Castele și tradiții secuiești cu Castle Break

Castelul Kálnoky

Sfârșit de iulie în București. La orele prânzului, pe o căldură infernală, doar turiștii mai temerari se aventurează pe străzi. De aceea, vara fug cât pot de des din oraș. Îl prefer toamna când editurile revin la viață, teatrele își deschid stagiunile, iar o seară petrecută la o terasa, cu un șal pe umeri, este o experiență mult mai plăcută. În astfel de condiții, un tur cu cei de la Castle Break devine o alternativă mult mai atractivă. Iar „Castele și tradiții secuiești” suna atât de incitant încât nu am putut rezista.

Traseu tur: București → Micloșoara → Târgu Secuiesc → Cernat → Sfântu Gheorghe → Vârghiș → Tălișoara → București

Cine sunt secuii?

Sunt un grup etnic maghiar stabilit în aceste zone de peste 900 de ani. Ca să fiu mai explicită secuii sunt maghiari așa cum oltenii sau modovenii sunt români.

Știați că în stema secuiască se profilează aceleaşi simboluri care apar şi în stema Moldovei: soarele şi luna? Eu una, habar n-aveam!

Ziua 1: București → Micloșoara → Târgu Secuiesc → Cernat → Sfântu Gheorghe

foto credit: Castelul Kálnoky

Castelul Kálnoky – Micloșoara

Castelul Kálnoky, fost conac de vânătoare, reprezintă o reședință nobiliară tipică locuită de grofi. Ca arhitectură este o îmbinare între stilul renascentist târziu cu barocul timpuriu. Castelul a trecut printr-un proces de restaurare cu ajutorul Fundației Kálnoky, iar din 2018 este deschis publicului.

• Familia Kálnoky este atestată documentar pentru prima dată în anul 1588 ca moșieri de Micloșoara.
• Primul membru cunoscut al familiei este Kálnoky Bálint.
• Cel mai important membru al familiei este Kálnoky Sámuel. În 1697 va fi înnobilat conte de Leopold I. Arhitectura în stil renascentist datează din această perioadă.
• Ultimului proprietar din familie, contele Kálnoky Dénes (1814-1888) nu a avut urmași.
• După decesul lui castelul ajunge la Seethal Ferenc, fiul surorii sale, Kálnoky Franciska. Forma de azi a castelului, mai ales imaginea fațadei principale, datează din vremea lui.
• În Primul Război Mondial mobilierul și tot ce ținea de interior a fost distrus.
• După moartea lui Seethal Ferenc, în 1939, castelul a fost cumpărat de Eugen Savu – ministru de finanțe în guvernul Goga.
• În al II-lea Război Mondial Castelul Kálnoky a servit drept cazarmă.
• În perioada comunistă a fost naționalizat și a funcționat cu destinația de cămin cultural.
• La sfârșitul anilor ‘90, clădirea a ajuns în proprietatea moștenitorilor, care au început lucrările de reabilitare. Astăzi se află în posesia contelui Tibor Kálnoky.
• Pe fațada principală pe fronton se poate vedea blazonul lui Kálnoky Sámuel după ce a obținut titlul de conte. Blazonul original a fost distrus în perioada comunistă, ce se vede în prezent este o replică realizată cu ajutorul lui Tibor Kálnoky. Inițialele lui Kálnoky Sámuel – KS se văd într-un ancadrament pe fațada dinspre lac.
• deviza familiei Kálnoky: „Non est mortale quod opto” adică „ce am ales este nemuritor”
Contele Tibor Kálnoky este cel care și-a propus, prin fonduri europene, să redea strălucirea acestui loc. În prezent, în incinta castelului Kálnoky se află Muzeul Vieții Transilvănene.

Deși a fost primul obiectiv vizitat, rămâne în continuare preferatul meu din acest tur. Din acest motiv, îmi doresc tare mult să scriu cândva un articol despre istoria familiei Kálnoky (mă refer aici la povești mai puțin știute), dar și povestea restaurării castelului. Mereu am avut o slăbiciune emoțională pentru astfel de proiecte. La urma urmei, ce pretenții poți avea de la cineva obsedat de patrimoniu?! O poveste pe care o găsiți aici.

Târgu Secuiesc este un oraș mic, cu străduțe înfundate și curți, construit într-un stil unic. După ce am vizitat centrul orașului, ne-am pornit spre atelierul de turtă dulce. Mi-ar fi plăcut să întâlnesc pe cineva care să-mi povestească despre viața acestei așezări în perioada 1880-1947.

Muzeul „Haszmann Pál”, filială a Muzeului Național Secuiesc – Cernat

Dintre colecțiile muzeului preferata mea este – Colecţia de industria fontei una dintre cele mai bogate din Ţinutul Secuiesc şi Transilvania, fiind recunoscută şi la nivel internaţional.

În colecţie se găsesc sobe din fontă, obiecte legate de viaţa spirituală (cruci, crucifixe), obiecte de uz casnic (vase, mojare, fiare de călcat) precum și obiecte de podoabă (statui, ornamente, tăvi ornamentale, lumânări, lămpi).

Sfântu Gheorghe

Cazare la hotelul Fidelitas din Sfântu Gheorghe. Nu am mai scris până acum despre locurile în care am înnoptat. A fost o experiență wow (iar realitatea arată mult mai bine decât în fotografiile de pe site):

Personalul hotelului de nota 10+. Se pare că oamenii de la Fidelitas au nervii foarte bine educați. Altfel cum poți să-ți păstrezi, în permanență, zâmbetul pe buze când îți dechide ușă peste 30 de persoane: nerăbdătoare, plecate la drum de la ora 7 dimineața, transpirate, obosite și care își doresc cu disperare un duș, pentru ca apoi să se aventureze în căutarea unui loc unde să-și potolească foamea. Era trecut de ora 8 p.m, iar ca să mulțumescă pe toată lumea, doamna de la recepție ar fi trebuit să fie o clona a lui Speedy Gonzales. Dar ajutată de Monica, ghidul administrativ al grupului în 10 minute eram toți în posesia cartelelor de acces. Speedy îmi pare rău, dar la Fidelitas, în Sfânu Gheorghe, cineva ți-a depășit recordul.
• Camera extrem de curată, lenjerie impecabilă. Totul funcționa perfect. Să nu uit un detaliu, o singură floare în glastră rafina spațiul și alunga aerul impersonal de cameră de hotel. Mobilierul și designul camerei mi-au dezvăluit un simț estetic peste medie.
• Micul dejun: abundență de produse, personal extrem, extrem de prompt, curățenie, și bineînțeles că totul funcționa impecabil.
• Cazarea a fost la 3 stele, dar au și cazare de 2 stele. Un loc în care cu siguranță am să revin.

Ziua 2: Sfântu Gheorghe → Vârghiș → Tălișoara → București

Muzeul Național Secuiesc – Sfântu Gheorghe

De-a lungul vremii, patrimoniul muzeului din Sfântu Gheorghe a fost apreciat nu doar de către elita românească, dar și de străini: germani, britanici și ruși. Dintre personalitățile române care i-au trecut pragul se numără: Regele Ferdinand I, generalul Constantin Sănătescu (șef al primului guvern după cel de-al Doilea Război Mondial) și Grigore Antipa.

Clădirea muzeului este a fost construită după planurile lui Károly Kós unul din cei mai seamă arhitecți pe care i-a dat Transilvania sec. XX. Dacă nu ajungeam în acest tur nu aș fi aflat despre el.

Gyárfás Jenő: Moartea lui Gábor Áron

Cine este Károly Kós?

Despre Károly Kós (1883-1977) am aflat de la Irina Leca, istoric de artă, că a fost o personalitate polivalentă, un fel de Leonardo da Vinci în epocă: scriitor, jurnalist, arhitect, grafician și cercetător.

• S-a născut la Timișoara.
• Studiază arhitectura la Budapesta. Primește o bursă de studii și începe să călătorească prin Transilvania, încercând să identifice elementele maghiare, cu adevărat tradiționale, care au existat înainte de Baroc și Renaștere. Odată descoperire le va interpreta și le va include apoi în toate creațiile sale.
• Clădirile construite de Károly Kós se recunosc ușor prin : acoperișuri ascuțite, tot soiul de turnulețe unde lemnul atent sculptat este foarte prezent și elemente de fier cu reprezentări ce amintesc de personajele folclorice.
• Deși foarte tânăr, primește o comandă extraordinară, un proiect imperial – Grădina zoologică din Budapesta, care îl va face faimos. Avea 20 și ceva de ani.
• După câțiva ani va câștigă, prin concurs, proiectul Muzeului Național Secuiesc (1911-1913). Spre deosebire de el, concurenții lui s-au prezentat cu proiecte foarte încărcate neobaroce (planurile acestor proiecte se pot vedea în muzeu).
• În 1914 și-a construit o casa la Stana, care în prezent, aparține moștenitorilor. În 1944 Stana este jefuită, iar Károly Kós se refugiză în Cluj.
• În 1918 i se oferă postul de profesor la Facultatea de Arte din Budapesta, pe care îl refuză, preferând să se stabilească la Cluj deoarece se simțea mai degrabă transilvănean decât maghiar.
• A fost marginalizat de comuniști și a rămas profesor la Agronomie până în 1953. S-a implicat în modernizarea satelor unde a proiectat locuințe și ferme.

Deși în urma lui Károly Kós a rămas o moștenire culturală și arhitecturală extraordinară, din păcate se știe destul de puțin despre el.

Foto credit: Andreea Anghel

Castelul Daniel – Vârghiș

Castelul Daniel este unul dintre cele mai frumoase ansambluri nobiliare din zona Baraoltului. Ca stil arhitectural îmbină elemente de arhitectură renascentistă, specifică zonei, cu ornamente baroce. La reședință familiei Daniel se păstrează parchetul original, sobele originale cu blazonul familiei și picturile false care ascund cutii de valori.

Stema familiei prezintă într-un scut cu câmp albastru, o lebădă care stă pe o terasă verde, săgetată prin gât. Lebăda o regăsim atât în stema de neam, stema de baron cât și și în steme de alianță.

Stemă de alianţă Daniel-Somssich

Puteți vedea reprezentată, pe soba de teracotă albastră, o stemă de alianţă Daniel-Somssich: la dreapta un scut triunghiular cu lebăda săgetată (scut timbrat de o coroană de baron), iar la stânga un scut triunghiular încărcat cu un leu rampant, cu coadă dublă, ţinând în laba dreaptă ridicată trei săgeţi (scut este timbrat de o coroană de conte). Din motive de curtoazie heraldică elementele heraldice, lebăda și leul, au fost redate afrontat.

În stemele de alianță lebăda familiei nu este întoarsă spre dextra, cum apare în stema de neam și în stema de baron, ci invers, din motive de curtoazie heraldică.

În curtea interioara a castelului se află un blazon de alianță proiectat de József Sebestyén de Keöpeczi, grafician și heraldist transilvănean autorul mai multor steme și blazoane. Am aflat de la ghidul local că József Sebestyén de Keöpeczi a proiectat și stema României interbelice, iar drept recompensă regele Ferdinand I al României l-a primit în ordinul „Coroana României” în grad de ofițer.

Castelul Daniel – Tălișoara

La doar câțiva kilometri distanță, se află un alt castel al familiei Daniel. Spre deosebire de cel din Vârghiș cel din Tălișoara a avut o soartă mai bună.

Construit în stil renascentist târziu, castelul a fost reabilitat complet și are astăzi funcțiunea de hotel boutique. La fel lebăda este vizibilă pe blazonul familiei, dar și pe poarta de la intrare.

În turul Castele și tradiții secuieșt” organizat de Castle Break s-a citit și s-a vorbit despre cărți.

La Muzeul National Secuiesc ghidul ne-a vorbit despre o carte, Trilogia Transilvăneană, pentru cei care doresc să afle despre viața nobilimii transilvănene la sf. sec.XIX – înc. sec.XX. Cum eu citeam vol. II al acestei cărți au fost cititori care au vrut să o vadă. Și cărțile pot deveni vedete, nu numai oamenii.

Autorul trilogiei Miklós Bánffy este cel care a desenat superbul vitraliu de la muzeu.

Ce se citea în autocar:
• Chiar in fața mea cineva citea Fiica Ceasornicarului
• Vizavi o doamnă Istoria Albinelor
Dumnezeul lucrurilor mărunte
Povești ale domnilor din București

• Eu Trilogia Transilvăneană
Povestea târfelor mele triste

Cele 3 castele din secuime nu arata ca restul castelelor din Transilvania, ele păstrează multe elemente renascentiste. Maria Tereza și Iosif al II-le au introdus barocul în arhitectură și artă care apoi s-a răspândit și în Transilvania prin catedrale și clădiri administrative. Nobilii au adoptat și ei barocul în construcția resedințelor lor (Teleki – Gornești, Bánffy – Bonțida) din dorința de a nu-i supăra pe cei de la Viena. Au folosit meșteri și arhitecți de la șantierele imperiale.

În secuime s-a produs o rezistență religioasă (austriecii erau catolici, iar secuii reformați) și culturală împotriva austriecilor. Au refuzat barocul, motiv pentru care astăzi nu vedem această influență. În plus erau și mai săraci decât restul imperiului. Mesajul transmis de stăpânii acestor castele: au rămas fideli principiilor și tradițiilor acestor meleaguri. Arhitectura conacelor stă marturie.

De ce prefer tururile cu Castle Break? Nu cred că mai este un secret pentru nimeni că impostura călatorește prin istorie. Nu vreau să fiu unul din oamenii care nu-și verifică sursele. Istoria nu se învață numai din cărți, este nevoie și să o descoperi la ea acasa. Cum sunt o cititoare avidă de memorii și jurnale am înțeles că oamenii care fac referire la o perioada istorică sunt de multe ori subiectivi. Indiferent dacă sunteți de acord sau nu cu autorul mergeți să vedeți. Uneori o să descoperiți povești și oameni pe care autorul unei cărți, sau al unui articol nu le-a văzut.

Explorați, nu cred că există persoană care să rămână imună în fața unui om sau loc al cărui destin îl tulbură.

În spatele unor proiecte există mereu oameni care pun suflet și pasiune în ceea ce fac. În turul „Castele și tradiții secuiești” din echipa Castle Break au făcut parte:

Ioana Popa, ghidul vorbitor, deși la primul tur s-a descurcat minunat. După ce am ascultat-o pe Ioana am început să fiu mult mai atentă la stemele reședințelor nobiliare.
Monica Roșca, ghidul admistrativ, cea care s-a ocupat cu organizarea acestui tur. Hotelul Fidelitas din Sfântu Gheorghe este descoperirea ei și tot Monica mi-a demonstrat că se poate călători comfortabil, dar cu stil purtând rochii.
Irina Leca, istoric de arta, am văzut cea mai șic ținută din acest tur. O cămașă din in bleu, o pereche de pantaloni vaporoși, de culoare bleumarine, care se opreau decent undeva deasupra genunchilor, espadrile bleu și o pereche de ochelari de soare cu o linie în tendințe, dar discretă. Haine lejere, dar care trădau clasa Irinei. Și se integrau perfect în atmosfera resedințelor nobiliare. Și pentru că o chiamă Irina… normal o să mai auziți de ea pe blogul meu
Laura Verzișor Chira, de la ea am aflat niște povești extrem de interesante. Dar cum Laura va fi subiectul unui viitor articol pe blogul meu nu am să deconspir prea multe despre ea. Nu Verzișor nu este numele ei real, deși mulți cred asta. Există și o poveste savuroasă legată de acest nume care tinde să se transforme într-un brand pentru Laura. Sunteți curioși? Vă asigur că merită așteptarea.

Cu cei de la Castle Break voi mai mai merge într-un tur, votat cel mai frumos dintre toate și care i-a înfrânt până și pe cei mai cârcotași turiști. Ok, am să las un indiciu. Se va întâmpla în cel mai frumos anotimp care reușește să înnobileze România. Cel puțin așa declară în amintirile sale Anna Kretzulescu – Lahovary.

Îmi place teribil să merg în locuri cu povești care să-mi bucure sufletul și să mă înconjor de oameni frumoși. Aleg întotdeuna originalitatea, iar pentru mine cei de la CastleBreak asta oferă.

Nu-mi place să spun despre un loc că e minunat doar pentru că este o destinație la modă. Nu vreau să creez așteptări acolo unde există puțin potențial cultural, dar dă bine pe instagram. Și sunt destul de rezervată cu locurile frumoase, dar populate de oamenii cu carențe de educație.

Nu sunt făcută să trăiesc o viață copy-paste, dar mă dau în vânt după destinații care generează emoții.

Despre tururile Castle Break am mai scris aici și aici

Dacă v-a plăcut articolul meu mă puteți găsi pe pagina de facebook a blogului sau pe contul meu de instagram.

Foto credit: Andreea Anghel

Foto credit: Andreea Anghel

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *