„Muza” de Jessie Burton

Cartea asta a ajuns la mine fără să-mi propun. Inițiativa îi aparține F. pe care am cunoscut-o la un curs. Printr-un e-mail îmi propunea o carte, Muza de Jessie Burton, motivând că o să-mi placă. O să regăsești în ea 2 pasiuni pe care le ai și tu: pictura și scrisul. Am căutat-o cu înfrigurare. Cum lansarea era peste câteva zile nu aveam ce altceva să fac decât să aștept. Poate de aceea mi-am dorit-o atât de mult. La o săptămână de la lansare am intrat în posesia ei, asta după ce i-am exasperat pe cei de la Cărturești timp de câteva zile cu telefoanele. Cred că după ce finalizau convorbirea spuneau: iar  tipa disperată care caută Muza. N-am lăsat-o din mâna până n-am terminat-o. M-a fascinat subiectul de la prima pâna la ultima pagină.

Acțiunea romanului este structurată pe 2 planuri. Spania anilor`30 și Londra anilor`60. Numitorul comun al acestor 2 perioade este un tablou.

Londra 1967. Romanul începe cu prezentarea lui Odelle Bastien dactilografă la Institutul de Artă Skelton. Originară din Trinidad,  tânăra cochetează cu scrisul, dar pentru a supraviețui în marele oraș își abandonează pentru o vreme visul. Întâlnirea cu Marjorie Quick sofisticata directoare de la Skelton, care îi intuiește talentul, o determină să se reapuce de scris. Se îndrăgostește de Lawrie Scott și așa apare în viața ei tabloul cu trecut misterios. De cum îl vede aruncat în portbagajul mașinii lui Lawrie, Odelle îi intuiește valoarea. Expertiza solicitată de Lawrie, declanșeaza din partea lui Quick o reacție imprevizibilă la vederea tabloul.

Lawrie a săltat tabloul, ținându-l sprijinit de corp, ca să-l vedem eu și Quick. Iată-l, a zis. Quick a stat vreo 4, 5 secunde cu privirea pironită pe pânză, la leul auriu, la fete, la peisajul care se desfășura în depărtare. Umbrela i-a scăpat din stânsoare și a căzut cu un bufnet pe podea. Quick? am intrebat. Te simți bine? M-a privit, a  făcut brusc stânga-mrejur și a ieșit pe ușă. 

Reacția lui Quick mută acțiunea romanului în al 2-lea plan. In 1936, într-un sat din Spania, Arazuelo, trăiește Olive o tânără de 19 ani pasionată de pictură. Tatăl, Harold Schloss este un renumit dealer de arta, iar mama Sarah, o frumusețe răpitoare care se luptă cu depresia. Familia este trezită din monotonia în care trăia de apariția lui Isaac Robles și a Teresei sora sa. Isaac este revoluționar dar și un pictor mediocru. Pătrunderea acestor personaje în universul deja instabil al familiei Schloss se va finaliza cu consecințe dramatice. Pe Teresa o vom întâlni în ambele planuri ale romanului. Tablourile fiicei lui Harold Schloss ajung într-o galerie de arta din Paris. Printr-un furt de identitate îi vor fi atribuite lui Isaac Robles, furt la care Olive își dă acordul deoarece altfel Harold n-ar fi crezut niciodată în talentul ei.

Tatăl ei zicea mereu că femeile pot, bineînțeles, să pună mâna pe-o pensulă și să picteze, dar adevărul e că ele nu pot fi niște artiste bune. Olive nu prea pricepuse niciodată care era diferența. De când era mică, jucându-se prin colțurile galeriei lui, îl auzea fără să vrea pe Harold discutând chestiunea asta cu clienții lui, bărbați și femei, și adesea femeile erau de acord cu el, preferând să investească în bărbați tineri decât în cineva de același sex cu ele. Ideea că artistul era în mod firesc un barbat reprezenta o convingere atât de larg răspândită, încât până și Olive ajunsese să creadă în ea uneori. Ca fată de 19 ani, era plasată într-o zonă inferioara; mascota perseverentă și îndrăzneață a amatorismului.

Olive și mama ei se îndrăgostesc de același barbat Isaac Robles. Părăsită de acesta pentru Sarah, în lipsa iubirii nu mai poate picta. Muza ei era Isaac.

Nu-mi pasă de asta. Habar n-ai ce spui. Poate să nu-i placă deloc ce fac, dar nu pot crea dacă e supărat pe mine. Pur și simplu, nu pot.

Teresa în timp se va metamorfoza în Marjorie Quick. Tereza din 1936 se dovedește un personaj complex chiar dacă avea numai 16 ani. O anticipează deja pe rafinata Marjorie Quick din 1967.

Muza este o carte care pe mine m-a sedus. La fel și grafica copertei. La o primă privire te atrage cromatică turcoaz și exoticul dat de o vegetație luxuriantă, apoi observi cum se detașează din plan îndepărtat o mașina de scris, pensulele și un revolver, lucruri care trimit la acțiunea acestei cărți. Coperta: Angela Rotaru. Întotdeauna mă uit să văd cine s-a ocupat de copertă. Nici nu vreau să mă gândesc câtă documentare a presupus această carte. Chiar dacă este ficțiune, bibliografia atașată la final este dovada că subiectul a fost abordat cu maximă responsabilitate.

Mereu mi-au plăcut cărțile care au subiecte legate de lumea artei. Ce am aflat eu din Muza?

Povestea Rufinei și a Justei. Rufina a trăit în secolul al II-lea în Spania. Era creștină și avea ca ocupație olăritul. Când autoritățile vremii îi ordonă să facă vase păgâne refuză. Ca pedeapsă o trimisă în arenă să se lupte cu un leu. Cum leul refuza să se apropie de ea, i se taie capul. Justa este sora Rufinei. Se spune despre ea ca a fost aruncată într-o fantână unde a fost zvârlit apoi și capul Rufinei.  Justa a fost  lăsată să moară de foame în fântână.

Am aflat că mitul Rufinei și al Justei a fost subiect de studiu pentru 4 celebrii pictori spanioli. Rufina și Justa au fost pictate de Murillo și Goya, iar Velaszquez și Zurbaran au pictat-o pe Rufina singură. Și cum am gasit tablourile m-am gandit să le integrez în acest articol.

Multumesc F. acest articol este pentru tine. Dacă nu primeam acel e-mail nu citeam Muza.

Articol similar găsiți aici.