Etichetă: inspirație

Un articol care m-a solicitat emoţional. Atât de mult, încât timp de o săptămână, în fiecare zi, îmi propuneam să mă apuc de el şi sfârşeam doar notând nişte idei. M-am lăsat doborâtă de teamă. Teamă că nu voi putea valorifica suficient povestea de interes uman din spate, teamă că nu mă voi  putea ridica la nivelul subiectului, teamă că nu voi putea reda intensitatea trăirilor Andrei.

Spre ruşinea mea nu ştiam ce înseamnă Camino. Pe scurt, Camino de Santiago sau Calea Sfântului Iacob este o rută de pelerinaj prin Spania, ce are ca punct final Santiago de Compostela unde se află rămăşiţele Sf.Iacob. Pentru cei care iubesc topurile este al 3-lea traseu de pelerinaj creştin după Ierusalim şi Roma. Camino cuprinde mai multe trasee. Cel mai cunoscut, dar şi cel mai aglomerat este El Camino Frances care pleaca din oraşul francez Saint-Jean-Pied-de-Port şi are 799 km. Pe acest traseu a mers Andra. Atât că ea a continuat cu Finisterre şi mai departe până la Muxia, adică un total de 900 de km străbătuţi pe jos într-o lună. Real, Andra a parcurs peste 1000 km.

Pe Andra o ştiu de copil. De mică vroia să descopere lumea și să cunoască mai mult. Încă de atunci știa să-şi susţină un punct de vedere cu argumente potrivite. Fizic era fragilă şi vulnerabilă. N-aş fi crezut că se va încumeta vreodată singură pe Camino. Omul din spatele Andrei, cea care a încurajat-o, a ajutat-o să-şi depăşească limitele şi care îi repetă mereu că poate realiza tot ce îşi propune este Adriana, mama ei. Când plecăm de acasă la studii, în lumea largă sau cine ştie unde ne mai poartă destinul, toţi primim sfaturi de la mama. Andra primea sfaturi sub formă de scrisori. A adunat un teanc substanţial.

Dragostea mea, aş vrea să te bucuri nespus de primăvara care a venit, de tinereţea şi frumuseţea ta, de bunătatea ta. Îmi doresc să fii iubită aşa cum meriţi. 

Draga mea dragă, te rog dacă îţi găseşti puţin timp liber, scrie-mi puiul meu ce vrei să-ţi fac de mâncare sau de ce ai nevoie. Mă bucur că ce ţi-am trimis a fost bun. În compoziţia fiecărui fel preparat am presărat pe lângă ingrediente, dragostea mea pentru tine şi plăcerea cu care le fac.

Cum era Andra înainte de Camino? Mergea la mare pentru 4 zile cu 2 trolere, nu putea dormi cu mai multe persoane în cameră, nu stătea decât la hoteluri cu un anumit standard, nu ştia la ce foloseşte sacul de dormit, nu bea decât apa plată, nu mânca nici un fruct până nu se convingea că este perfect spălat. Şi într-o zi Andra a plecat pe Camino cu un rucsac în spate de 7 kg, cu hainele de pe ea şi cu încă un rând de schimb în cea mai mare aventură pe care avea să i-o rezerve viaţa.

Ce înseamnă Camino?

• bocanci şi un rucsac în spate,
• să străbaţi munţi, păduri, câmpii, sate, oraşe, meseta (o porţiune plană doar cu lanuri de cereale şi umbră foarte puţină. Pare o zonă uşoară fiindcă nu ai de urcat sau coborât. Pare…dar nu e, în faţă ai permanent acelaşi peisaj, iar vara e infernal de cald. Motiv pentru care trebuie să cari multă apă cu tine. Sunt porţiuni de până la 17 km unde nu există nici o sursă de apa.
• în primele zile te doară tot corpul, fiecare muşchi, fiecare fir de păr, chiar şi atunci când te mişti foarte puţin,
• să mergi 7-8 ore/zi,
• să dormi în albergues (hosteluri) unde sunt cazaţi doar pelerinii de pe Camino de Santiago,
• odată ajuns, deşi eşti rupt de oboseală (25-30 km/zi), îţi speli hainele în care ai mers, le pui la uscat, îţi cumperi ceva de mâncare şi te masezi contra durerilor,
• plecarea dimineaţa devreme la ora 6 ca să nu te răpună căldura, după ora 12 apa de băut este fiartă,
• să ai un motiv pentru care mergi. Pentru unii religios, spiritual, sportiv sau pur şi simplu pentru a vedea locuri. Motivul Andrei a fost Rareş, un băieţel care suferă de sindromul Allan-Herndon-Dudley. A luat legatura cu cei de la Galantom, o platforma de fundraising, dând astfel posibilitatea celor interesaţi să facă donaţii pentru cauza susţinută de ea. Scopul era strângerea de fonduri pentru a permite părinţilor lui Rareş achiziţionarea de echipamente specializate adaptate nevoilor fiului lor. S-a adăugat şi  un ajutor material pentru o parte din plata şedinţelor de terapie, la care Rareş participă zilnic, dar care nu sunt decontate de asigurarile medicale. Urmărind-o pe Andra pe FB oamenii au donat banii necesari,
• să urmezi scoica – simbolul principal ale drumului, indicator care apare pe toata ruta pelerinajului.

Ce a speriat-o? Frica de cantitatea de durere fizică pe care va trebui să o îndure, frica de a rămâne singură pe drum, frica că nu va putea căra singură rucsacul datorită unei probleme de sănătate mai vechi.

Ce i-a lipsit? Parfumul. A renunţat la el pentru a nu-şi îngreuna inutil bagajul. Îsi dorea cu disperare să nu se lipească de ea ,,mirosul de pelerin”. La întoarcerea în ţară, Loredana (verișoara ei) a aşteptat-o la aeroport cu un parfum. În ziua a 5-a a jurnalului Camino pe FB, apare un episod simpatic cu un neamţ care nu s-a putut despărţi de parfum.

Cu toate astea, niciodată nu şi-a pus problema să renunţe. Rareş locuieşte deja în sufletul meu şi va fi acolo pentru a alunga orice gând de renunţare atunci când poate drumul va deveni mai greu, scria Andra pe profilul ei de pe Galantom. Experienţele din fiecare zi erau relatate pe contul personal de FB, sub forma de scrisori către Rareş. Aşa îşi exprima ea dragostea pentru micuţ, o prelungire a dragostei pe care ea a primit-o tot prin intermediul scrisorilor de la Adriana.

Ce a experimentat Andra?

• o viaţă fără stres şi făra nervi,
• să trăieşti cu puţin, fericirea nu înseamnă mult,
• pentru că sunt mulţi pelerini şi e greu să reţii atâtea nume, acolo nu era Andra, era Romania. Era mandră să fie strigată astfel. Prin oameni ca ea, Romania începe să-şi recapăte onoarea. Camino e locul unde nu contează ţara de unde vii, toţi sunt egali, atât că aici ai nevoie de o anumită structură sufletească, suflet deschis, să nu judeci şi oferi ajutor necondiţionat,
• depaşirea fricilor, a trecutului care o eroda încet pe interior,
• o sesiune de shopping finalizată cu un tricou şi o pereche de colanţi. În mod normal, erau haine în care ar fi stat în casă, sub nici o formă nu s-ar fi afişat cu ele pe stradă. Pe Camino însă au echivalat cu valoarea unei poşete de designer în lumea civilizată,
• a agăţat tricolorul acestei ţări în toate locurile unde au purtat-o paşii.

Cu ce a rămas Andra?

• acum apreciază altfel oamenii, lucrurile, vorbele şi faptele,
• Am puţin. Aproape nimic. Şi totuşi am mai mult decât am avut toată viaţa. Am venit pe Camino sperând ceva şi am primit mult, mult mai mult decât am cerut şi mi-am dorit…
• Trebuie să laşi oamenii să plece, deşi te-ai ataşat de ei. Dacă e scris să te revezi cu ei, cu siguranţă momentul va aparea,
• dragostea celor dragi care au susţinut-o: mama, Loredana – verişoara ei (care a ţinut un jurnal pe toata perioada cât Andra a făcut Camino),
• prietenii Camino,
• oamenii excepţionali pe care i-a întâlnit pe drumul Sf. Iacob,
• Camino i-a arătat cum poate trăi cu mai puţin. A plecat dintr-o societate unde a fost învăţată că este mai important să ai succes. Pe Camino a înţeles că nu succesul unui om este important ci…valoarea lui.
• Compostella – un certificat de pelerin oferit de Catedrala din Santiago de Compostela scris în limba latină.

Mi-aş fi dorit din tot sufletul să transmit ce a însemnat Camino pentru Andra şi ce a însemnat ajutorul ei pentru familia lui Rares. Am reputaţia, atunci când scriu un articol despre cineva că îl fac fericit. Acum e invers, întalnirea cu Andra şi să scriu despre Camino m-a făcut pe mine fericită. Ca să poţi exprima spiritul Camino nu e suficient să citeşti sau să scrii despre asta, trebuie să fii acolo să experimentezi, să suferi, să cunoşti oameni noi, dar mai  mai presus de toate să încerci o fericire cum nu ţi-a mai fost dată până atunci.

N-am invidiat niciodată oamenii pentru bunurile care le poseda, am înţeles la timp că dacă le pierzi nu rămâi cu nimic. Dar în timp ce o ascultam pe Andra am fost invidioasă pe curajul ei, pe trăirile pe care le-a experimentat, pe emoţiile pe care le-a transmis pe FB, pe povestea de care a avut parte. Am supus-o unui test. Să îmi povestească despre cea mai impresionanta zi petrecută acolo. În timp ce îmi citea din jurnal cu o vocea tremurândă a început să plângă, iar eu am avut sentimentul ca ea era din nou acolo…pe Camino. Nu pot să nu mă gândesc la intensitatea emoţiilor pe care  le-a trăit parcurgând drumul Sf.Iacob. Viaţa pe Camino e o poveste, zi de zi e o altă poveste mi-a spus după ce a închis jurnalul. Copleşitor de frumoasa, de intensă, de provocatoare…tocmai de aceea de neuitat.

Mulţumesc pentru tot ce mi-ai împărtăşit Andra. Camino i-a creat dependenţă. Deja îşi face planuri pentru un alt Camino.

Acum când republic acest articol Andra este, din nou, pe Camino.

Pe Andra Crăciun o găsiţi aici.