Etichetă: fotografie

Cum am ajuns să-i iau un interviu Valentinei Ario-Bălașa? Cred cu tărie că întâlnirea cu anumiți oameni nu este întâmplătoare. Aveam nevoie, pentru un proiect, de niște fotografii făcute de un profesionist. Valentina Bălașa-Ario mi-a fost recomandată de o prietenă. Îmi doream să lucrez cu un fotograf care să intuiască cea mai bună variantă a mea, să găsească unghiul potrivit și lumina care să mă pună în valoare, dar fără a mă transforma într-o altă persoană, fără să-mi anihileze personalitatea și fără prea multe „ajustări”. Simplu, nu? Am trăit mereu cu ideea că viața unui model este foarte distractivă. Practică mi-a demonstrat că nu este atât de simplu cum pare la prima vedere. Dar să lucrezi cu Valentina este o plăcere, totul devine joacă, chiar și pentru cineva ca mine care trăiește într-un univers paralel de lumea modelelor. Mă gândesc să repet experiența.

La ceva timp de la ședința foto, am întrebat-o dacă ar fi de acord să-mi acorde un interviu? A fost receptivă la propunerea mea. I-am explicat că nu merg pe tipul de interviu Q&A. Prefer interviul-portret sau o combinație între cele 2. Consider că descrierea ținutei și a gesturilor spun foarte mult despre o persoană, iar dacă mai adaug și o prezentare a spațiului unde se desfășoară interviul, se conturează mult mai bine personalitatea celui intervievat (mereu las persoana căruia îi iau interviul să aleagă locul unde se va desfășura). Valentina a punctat că îmi citește blogul și are încredere în mine.

Ne-am întâlnit într-o după-amiază friguroasă la Seneca. Tenul ei pur și simplu radia. Se vedea că stăpânește de minune tipul acela de make-up care corectează orice imperfecțiune, flatează trăsăturile frumoase și dă senzația că a fost gata în 5 minute. Ca să poți arăta așa îți trebuie o tehnică desăvârșită plus cunoștințe solide pentru a duce totul spre un alt nivel. O ținută minimalistă în negru și gri întregea impresia de rafinament. Valentina posedă arta simplității, se observă cu ușurință din: lipsa bijuteriilor, manichiura discreta și eliminarea oricărui accesoriu inutil. Singura extravaganță un păr „scandalos” de strălucitor într-o culoare bine aleasă care îi punea în evidență ochii. Postura ei se afirmă înaintea vestimentației. Un expert realizează că posesorea unui astfel de outfit, stăpânește foarte bine un principiu. Calitatea primează în fața cantității. Pe Valentina hainele o întregesc, punând-o în valoare la fel ca rama unui tablou.

Eram entuziasmată să fac acest interviu. Îi urmăream de ceva timp proiectele și evoluția. Mi-a plăcut cum a debutat dialogul dintre noi. Pe picior de egalitate. O condiție esențială pentru un interviu bun.

Valentina știa de mică ce își dorește. Totul a început cu un concurs, Miss Neamț. La 15 ani a remarcat-o Agnes Toma care avea o prezentare la acel eveniment. I-a propus să prezinte moda pentru ea. A avut astfel o confirmare a potențialului ei. Nu a câștigat Marele Premiu, dar a luat Premiul de Popularitate. Așa a pornit cariera de model. Iar ea a știut că va veni în București să-și realizeze visul.

La 21 de ani își deschide propriul atelier de haine. Îmi povestea amuzată ce aventură a fost. A dat un anunț că angajează croitoreasă. Când deschidea ușa, cele care se prezentau pentru job, întrebau invariabil: „mama este acasă”? De atunci „muncea ca un cazac” și în continuare face asta. Astazi este designer vestimentar (rochii de gală) pentru artiști și personalități. Le îmbracă pe sopranele Leontina Văduva, Rodica Vica, prezentatoarea Andreea Perminov (pe care o consideră muza ei).

După ce a reușit să își pună la punct afacerea cu atelierul de croitorie, s-a aventurat și în domeniul fotografiei. Pasiune care a transformat-o în creator de imagine. A pus bazele unui proiect de dezvoltare a imaginii (restilizare) cu ajutorul machiajului și fotografiei. În studio nu consideră că muncește. Simte că este binecuvântată, pentru că are șansa să facă ce îi place, dar și să câștige din asta. La început nu a fost tocmai ușor. Urmărea banii, dar nu veneau. Mai târziu când nu am a mai pus atâta presiune pe ea, au apărut colaborările, iar banii au venit fără efort.

Maturizându-se începe să-și pună tot mai des întrebarea: „Care este contribuția mea în această lume? Ce pot face pentru mine și pentru cei din jur?” Fiind model atâția ani, era normal să fie interesată de evoluția stilistică din România. Într-o zi a realizat că moda străzii nu se prezintă prea atrăgător. Adolescentele și femeile tinere preferau un make-up agresiv, vestimentația lor ducea într-o zonă vulgară, îmbrăcau toate aceleași haine și (cu foarte rare excepții) nu aveau un stil propriu. Aceste aspecte o agresau. Își dorea să facă ceva în acest sens. Mai ales cu adolescentele.

A început o colaborare cu Fundația Calea Victoriei. Și-a dorit un curs de educație vestimentară, dar a ajuns să predea un curs de make-up. În momentul în care a venit propunerea din partea Sandrei Ecobescu pentru cursul de machiaj și imagine (mai 2013) a realizat că deține suficiente abilități în domeniu să poată face față. De la ingeniozitatea cu care transforma imaginea doamnelor în studioul propriu, a trecut la o altă etapă. Urma să împărtășească aceste cunoștințe și altora. I-a luat 6 luni să structureze cursul, avea nevoie de o formulă cu aplicabilitate la grupe diverse de vărstă. A început (octombrie 2013) cu un grup pilot de 12 persoane. Și de atunci nu s-a mai oprit. Îi plac provocările. Îmi povestește de un curs unde a participat o adolescentă de 17 ani și o doamnă de 70. A fost solicitant pentru că a trebuit să se raporteze la segmente de vârstă foarte diferite. Ulterior s-a concretizat și al 2-lea curs de stil vestimentar și imagine pentru adolescenți, pentru domnișoare și doamne.

Cum era necesar să vorbescă în fața cursantelor, Valentina își dorea ca discursul să fie la înălțimea cunoștințelor ei.  A învățat public speaking din mers ajutată de Elena Badea, de la Ernst & Young și a primit ponturi foarte utile de la Mihaela Tatu. Apoi a aprofundat subiectul la Fundația Calea Victoriei împreună cu Iulia Ivanov. Așa a putut să țină o prezentare de impact, a învățat să-și stăpânească emoțiile și stresul, să depășească blocajele și momentele dificile, să gestioneze diferite tipuri de participanți la prezentare. Teoretic, practic abilitățile au venit în timp. Acum, înainte de fiecare curs se încălzește. Asta o ajută cu claritatea ideilor. Fiecare suport de curs beneficiază de o structură și o organizare care îi permit să construiască ușor o poveste. „În clasa a 8-a aveam fobie să vorbesc în fața clasei iar acum, cu antrenament intens și reprogramare, ador să vorbesc în fața unei audiențe”.

Pe lângă toate astea Valentina Bălașa-Ario ține cursuri de machiaj și stil vestimentar în companii multinaționale, ca reprezentant al Fundației Calea Victoriei.  Există un interes tot mai crescut al companiilor pentru acest gen de cursuri, în care se pune accentul pe codul vestimentar. Rezultatele celor care beneficiază de ele se reflectă într-o mai bună imagine la locul de muncă, dar și în relația cu clienții.

În cadrul Institutului Diplomatic ține cursuri despre vestimentația în diplomație și mediul de afaceri. În acest caz, rezultatele s-au văzut imediat. Tinerii diplomați au considerat informațiile foarte utile.

Q: Ce te face să uiți de griji?

A: Somnul, băile pe care le percep ca pe o îmbrățișare, iar asta mă detensionează. Cel mai mult îmi place să creez în propriul atelier.

Q: Peste ce nu poți trece?

A: Peste chestii legate de demnitate.

Q: Îți plac filmele vechi?

A: Normal. Cele din anii ’30-’40-’50. Imi place Grace Kelly și Audrey Hepburn. Cinematografia franceză și Brigitte Bardot.

Q: Oamenii care te-au inpirat?

• pictorul Sabin Bălașa – pe plan uman, altfel nu aș fi descoperit niciodată lumina din mine;
• Oprah – o admir pentru autenticitate;
• Jon Butcher – asociat la Mindvalley. Îl urmăresc pe youtube. Mă inspiră cum să-mi organizez viața.

Q: Cartea care ți-a schimbat viața?

A: Jocul vieții și cum să-l jucam – Florence Scovel Shinn. Autoarea consideră că viața e un joc, iar pentru a-l juca bine trebuie să înțelegi legile universale care îl guvernează.

Q: Ce vârstă au prietenii tăi?

A: De toate vârstele, între 17-70 de ani. Mă înțeleg foarte bine cu Andreea Perminov, dar și cu soprana Rodica Vica. Pentru mine vârsta nu cotează, contează inspirația și determinarea pe care o transmit oamenii cu care mă împrietenesc.

Q: Ești fericită în prezent?

A: Cea mai fericită ființă din lume. Pentru că am învățat să nu mai am așteptări. Mă ghidez după expresia Fă rai din ce ai! ( Expresia asta mă urmărește, acum 2 săptămâni o altă Valentina îmi spunea exact același lucru. Menționez că cele 2 doamne nu se cunosc. Activează în domenii total opuse.)

 Q: Colecționezi ceva?

A: Timbre și ilustrațiile cu pisici pictate de Arina Gheorghiță.

Q: Un regret?

A: Faptul că că nu am dat curs unui proiect. Rochii create de mine și pictate de Sabin Bălașa. Am înțeles că în viața sunt chestii care nu se amână.

Q: Muzica preferată?

A: Jazul anilor ’40 -’50.

Q: Ce ai învățat în timp?

• să consider prioritate ce este important și urgent, deleg pe alții ce nu intră în prima categorie. În trecut nu făceam această diferență, iar asta genera un stres imens în viața mea;
• să cer un un preț corect pe munca mea. Când am realizat propria valoare nu a mai fost o problemă să fac asta. Privind în urmă, atunci când acceptam un preț prea mic era echivalentul cu a cerși iubire.

Q: Cum ai învățat să îți gestionezi timpul?

A:  Nu-mi place să-mi fac planuri pe termen foarte lung. Asta nu înseamnă că nu îmi respect proiectele sau nu sunt organizată. Caut să le gestionez cât mai bine pe cele prezente. Lunea este ziua mea liberă. Îmi fac acestă favoare. Atunci când sunt odihnită, ideile curg și sunt mult mai calitative.

Q: După ce motto te ghidezi acum?

A: „Nu muri cu muzica în tine.” Este vorba de muzica din sufletul nostru, pe care o ținem încătușată în tăcere. Lumea asta are nevoie de muzica fiecărui suflet. Doar așa ar putea deveni mai bună. Și stă în puterea noastră să facem asta.

Q: Crezi în Dumnezeu?

A: Da.

Q: Cum ai defini evoluția?

A: Prin creșterea nivelului de conștiință. Cu toți ne dorim să evoluăm de la nivelurile joase spre cele mai înalte.

[Pentru cei care nu au auzit de acest lucru voi face o scurtă detaliere. Fiecare nivel de conștiință coincide cu anumite comportamente și percepții umane. Trecerea de la un nivel la altul presupune o schimbare radicală. Nivelurile conștiintei din Piramida conștiinței – Dr. David R. Hawkins :

• Iluminarea: 700 – 1000. Cel mai înalt nivel. L-au atins: Iisus, Buddha, Krishna, etc.
• Fericirea: 540-600. Nivel atins de sfinți și persoane avansate spiritual.
• Nivelul înțelegerii: 400 – 500. Nivelul știintei, al medicinei, al dorinței pentru cunoaștere.
• Iertarea: 350-400. Cei care trăiesc la acest nivel duc la bun sfârșit orice lucru început și nu au frică de eșec.
• Optimismul: 310-350. La acest nivel oamenii dau tot ce e mai bun și au o voință de fier.
• Neutralitatea/Încrederea: 250-310. Individul este mulțumit cu viața sa. Nu pare să aibă motivație pentru evoluție.
• Curajul: 200-250. La acest nivel, individul realizează că este responsabil pentru eșecul sau succesul său și pentru propria evoluție.
• Mândria: 175-200. Este nivelul către care aspiră majoritatea oamenilor. Sunt oameni care ajung să se simta bine numai dacă au ajuns faimoși. Acest nivel este sursa rasismului, naționalismului, fanatismului religios, etc.
• Furia: 150-175. Dorințele neimplinite generează furie și frustrări.
• Dorința: 125-150. Dorința poate provoca schimbare, efectul invers este că înrobește individul.
• Frica: 100-125. La acest nivel sunt cei care trăiesc sub regimuri dictatoriale sau cei implicați în relații abuzive. Aici se manifestă paranoia, neîncrederea, senzația că toți din jur vor să-ți facă rău, suspiciunea.
• Amăraciunea: 75-100. Oamenii sunt nefericiți din cauza unor tragedii prin care au trecut. La acest nivel simți că toate oportunitățile te-au ocolit. Te simți o persoana ratată.
• Apatia: 50-75. Nivelul disperării, al lipsei de speranță. La acest nivel sunt oamenii fără adăpost sau cei care trăiesc în săracie.
• Vina: 30-50. Nivelul vinei. Individul blocat la acest nivel are stimă de sine scăzută și este incapabil de a-i ierta pe ceilalți.
• Rușinea: Sub 30. Nivelul umilinței. Aici se regăsesc persoane cu gânduri de suicid, persoane victime ale abuzului sexual.]

Interviul cu Valentina Ario-Bălașa m-a făcut să văd dincolo de femeia frumoasă din fața mea. Mi-a demonstrat că este mult mai mult, de aceea mă simt datoare să punctez un aspect. Nu știu dacă se va percepe la citirea interviului ( este ceva emanat de gesturile Valentinei), dar în preajma ei ai un sentiment de liniște. Bucureștiul, rebel și mereu răzvrătit, care nu vrea să se supună nici unei reguli a rămas undeva în fundal. A fost anihilat timp de 2 ore, cât a durat întâlnirea, de femeia echilibrată care îmi vorbea despre viața ei.

Dacă v-a plăcut articolul mă puteți găsi pe pagina de facebook a blogului și pe contul meu de instagram.

Fotografiile sunt din arhiva personală a Valentinei Ario-Bălașa.