Viață de cititoare – iunie 2019

O discuție despre cărți cu o adolescentă: „De ce nu-ți place cartea X? Toată lumea vorbește despre ea”. Am senzația că sunt păcălită dacă, în urma lecturii, nu-mi oferă ce mi-a promis marketingul agresiv făcut în jurul ei. Iar dacă m-a făcut să-mi pierd timpul și nu m-a îmbogățit cu nimic, atunci nu este cartea potrivită pentru mine.

Nu sunt o cititoare profesionistă. Un blog sau un cont de instagram nu te transformă în așa ceva. Citesc pentru propria plăcere și nu neaparat pentru a transmite cunoștințe sau a corecta părerea altora. Am învățat asta în timp, pe propria piele, după ce m-am lăsat sedusă de recenzii și postări cu cărți. Nu fac clasamente, nu dau stele, mă limitez la memorii, jurnale și cărți de istorie, iar câteodată mai pătrund în atelierul unui pictor sau urmăresc un anticar pasionat de cărți rare. În ficțiune prefer personajele obsedate de pasiuni. În viața reală mă feresc de oamenii care nu au nici o pasiune.

Zilele astea am avut surpriză să mă întâlnesc cu o cititoare din Elveția care-mi urmărește blogul. Mi-a mărturisit că preferă cărțile cu fraze lungi, bine scrise care-i induc stările personajelor și o ajută să pătrundă în atmosfera altor timpuri. Exact opusul meu. Mie îmi plac autorii care își exprime ideile cât mai concis, dar al căror mesaj te bântuie mult timp după ce ai terminat cartea. I-am recomandat „Fiica Ceasornicarului”. Kate Morton este expertă în decrieri de genul asta. Cărțile sunt făcute să aducă bucurie. Cum viața e prea scurtă să-ți pierzi vremea cu ceva care nu-ți place, alege întotdeauna cărțile cu care rezonezi.

1 iunie De la Bookfest am plecat cu:

„Regele și Duduia” – Tatiana Niculescu
„Asta înseamnă marketing” – Seth Godin
Povestea Generației Noastre – De la monarhie la democrație” – Matei Cazacu, Ioana Crețoiu, Ladislau Hajos
„Cum să înveți să scrii ficțiune” – Anne Lamott
• „Cum să scriem bine” – William Zinsser
„Scriitorul de jurnal” – Nina Munteanu
„Manual de scriere creativa” – Nina Munteanu
„Chipuri de lumină la Mânăstirea Vărătec” – Maica Benedicta (Acad. Zoe Dumitrescu – Bușulenga)

2 iunie Citesc în paralel „Regele și Duduia” și „Asta înseamnă marketing” cartea lui Seth Godin.

6 iunie Am terminat „Regele și Duduia” – Tatiana Niculescu

Mi-a plăcut cartea de la prima pagină. Începe cu descrierea unui tablou „Ovreiul cu gâscă” – N. Grigorescu care, în prezent, este expus la MNAR. Tatiana Niculescu a ales o modalitate genială pentru a introduce cititorii în istoria familiei Lupescu. Nu sunt fan Carol al II- lea, dar pot să spune că, după ce am terminat cartea, înțeleg altfel contextul în care a evoluat această poveste de dragoste. Pentru cei care vor avea curiozitatea să o deschidă, vor afla că imaginea publică a cuplulul Carol al II- lea – Elena Lupescu a fost mult distorsionată de propaganda mediatică din perioadă interbelică și chiar mult după.

Pentru mine, marele plus la „Regele și Duduia” sunt notele de subsol. Mi-ar plăcea să văd, mai des, același profesionalism la fiecare autor care abordează teme istorice. De fapt, toată documentarea cărții este una de excepție.

8 iunie Gata cu „Purgatoriul îngerilor” – Camelia Cavadia. Acum după ce am terminat toate cărțile ei pot spune că „Purgatoriul îngerilor” este preferata mea. Până la această autoare, nu am întâlnit pe cineva să scrie atât de frumos despre urât. Cărțile Cameliei au mai venit cu ceva – mama a devenit fan Camelia Cavadia.

Mama iubește clasicii ruși de la 20, eu nu am reușit încă, până acum, să rămân fidelă unui autor. Ea preferă ficțiunea, eu memoriile și jurnalele. Ea întotdeauna mai dă o șansă unui personaj sau unei cărți, eu o abandonez dacă autorul nu mă seduce de la primele pagini.

Nu credeam vreodată, în viața asta, că va veni o zi în care, mie și mamei o să ne placă aceeași carte. Dar 3 cărți scrise de același autor? Se pare că scriitoarea Camelia Cavadia a reușit această performanță.

9 iunie Am început „Povestea Generației Noastre- De la monarhie la Democrație” – Matei Cazacu, Ioana Crețoiu, Ladislau Hajos pe care am primit-o la Bookfest de la editura Corint.

10 iunie Cred că este primul concurs de cărți, organizat de mamapetoc pe instagram, pe care îl câștig. Cum iubesc cărțile de la Baroque, am lăsat un comentariu de care apoi am uitat complet. Până într-o zi când am văzut un video pe instastory. Cărțile care vor ajunge la mine:

„Colecționarul de sunete” – Fernando Trias de Bes
„Adio, nobili! Sau noblesse ablige” – Christine Gräfin von Brühl

12 iunie Am început transcrierea interviul cu actrița Claudia Motea.

15 iunie Finalizat „Asta înseamnă marketing”.

Cartea lui Seth Godin nu vine cu nimic nou pentru cei care i-au citit cărțile. Aceleași idei, dar abordate acum prin prisma marketingului. Prea rigidă, niște povești ar fi făcut-o mult mai atractivă. De ce am cumpărat-o? Chiar vreți adevărul? Sedusă de marketing.

16 iunie am terminat „Povestea generației noastre” – Matei Cazacu, Ioana Crețoiu, Ladislau Hajos

Cartea se adresează pasionaților de istorie și celor care își doresc să înțelegă ce s-a întâmplat între anii 1950-1960. Un blestem chinez sună cam așa: „Îți doresc să trăiești într-o epocă interesantă.” Din păcate, pentru români acei ani au fost mai mult decât interesanți. În „Povestea generației” noastre apar amintirile ultimei generații născute în monarhie, dar care va face liceul în comunism. Cartea abundă în portrete de epocă, evocări de atmosferă, dar oferă în același timp și o imagine compactă a acelor vremuri extrem de tulburi.

Pentru mine a fost o lectură extrem de folositoare. Lucrez, în prezent, la un proiect la care documentarea ar fi fost tare anevoiasa dacă nu aveam această carte.

17 iunie Am cumpărat de la Cărturești Verona „Trilogia Transilvăneană” – Miklós Bánffy

Despre carte am aflat în urmă cu un an, de la baronul Nagy Kemény Geza, când am vizitat Castelul Kemény din Brâncovenești. M-am apucat de ea imediat ce am ajuns acasă. Eram de-a dreptul fermecată de carte, când văd un mesaj de la Ema Cojocaru care mi-a crescut pulsul.

Îmi spune că are și ea o rubrică „Viața mea printre cărți” pe blogul ei. Deși tonul Emei era extrem de civilizat, am simțit că incidentul, mai ales dezbătut prin mesaje, poate lua o întorsătură neplăcută. Mereu am admirat oamenii care știu să gestioneaze situațiile ce pot degenera cu ușurință în conflicte. Din fericire, Ema este unul dintre ei. De ce am vrut să povestesc această experiență pe blog? Când începi un proiect, este important, să verifici dacă nu a avut și altcineva ideea înaintea ta. Ei bine eu nu o făcusem.

După un schimb mai lung de mesaje și o „perioadă ciudată în care am împărțit același nume de rubrică” (cum a spus Ema) situația s-a rezolvat. Am rugat-o să dea un nume, iar Ema mi-a sugerat „Viață de cititoare”. Nu am vrut să pun eu titlul rubricii. Am dorit că această gafa să aibă o poveste. Și să-mi amintească mereu că mai există și oameni care în offline se dovedesc chiar mai grozavi decât în online. Așa că din iunie voi scrie despre cărți în „Viață de cititoare”. Pe Ema o puteți urmări pe Lecturile Emei.

19 iunie Dimineața am publicat articolul cu actrița Claudia Motea autoarea piesei de teatru „Shalom Israel”

Seara am fost la lansarea cărții „Shalom Israel”. De departe, cel mai frumos eveniment, de acest gen, la care am participat în ultima perioadă. Timp de 2 ore Artist Café – Diverta Lipscani a devenit un loc de celebrare a vieții, un loc în care emoția a atins publicul. A fost un eveniment la care oamenii au vorbit mai puțin între ei, dar au ascultat mai mult, un eveniment la care telefoanele mobile au uitat să mai sune. Un eveniment la care religia nu a mai divizat oameni.

20 iunie Am finalizat Anne Lamott – „Cum să înveți să scrii ficțiune pas cu pas” – o carte excelentă pentru pasionații de scris.

22 iunie Cei de la editura Nemira mi-au trimis un pachet cu cărți.

„Extraordinara călătorie a ariciului Ariston” – Iulian Tănase, ilustrații Alexia Udriște. Un interviu luat de mine Alexiei găsiți aici.
„320 de pisici negre” – Rodica Ojog Brașoveanu
„Anonima de miercuri” – Rodica Ojog Brașoveanu
„Dispariția statuii din parc” – Rodica Ojog Brașoveanu
„Pakinko” – Min Jin Lee

Ador seria Melania. Am toate cărțile Rodicăi Ojog – Brașoveanu. M-am gândit să scriu un articol despre ROB. A avut o viață fabuloasă.

24 iunie Din Jordania a ajuns la mine, de la o persoană tare dragă, un semn de carte. Ne-am împrietenit când i-am luat interviu. Apreciez enorm această atenție, mai ales că era cu jobul, nu în vacanță.

25 iunie Am terminat „Pakinko” – Min Jin Lee

Să mai spună cineva că suntem singura nație marginalizată de pe planetă. Dacă vreți să aflați cum erau tratați coreenii în Japonia citiți această carte.

26 iunie Am primit un mesaj de la Monica Tonea, o scriitoare care locuiește în Belgia. Vrea să-mi trimită cartea ei „Piatra de hotar”.

• Am revenit la „Trilogia Transilvăneană” vol I Numărați.
• În paralel citesc „Cum să scriem bine” – William Zinsser. O carte perfectă pentru cei care doresc să-și șlefuiască scriitura. Să stăpânești arta de a scrie o idee cât mai concis, dar exprimată printr-un mesaj cu bătaie lungă.

27 iunie M-am apucat să transcriu articolul cu scritoarea Camelia Cavadia.

29 iunie Finalizat interviul cu Iancu Zuckerman supaviețuitor al Trenului Morții Iași – Podul Iloaiei, omul care a inspirat-o pe Claudia Motea să scrie „Shalom Israel”. Emoțional a fost cel mai solicitant interviu pe care l-am luat până acum.

30 iunie Am reușit, în sfârșit, să fac câteva fotografii cu cărțile citite. Cumparat revista DOR #36 Vară 2019.

Marketingului atrage atenția asupra unei cărți, dar nu te obligă să o cumperi.

Statistic iunie, în cărți, pentru mine arată așa:
• Cărți cumpărate: 11 + revista DOR
• Cărți citite: 7
• Articole despre cărți pe blog: publicate 2, în așteptate pentru luna iulie 1.
• Cartea lunii iunie: „Regele și Duduia” – Tatiana Niculescu

Filme despre cărți:
• Pe Netflix am văzut Ultimii Țari. Multe persoane m-ai întrebat dacă merită sau nu, inclusiv fiica mea. După ce am citit „Romanovii” și „Ekaterinburg” mă așteptam la cu totul altceva. Deși respectă adevărul istoric, prioritatea cade prea mult pe un cocktail de sex și violență, în timp ce tragedia umană rămâne undeva pe plan secund. Introducerea unei părți documentare, prin comentariile făcute Montefiore, au ridicat cota serialului.

În cartea lui Makine „O femeie iubită” am citit despre viziunea unui regizor tot pentru un personaj istoric: țarina Ecaterina a II-a. De unde s-a plecat și s-a ajuns, dar și factorii care au generat modificarea pe parcurs a scenariului sunt cu totul o altă poveste. Îmi dă senzația că același fenomen s-a petrecut și cu „Ultimii țari”.

Serialul merită văzut, atât că eu aveam alte așteptări. Probabil mi se trage de la prea multe cărți de istorie și memorii citite.

Dacă v-a plăcut articolul meu mă puteți găsi pe pagina de facebook a blogului sau pe contul meu de instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *