Palatul Mogoșoaia

21912897_2008288316081833_106654491_n

Palatul Mogoșoaia – Sursă: Pinterest

Primul meu contact cu Mogoșoaia a avut loc în 1997. Eram foarte tânară, cu mintea  înflacărată de cărțile Marthei Bibescu și cu așteptări foarte mari. Asociam Mogoșoaia cu vremuri de mare eleganță: aristocrație, rafinament, oameni educaţi, femei sofisticate, bărbați puternici care au avut în mână destinele Romaniei și ale Europei. Și peste toate astea domnea prințesa Martha Bibescu. Fiind extrem de neinstruită în aceea perioadă, cunoşteam totuşi că arhitectura palatului este în stil brâncovenesc și că întreg ansamblu a fost finalizat în anul 1702 de Constantin Brâncovenu. La aceea vreme eu… și arta brâncovenească nu eram cele mai bune prietene. Mi s-a părut romantic că Martha primise în dar de la soțul ei o splendidă ruină… ruină pe care a renovat-o cu ajutorul arhitectului venețian Domenico Rupolo, încercând să-i redea o parte din strălucirea și prestigiul din timpul lui Brâncoveanu. Cunoscând simțul ei estetic peste medie, Valentin Bibescu, știa că o va transforma în ceva grandios. Și nu s-a înșelat.

Știam, din cărțile citite, că în partea de apus a castelului, în stanga loggiei se afla budoarul Marthei, unde avea expus un Vuillard, un Modigliani și 2 schițe de Toulouse – Lautrec, că dormitorul era zugrăvit în nuanțe de mov cu motive bizantine și avea vedere spre lac. Mai știam că lângă dormitor se afla biblioteca cu o colecție impresionantă de cărți adunate din toată Europa și că în ,,salonul de muzică” trona o imensă tapiserie românească mărturie a faptelor de vitejie ale prințului care domnise în Țara Românească în secolul al XVIII-lea. Primavara și vara, grădinile erau o simfonie de iriși albaștri care coborau de la terasă spre lac.

PM2

IMG_2036

Mă așteptam să mai găsesc ceva din toate astea… Domnul de la poartă mi-a spus că momentan este închis, dar pot intra dacă vreau și … mi-a întins o cheie. Fără să mă însoțească nimeni?, am întrebat!!! Da, domnișoară. Eram mândră de mine, se pare că prezentam încredere. Câtă naivitate! Am deschis… și am pătruns într-un tărâm al fantomelor. Străbăteam încăpere după încăpere… și am înţeles… nu mai era nimic, doar zidurile. N-am să uit niciodată, când am ajuns în pridvor, brusc am simțit nevoia să mă așez. Mângaiam cu mâna balustrada din piatră într-un gest mecanic… obsesiv,  gest care s-a repetat câteva minute bune. În timp ce îmi plimbam degetele pe splendida balustradă din piatră traforată cu ornamente de acant, mă încerca un sentiment de tristețe, neputința și… frică. Atunci nu știam nimic din trecutul palatului, nu știam că zidurile Mogoșoaiei au fost martore la atâta zbucium. Așa au năvălit peste mine cruzimea turcilor care au jefuit și distrus palatul lui Altân bey (adică Prințul aurului, denumire dată de turci lui Constantin Brâncoveanu pentru impresionanta sa avere), nimic din spendoarea și opulență lui nu trebuia să supraviețuiasă. Bântuit de ruină avea să renască din propria cenușă cu ajutorul prințesei Bibescu. Ca apoi să fie iarăși devastat de soldații germani în timpul Primului Razboi Mondial, iar paraclisul principilor Brâncoveni, locul unde se ținea slujba ortodoxă să fie transformat în grajd. Odată cu venirea comuniștilor la putere, Mogoşoaia va fi tratată mai întai cu grosolonie apoi cu ignoranță. Nu s-a mai păstrat nimic din mobilier, cărți, documente, opere de artă, bijuterii… dar cu toate astea clădirea a supravițuit. După 1989 un alt duşman îşi arată colţii, corupția politica post-decembristă. După ce efectul șocului a trecut, m-am mulțumit să admir armonia proporțiilor și ornamentele sculpurii în piatră care pentru mine reprezentau o premieră. Chiar şi aşa Mogoşoaia m-a sedus, iar când eşti sedus de un loc… simţi nevoia să îl revezi.

PM1

Detaliu din pridvor –  fațada de răsărit

Exact peste 20 de ani, de la prima mea vizită la palat, aveam să scriu o lucrare de licență despre arta brâncovenească. A trebuit să mă familiarizez cu stilul brâncovenesc. Faza de documentare m-a condus din nou la Mogoșoaia și mai apoi la palatul de la Potlogi (fratele mai mic al celui de la Mogoșoaia, excelent restaurant între timp). Așa aveam să aflu că cele 2 fațade ale palatului, de răsărit și de apus aveau destinații destincte. Prima de a găzdui un domn și alaiul oficial, iar cea de a doua de al odihni pe voievod și familia lui. Aceste rosturi le va păstra și principesa. În centrul fațadei de răsărit  unde se află tradiționalul foișor, Martha a adăugat 200 de ani mai târziu o scară de piatră. Scară pe care au urcat apoi cei mai de seamă oameni ai vieții culturale și politice, elite romanești și europene. Fațada dinspre lac, cu celebra loggie de inspirație venețiană, îi asigura liniștea necesară pentru a putea scrie, dar găzduia și clipele de relaxare atât de rare ale pricipesei.

PM3

Palatul Mogoșoia – interior

Nu cred că voi putea uita vreodată senzația pe care am încercat-o acum 20 de ani, aceea că am ajuns într-un loc părasit, un loc din care splendidele interioare ale prințesei Bibescu dispăruse de mult, un loc în care zidurile erau împovarate de suferință, un loc din care frumosul fusese exilat. Întâi a fost alungată lumea lui Brâncoveanu, apoi lumea Marthei Bibescu. Dupa 1989 s-a încercat o revenire cât de cât la normal.

N-am să înţeleg niciodată, de ce oamenii continuă să creadă că dacă distrug lucruri vechi și frumoase și le înlocuiesc cu altele noi totul se rezolvă. Nu se rezolvă deloc, pentru că îți dai acordul să traiești fără rădăcini și fără valoare. Fără rădăcini te poate smulge orice adiere de vânt, fără rădăcini ai tendința să te agăți de orice şi oricine… iar orice şi oricine nu-ți va conferi niciodată nici stabilitate, nici armonie și nici valori pe care să le duci mai departe. Renunțând la rădăcini și valori nu poți avea un viitor. Vorbesc de acel viitor în care să construiești ceva durabil și de calitate.

PM4

Fascinanta Martha Bibescu și lumea ei – Christine Sutherland

Fotografiile sunt din arhiva personală.

6 comments on “Palatul Mogoșoaia”

  1. Minunat articol! Enciclopedic chiar!

  2. maria spune:

    Renunțând la rădăcini și valori nu poți avea un viitor. Felicitari draga mea colega!

  3. doar verde spune:

    Cât de puțin mai aud cuvântul ”valori”…dar când se și povestește despre ele, pot doar să apreciez! Cu mulțumire!

  4. Sanda spune:

    Minunat articol. Trebuie sa revăd palatul!

    1. emiliachebac spune:

      Mulțumesc, Sanda! Îți recomand și palatul Potlogi. Este renovat de curând. O sa ai o surpriză.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *