzeu las și factorul surpriză să acționeze, mă ghidez după propriul simț estetic, încerc să nu mă las influențată de notorietatea unui pictor sau de cel mai mediatizat tablou al momentului.
Muzeul de Istorie a Artei din Viena (Kunsthistorisches Museum), unul dintre cele mai importante muzee de artă din lume, este o clădire monumentală în stilul Renașterii Italiene. Adăpostește o impresionantă pinacotecă (mai ales portrete), catalogată pe locul 4 în lume ca mărime. Este poziționat „în oglindă” cu Naturhistorisches Museum (Muzeul de Istorie Naturală). Adică cele două muzee au exterioarele similare și se află unul în fața celuilalt în Piața Maria Tereza. În interior clădirea este decorată cu marmură, ornamente aurite și picturi.
Dintre sutele de tablouri expuse nu o să pot uita:
- Portrait of Isabella d’Este –Titian
- The Art of Painting – Johannes Vermeer
- Portrait of Jane Seymour – Hans Holbein
- Autoportretele lui Rembrand
- Madonna with the Christ Child and Saint John the Baptist – Raphael
- The Tower of Babel – Pieter Bruegel the Elder (o doamnă tocmai făcea un studiu după acest tablou)
În unele săli am admirat mai mult tavanele decât exponatele. Mai ales la primul nivel. M-am răsfățat, când m-a răpus oboseala, pe canapelele în nuanțe stinse de gri-bleu în contrast cu explozia de culoare etalată pe pereții.
Acum ceva timp am desenat portretul Isabellei d’Este după Titian. Uitasem de el. A fost o plăcere să găsesc originalul în acest muzeu.
Muzeul Albertina. În sălile palatului sunt expuse desene și lucrări de grafică, de la vechii maeștri la artiști moderni. Am găsit lucrări de referință aparținând lui Albrecht Dürer, Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti, Rembrandt, Rubens, Claude Lorrain, Eugène Delacroix, Édouard Manet, Paul Cézanne. Secolului XX este reprezentat prin: Egon Schiele, Gustav Klimt și Oskar Kokoschka.
Întrarea în muzeu se face printr-un spațiu de culoare deschisă în nuanțe de ocru care duc spre un roz diluat. Singura pată de culoare, un poster de un albastru violent după o lucrare aparțind lui Mark Chagal, Sleeping Woman with Flowers. Aș fi stat acolo ore întregi pentru starea de liniște pe care mi-o inducea atmosfera din holul central.
La Albertina mi-am dorit să ajung pentru marii maeștrii: Durer și Rubens. Nu puteam să părăsesc Viena fără să vad:
- Hare – Albrecht Durer
- Praying Hands – Albrecht Durer
- Jesus in the Age of Twelve – Albrecht Durer
- Nicolaas Rubens Wearing a Coral NecklacePort – Peter Paul Rubens
- Lady-In-Waiting to Infanta Isabella (Portrait of Clara Serena Rubens?) – Peter Paul Rubens
Acum ceva ani am făcut studii după desenele lui Durer.
Magazinul de suveniruri de la Albertina a fost singurul care l-am găsit pe gustul meu. Erau timpuri în care nu puteam să plec dintr-un astfel de magazin fără să cumpăr ceva. Din fericire am evoluat! Durer se încadrează, în continuare, la categoria obsesie. Vizitând Albertina tocmai mi-a venit cheful să mă reapuc de desenat.
6 Replies to “Cum mă comport într-un muzeu?”
Excepțional articol ! Sincere felicitări !
Mulțumesc! Aud tot mai des în jurul meu că arta nu are audiență. Într-o poveste frumoasă… are.
Adevarat !
O vizita intr-un astfel de muzeu poate echivala cu evadarea intr-o lume paralela. Nu am talent la desen, dar imi place sa ma las coplesita, la propriu, de frumusetea unor tablouri. Am retinut cuvintele tale „…Aș fi stat acolo ore întregi pentru starea de liniște pe care mi-o inducea atmosfera …” pentru ca ma inspira si ma fac sa visez la Viena.
Bravo Emilia! am călătorit imaginar alaturi de tine prin sălile descrise! abia astept sa le vizitez!! multumim pentru frumoasa incursiune! imi place mult blogul tau ❤️ imi da o stare de bine!
Mulțumesc, Teodora! Mă bucur. Starea de bine este unul din obiectivele acestui blog, pe lângă un limbaj decent, pătrunderea cu moderație înt-o zona culturală.