Viață de cititoare – aprilie 2019

Nu mai pot continua așa, cumpăr compulsiv… cărți. Da, sunt un caz pierdut! Ar trebui să recurg la terapie. Ca să nu mă mai las prinsă în mrejele marketingului făcut de edituri am decis să scriu un articol/lună despre cărți. Să cumpăr mai puțin și doar ce mi se potrivește. Indiferent câte cărți cumpăr nu reușesc să citesc mai mult de 70 de cărți/an. Asta în anii buni, pentru că au fost și ani în care nu am depășit 50. Îmi doresc să scap de cumpăratul compulsiv de cărți, nu să mă vindec de dependența de lectură. Cum în curând nu mai am unde să le pun, mi-am propus să urmez 3 pași:

• Să mă limitez la o singură comandă pe lună.
Să termin de citit tot ce am achiziționat până acum.
• Să încep să împrumut cărți de la bibliotecă.

Pentru a fi sigură că mă voi ține de promisiune voi nota într-un jurnal lunar: cât cumpăr, cât citesc și ce articole pun pe blog legate de cărți.

În weekend am luat un interviu unei persoane care lucrează la o editură. O încântare de fată. Am ajuns la concluzia că, în continuare, trăiesc într-o bulă. Până să o întâlnesc pe C.R. am crezut că oamenii încă citesc. Discuția cu ea m-a trezit la realitate. În lumea noastră mereu pe fugă, piața de carte este o Cenușăreasă mereu în zdrențe.

1 aprilie am comandat pe Elefant:

Sindromul Stavroghin – Alina Pavelescu
Amintirile unui fost corector – Petre Stoica
Misterul lui Henri Pick –David Foenkinos
Între Orient și Occident – Neagu Djuvara

Până îmi vin cărțile citesc „Din viața familiei Ion C. Brătianu” – Sabina Brătianu. Nu e o lectură care să curgă prea ușor, asta pentru că în martie am citit mai mult beletristică. Revenirea la memorii și jurnale se pare că nu este atât de ușoară.

4 aprilie mi-au venit cărțile. Am ales „Sindromul Stavroghin”. Entuziasmată de carte am postat pe contul personal de facebook – Claudia Puiu – următoarea postare:

„Sindromul Stavroghin” – Alina Pavelescu este o carte care mi-a ridicat îngrijorator pulsul, or asta nu se prea întâmplă când citesc ficțiune. A mers cu mine peste tot: la ședința cu părinții, unde am citit-o pe sub bancă (da, sunt o mama denaturată ), în metrou chiar și în grădinile Palatului Mogoșoaia în weekend pentru un pictorial (Vezi fotografia).

Marea arta a Alinei Pavelescu este că reușește, printr-un text destul de condensat, să transmită un mesaj pe care alții nu-l pot cuprinde nici în 500 de pagini. Personajele sunt creionate extrem de credibil:
– Septimiu Făcăleanu fost paznic la un penitenciar din orașul S. acum un om în luptă cu propria conștiință,
– Adelina o jurnalistă care prin articolele scrise de ea ține în spate și îmbogătește 2-3 lichele,
– dra Silvia o renumită moderatare tv, dar atunci când lumina reflectoarelor dispare rămâne doar o amantă care-și plătește statutul cu propria tinerețe,
– Fane interlopul care câteodată are creier și… inimă,
– Obeadă diavolul reîncarnat,
– Eugen și Miron primul o canalie patentată, al II-lea sub acoperire, dar amândoi fără scrupule când este rost de foarte mulți bani.

Personajele, amplasate într-o lume din care Dumnezeu a fost demult trimis în exil, te prind de la prima până la ultima pagină. Deși aveam de finalizat un articol am preferat să termin cartea. Și pentru că mi-a plăcut tare mult am decis să scriu despre ea.

Când aud că oamenii se schimbă mă bufnește râsul. Vremurile se schimbă, oamenii nu prea. Creștinismul încercă să facă asta de vreo 2000 de ani cu noi, dar fără prea mare succes. E adevărat sunt și excepții, dar pentru cea mai mare parte dintre oameni se pare că hoția, impostura și minciuna nu și-au pierdut încă puterea de seducție. În cartea Alinei Pavelescu le întâlnim pe toate din plin.

Am continuat cu „Misterul lui Henri Pick” care este o carte despre cărți. Deși nu s-a ridicat la înălțimea volumului „Omul obsedat de cărți” a fost totuși o lectură plăcută.

8 aprilie Mi-am impus să mă limitez la o comandă de cărți pe lună, dar astăzi am încălcat regula. În drum spre un cabinet medical, aflat pe strada Suvenir, am intrat într-o librărie și un titlu mi-a atras atenția „Amintiri din strada Suvenir” (Poveștile doamnei Ioana Crupenschi) – Victoria Dragu Dimitriu. Normal că am cumpărat-o, iar apoi să mă vezi pe mine, pe un vânt năprasnic, chinuindu-mă să prind în fotografie și cartea și strada. În concluzie am cumpărat 5 cărți și luna nu este nici la jumătate.

9 aprilie am luat un interviu pentru blog lui C.C.B. Am vorbit numai despre cărți, deși omul nu are nici o treabă cu lumea cărților (activitatea lui din care trăiește). Citește enorm și este pasionat de istoria Imperiului Roman. I-am dăruit „Pe umerii lui Marx. O introducere în istoria comunismului românesc” cartea lui Adrian Cioroianu.

11 aprilie am descoperit prin intermediul Instagramului o persoană pasionată de cărți care va apărea la rubrica mea de recomandări de carte. Locuiește în Iași și este bibliotecară.

12 aprilie „Expert în vin în 24 de ore”– Jancis Robinson. Ce poți face timp de 4 ore în mașina când mergi pe un drum care nu-ți mai rezervă nici o surpriză. Citești! Destul de tehnică (comparativ cu „Pe aripile vinului” a Biancăi Bosker care rămâne, în continuare, preferata mea din colecția In Vino Veritas), dar minunată ca documentare pentru viitoare interviuri. De neratat pentru pasionații de vinuri.

15-20 aprilie citesc „Amintirile unui fost corector” – Petre Stoica. Nu m-a prins foarte tare.
La biblioteca nu am ajuns să împrumut cărți, dar în drumurile mele am fotografiat-o. Atât de mult că, dacă mai stăteam un pic, portarul ar fi venit spre mine să mă întrebe ce fac. Acasă am văzut că toate fotografiile au ieșit prost.

18 aprilie am cumpărat de la Cărturești Carusel „La început a fost sfârșitul” de Adriana Georgescu (cartea nr.6) în drum spre un eveniment. Am terminat-o a II-a zi. Postare pe facebook:

Un weekend petrecut cu cartea Adrianei Georgescu „La început a fost sfârșitul” – Humanitas. De la „O femeie din Berlin” nu m-a mai răscolit așa o carte.

Avea 25 de ani și toată viața înainte. Era o avocată și o jurnalistă strălucită. Ghinionul ei a fost că era șefa de cabinet a gen. Rădescu. Deși arestată și torturată dă dovadă de un curaj ieșit din comun. Trece prin iad cu demnitate și nu se lasă învinsă. Minunea asta de carte stă mărturie.

22 aprilie am postat interviul cu Diana Cosmin unde bineîteles am vorbit despre cărți.

23 aprilie de Ziua Internațională a Cărții am comandat de pe Elefant (erau reduceri 50%). Cum rămâne cu o comandă pe lună? Dar nu se pune deoarece comanda va sosi pe 2.05.2019.

O femeie iubită – Andrei Makine
Enciclopedia Vinului. O nebunie de vin –Madeline Puckette, Justin Hammack
Viața secretă a lui Wiliam Shakespeare – Jude Morgan

Tot astăzi de Ziua Cărții am incendiat facebookul în condițiile în care eu postez extrem de rar de 2 ori/zi. Am pus 3 postări despre cărți și un articol cu Alice Teodorescu (mi-a fost lector la un curs de Scriere Creativă) în care am descusut-o despre cărți.

24 aprilie Am reluat „Amintirile unui fost corector”. – Petre Stoica, dar am abandonat-o pentru „În intimitatea secolului 19” cartea Ioanei Pârvulescu găsită în biblioteca părinților. Cum mult timp am neglijat Belle Epoque în favoarea interbelicului am decis că este momentul să recuperez.

30 aprilie Sărbătoarea de Paște a trecut, librăriile s-au deschis, iar eu am mai cumpărat o carte. Am început-o, dar mi-am propus să o citesc pe 1 mai „Românce văzute de străini” – Vasile Panopol.

Statistic aprilie, în cărți, pentru mine arată cam așa:

  • Cărți cumpărate: 7
  • Cărți citite: 5
  • Articole despre cărți pe blog: publicate 2, în așteptate pentru luna mai tot 2.
  • Cartea lunii aprilie: La început a fost sfârșitul – Adriana Georgescu
  • Autor român contemporan: Alina Pavelescu

Am urmărit cu plăcere pe Netflix un film despre cărți, bineînțeles există și cartea Scrisori din insula Guernsey.

Îmi place să citesc memorii, jurnale și istorie. Dar asta nu mă transformă într-un expert. Un expert în istorie a fost și este domnul Neagu Djuvara. Eu sunt doar o consumatoare obsedată de acest gen. Iar erudiția și pasiunea nu au deloc acelaș înțeles.

Mereu m-am ferit să fac recomandări și să dau stele sau note. De ce? Pentru că totul este extrem de subiectiv. În general, fiecare cititor rezonează cu cărțile în care se răgăsește. Unii se regăsesc în ficțiune, alții în memorii și jurnale. Oricât de minunată ar fi ultima carte scrisă de Kate Morton eu o abandonez oricând pentru jurnalul unei personalități. Dar cei pasionați de literatura epocii victoriene vor adora acestă carte.

Dacă v-a plăcut articolul meu mă puteți găsi pe pagina de facebook a blogului sau pe contul de instagram (unde am postat fotografii cu 80% din cărțile citite).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *