Scrisori pentru Alexandru

22894956_2024417301135601_1932244527_n

Azi am chef să vorbesc despre frumos. Am o relație specială cu acest cuvânt. Despre un om și fapta lui frumoasă. O inițiativă care a generat cuvinte frumoase din partea unor copii. Mi-ar plăcea ca acțiunea acestui om sa devină normalitate în învățământul românesc. Așa ar trebui să se comporte firesc un dascăl. Persoana responsabilă cu formarea unor oameni.

Dănuț este agitat. Are de făcut un proiect pentru școală. Cum eseurile nu sunt punctul lui forte, nu prea știe cum să înceapă. Pe mami nu vrea să o deranjeze. Abia a venit de la spital cu frățiorul cel mic. Singura salvare ar fi bunica. Acolo găsește rezolvarea la orice, acolo se simte mereu în siguranță, la ea este a II-a lui casă. Este suficient să o vadă și brusc îi vin în minte o mie de idei. Veșnic îl încurajează. Și-a luat ce are nevoie și a plecat.

– Bunica am un proiect despre toamnă!  E greu. Trebuie să fie sub formă de carte. Nu știu cum să-l fac!

– Gândește-te că nu este pentru școală. Ce a însemnat luna septembrie pentru tine?

– S-a născut Alexandru. Am avut petrecerea pentru bebeluș, iar eu sunt acum frate mai mare. O ajut pe mami când tati e plecat. Dar nu pot să scriu despre asta. Trebuie să fie ceva wow.

– Ba poți. E wow. Te asigur ca nașterea unui copil e wow.

– Sigur? Pai atunci am proiectul. Mai pun o introducere și un final și gata.

Proiectul lui Dănuț a aratat cam așa:

  • E septembrie. A venit toamna. Frunzele au început să cadă, dar soarele încă mai are putere.
  • În familia mea a avut loc un eveniment important. A venit pe lume frățiorul meu Alexandru.
  • Părinții mei i-au organizat o petrecere mare.
  • De 2 zile plouă necontenit. E vreme de toamnă.

– Buni îmi place să fac lecțiile cu tine. Mă inspiri. Nu trebuie să mai chinui deloc și totul devine foarte ușor.

A II-a zi a dus proiectul la școală împreună cu o cutie de bomboane pentru colegi.

– Cu ce ocazie Dănuț?

– Am un frățior. Am scris și în proiect.  Vreau să sărbătoresc evenimentul. Doamna învățătoare a explicat copiilor motivul pentru care Dănuț îi sevește cu bomboane.

– Cred că ar fi frumos ca noi să fim alături de el cu acestă ocazie. Vă rog ca fiecare să deseneze  ceva drăguț și să scrie câteva cuvinte pentru Alexandru, frățiorul lui Dănuț.

Fiecare copil a citit ce a scris în fața clasei iar apoi îi dădea scrisoarea lui Dănuț.

– Dănuț, să le păstezi și să le arăți lui Alexandru când va crește i-a sugerat doamna învățătoare.

Câteva din scrisorile pentru Alexandru:

  • A.V. Dragă Alexandru tu ce faci? Eu bine, am auzit că Dănuț te-a luat pentru prima dată în brațe și te felicit. Uite eu am 7 ani și-am făcut un desen. Bine ai venit pe lume!
  • C.S. Dănuț să ai grijă de fratele tău, să-i dai de mâncare și să-l înveți să scrie. Eu am mare încredere în tine și te felicit pentru fratele tău. Să fii fericit pentru Alexandru.
  • V.D. Știu că ești mic, drăguț și frumușel, dar fratele tău este prieten cu mine și cred o să fii și tu pieten cu mine.
  • D.Z. A desenat o cameră de bebeluș.
  • P.H. Alexandru bine ai venit pe lume. Noi cei din clasa a II-a suntem fericiți că ai venit pe lumea aceasta. Și să fii fericit. Din totdeauna o să fii în inima noastră. Când o să crești o să-ți amintești de copilăria ta. Și îți vei aminti de noi.
  • O.C. A desenat o zi de toamnă plină de culoare și un soare vesel.
  • G.V.  A desenat multe jucării.
  • L.L.  A desenat un părculeț de copii. Danuț și Alexandru se țin de mână.
  • H.I. Să crești mare Alexandru și să fii sănătos.
  • M.P  Dragă Alexandru cred că Dănuț va fi resposabil cu tine și o să se comporte ca un frate mai mare. Sper să nu fii ca Dănuț când vei fi mare (neastâmpărat). Te iubesc Alexandru.
  • O.J. Dănuț să ai mare grijă de Alexandru. Să nu crezi că mama ta nu te mai iubește. Să nu fii gelos, pentru că vă iubește pe amândoi. Alexandru vreau să te cunosc, numele ți l-am aflat. Sunt bucuroasă că ești pe lume.
  • M.D. Pentru Alexandru. Eu vreau ca Alexandru să fie sănătos și să fie un copil bun.

Nu le-am scris pe toate. Mămica lui  Dănuț și a lui Alexandru mi le-a trimis pe cele mai adorabile, dar a ținut să-mi spună că toate au emoționat-o. Au fost scrise cu stângăcii gramaticale, dar cu  inocența tipică copiilor cu suflet curat care știu să dăruiască, dar mai ales știu să iubească. Și nu au nici o problemă să și scrie asta. Nouă adulților acești copii ne dau o lecție. Nu mai avem timp să scriem frumos, nu mai avem timp să iubim. Nu mai știm să scriem cu sufletul, nu mai scriem dezinteresați doar așa ca să aducem un strop de fericire în viața unui om. Nu scriem, nu dăruim dar ne place teribil să primim și pretindem ce noi nu putem oferi.

Despre omul care a inițiat această acțiune ce pot să spun? Ca ceva frumos să aibă loc, întotdeauna trebuie să existe un promotor. Sunt oameni care prin gesturile lor îți rămân în suflet toată viața. Sunt gesturi care pot schimba perspectiva unui copil în bine și în frumos. Sunt gesturi mici dar în timp ajung să cântărească greutatea lor în aur. Gesturile astea rămân în tine, se propagă și în timp se întorc la cei care le-au generat. Sunt astfel de gesturi… Sunt astfel de oameni…

Iar copiii încurajați să facă astfel de gesturi cu siguranță vor fi probabil în viitor:

  • profesorul care își va încuraja elevii,
  • funcționarul public care va ști să te îndrume ,
  • vânzătorul din colț care va oferi produse ambalate în zâmbete ,
  • trainerul care va transmite din propria experiență,
  • medicul care va face voluntariat în Organizația „Medici fară frontiere”,
  • managerul care își va sprijini întotdeauna echipa,
  • mecanicul auto care îți dă dependența pentru că știe la fix ce are mașina ta și este mereu bine dispus,
  • artistul care va oferi din lucrările lui la evenimente importante din viața unui prieten,
  • asistentul social care știe ce este empatia.

Vor deveni tipul acela de oameni care știu să ofere pentru că de mici au fost învățați să facă asta.

Ce ziceți doamnelor învățătoare se poate, sunt șanse să devină normalitate?

2 comments on “Scrisori pentru Alexandru”

  1. Antonia spune:

    Wow!! Foarte frumos, impresionant! Multumesc…uneori am impresia ca nu mai exista asa ceva…. 🙂

    1. emiliachebac spune:

      Eu îți mulțumesc Antonia! Faptul că mă urmărești în continuare mă bucură. Tu ai lăsat primul comentariu pe acest blog.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *