Povestea unei cărți „SHALOM, ISRAEL!” – interviu cu Claudia Motea

Interviul cu actrița româno-canadiană Claudia Motea mi-a dezvăluit o femeie care, indiferent unde a purtat-o viața, nu și-a trădat niciodată pasiunea. Însă nu actoria m-a condus la Claudia, ci cartea scrisă de ea „SHALOM, ISRAEL!”. Trebuie să recunosc, prima dată, am fost atrasă de imaginea de pe copertă. Apoi am deschis-o și am simțit că trebuie să scriu, pe blogul meu, povestea acestei cărți.

Claudia Motea a absolvit Facultatea de Teatru și Film din București, și-a făcut ucenicia la Teatrul Național din Craiova, iar apoi a pleacat cu spectacolul „Danaidele” (regia Silviu Purcărete) pe Broadway. La 27 de ani rămâne în New York doar cu o valiză și 20 de dolari în buzunar. În perioada newyorkeză a lucrat ca vânzătoare, chelneriță și babysitter. Tot atunci primește o bursă Sorbonne 4 pe care o refuza și decide să emigreze în Canada (unde a rămas 10 ani).

Aici după ce a învățat limba engleză, a scris, a jucat și înființat o companie de teatru. În cadrul festivalurilor de teatru și film (din Canada), Claudia Motea s-a impus atât ca actriță, dar și ca dramaturg. Dovadă numeroasele premii cu care a fost recompensată: Best Actress, Best Original Script, Best Production, Best Audience Award și o nominalizare Brickenden Award similar cu Premiul de Excelență în dramaturgia canadiană.

În prezent trăiește în România. Este actriță, dramaturg, scriitoare, profesor de artă dramatică și director artistic al Teatrului Nostrum (teatru independent afiliat Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România).

Emilia Chebac: Cum îți alegi proiectele?

Claudia Motea: Am o structură independentă, trec totul prin filtrul meu. Sunt în punctul în care pot să-mi aleg singură proiectele. De obicei, merg pe proiecte one woman show și proiecte de colaborare cu alte teatre. Deocamdată nu aș putea să fiu angajata unui teatru de stat. Conformația mea este de argint viu, îmi place să călătoresc și să întâlnesc oameni.

În Canada am reluat activitatea artistică de la zero. Am fost nevoită să mă dezvolt pe mai multe planuri: actorie, scris, producție teatrală și cinematografică. Necunoscând limba engleză, mi-am găsit singură oportunități să pătrund pe scena canadiană. Asta mi-a accesat latura creativă: am început să scriu piese de teatru și să-mi creez roluri pentru a fi acceptată de comunitatea lor. Experiența canadiana m-a forțat, la aproape 30 de ani, să am o misiune artistică cumulată: actor, scriitor, dramaturg și producător de spectacole.

Emilia Chebac: Ce tip de roluri te-au definit în Canada?

Claudia Motea: În majoritatea cazurilor am avut roluri de emigrantă. Dramaturgii canadieni din provincia Ontario au ajuns să scrie roluri pentru mine. Când era o audiție pentru un rol de emigrantă, mai ales rusoaice, prezentam credibilitate și eram prima lor alegere la casting. Spuneau: „O avem pe Claudia Motea pentru rolul ăsta.”

Am debutat pe scena teatrului canadian, în spectacolul „You Can’t Take It With You”, cu rolul unei rusoaice – Ducesa Olga, verișoara lui Rasputin. Unul din visurile mele este să traduc această piesă și să o jucăm aici în România. Este o producție cu mulți actori.

Emilia Chebac: Proiecte artistice de suflet?

Claudia Motea:
• Iubește-mă… America!, un spectacol teatru-film, în regia regretatului Al.G. Croitoru. L-am scris și făcut cu tot sufletul. Interpretez 8 personaje cu vârsta între 25-80 de ani.
• Pușlamaua de la etajul 13 de Mircea M. Ionescu. La Roma am jucat-o în fața a 5000 de spectatori…
• O emisiune de teatru pentru copii la TVR2 – A Fost Odată, în care am interpretat 36 de personaje.
• În Los Angeles – Romanella Nostradamus – am jucat cu magicianul Brandon Scott la The Magic Castle (Academia, unde își fac ucenicia toți marii magicieni ai lumii, condusă de David Copperfield)
• Acum am o colaborare extraordinară cu Lucian Sabados, directorul Teatrului Maria Filotti din Brăila. Împreună am realizat un Recital de poezie și jazz „Te-ai gândit vreodată?”, finalizat cu succes printr-un CD, marca Libris.

Emilia Chebac: O colaborare de suflet aici în România?

Claudia Motea: Am o frumoasă colaborare cu Libris. Iubesc toată echipa lor. Sunt acel gen de oameni pe care mi-am dorit să-i întâlnesc de când am revenit în România. Între noi totul decurge armonios și profesional. Libris reprezintă, pentru mine, o frumoasă carte de vizită a activității mele artistice. Sunt coproducători la câteva dintre proiectele mele teatrale. Cu ei lucrez acum pentru spectacolul multi media după cartea „SHALOM, ISRAEL!”. Sunt reprezentanta Libris la București.

Emilia Chebac: Cum ți-a venit ideea piesei de teatru „SHALOM, ISRAEL!”?

Claudia Motea: Ideea cărții s-a declanșat într-o zi de iunie 2017. Eram la comemorarea a 76 de ani a Pogromului de la Iași. Într-un moment festiv, au fost invitate 6 personalități să planteze câte un pom. 6 pomi pentru 6 milioane de evrei uciși în timpul Holocaustului. Domnul Iancu Zuckerman, supraviețuitor al „trenului morții” (Iași – Podu Iloaiei) a plantat ultimul pom. Corect ar fi fost ca el să fie primul. Mi s-a părut o mare nedreptate. Asta a declanșat șocul emoțional care m-a făcut să scriu piesa de teatru „SHALOM, ISRAEL!”

Emilia Chebac: Ce conține cartea „SHALOM, ISRAEL!”?

Claudia Motea: După ce m-am întors de la comemorarea Pogromului de la Iași am scris piesa de teatru. Timp de 2 săptămâni am stat numai în casă și m-am documentat. Nu a fost gândită să-mi ofer un rol artistic, a fost gândită ca o eliberare.

Prima dată a citit-o o prietenă. A spus că este foarte bună și are potențial. Dorind să încep un proiect cu regizorul Radu Dinulescu, i-am dat-o împreună cu alte piese traduse de mine din dramaturgia canadiană. Mi-a spus: „Claudia am citit, dar cel mai mult mi-a plăcut „SHALOM, ISRAEL!” E o piesă cu o mare forță dramaturgică.”

Reacțiile celor din jur m-au făcut să îi sun pe cei de la Libris. Au citit-o și ei, le-a plăcut și au hotărât să facem o carte. Pe lângă piesa de teatru am mai adăugat interviuri cu reprezentanți ai comunității evreiești. După ce mă întâlneam cu acești oameni, eram foarte încărcată emoțional și simțeam nevoia să scriu. Așa au apărut poemele incluse la finalul cărții.

Emilia Chebac: Știu câtă muncă este în spatele unui interviu. Au fost momente în care ai fost tentată să renunți?

Claudia Motea: Am avut niște experiențe extraordinare la scrierea cărții.

• Unul dintre oamenii care m-a susținut cu proiectul și mi-a dat mare curaj a fost Aurel Vainer (Președintele Federației Comunitățiilor Evreiești din România). La el am găsit mereu ușa deschisă.
• O altă persoană care m-a ajutat a fost Iuliu Licht. A fost lângă mine piatră de temelie. Când voiam să renunț îmi spunea: „Mergi înainte!”
• Avocatul George Vlaicu a avut și el un rol important. A fost lângă mine în postură de consultant de lectură.

Emilia Chebac: Acum pregătești un spectacol multi media după piesa de teatru „SHALOM, ISRAEL!”. Cum l-ai gândit?

Claudia Motea: Personajele principale sunt o EA (româncă), un EL (evreu) între care se înfiripă o poveste de dragoste, câțiva supraviețuitori ai Pogromului (Iancu Zuckerman, Leonard Zeicescu, Leizer Finkelstein) și un personaj simbol INIMA care vorbește fără ură despre atrocitățile acelei perioade. Este un documentar-reportaj cu structură avangardistă. Un proiect one woman show. Toate personajele sunt în mine, Claudia Motea, care sunt imagine de Holocaust.

Emilia Chebac: Ce te face să mergi mai departe?

Claudia Motea: În viață am avut suișuri și coborâșuri, bucurii dar și decepții. Ce m-a ținut mereu în echilibru a fost Teatrul. La început, când am emigrat, un an de zile până m-am adaptat, nu am putut urca pe scenă. Când am reînceput să joc mi-am spus: Doamne, pe mine, teatrul niciodată nu m-a trădat!

Când mă simt slow-down, iau o carte, caut un personaj și se conturează un proiect. În acel moment apare motivația de a continua. Eu am avut și am șansa să joc mult și în străinătate. Dacă nu joc pe scenă, eu mor! Nu voi mai putea exista!

Emilia Chebac: Ceva superficial despre tine?

Claudia Motea: Un lucru pe care îl iubesc enorm este să trec pe lângă un magazin cu rochii de mireasă și să fac poze. Îmi place enorm… Mă bucură mai mult decât o floare!

Emilia Chebac: Ceva peste care nu poți trece?

Claudia Motea: Îmi place mult să vorbesc în egală măsură cu personalități, dar și cu oameni simpli. Fac o singură selecție: nu interacționez cu persoane rele. Prostia o accept, dar nu și răutatea!

Emilia Chebac: De ce ai acceptat acest interviu?

Claudia Motea: Pentru că te-a recomandat Iancu Aizic. Am o slăbiciune pentru el ca om. Este un prieten pe care mi l-a ales Viața. Știu cât de mult iubește Iancu oamenii. Încearcă să conecteze oameni frumoși. Când m-a sunat și te-a dat la telefon a fost chimie. Unele întâlniri le așează și universul. Eu aleg oameni frumoși, nu după notorietate.

Emilia Chebac: O provocare pentru mine?

Claudia Motea:
• Dana Anghelescu – un om de la Libris
• Mircea M. Ionescu – un om de teatru
• Aurel Vainer – Președintele Federației Comunitățiilor Evreiești din România
Sunt oameni pe care îi iubesc și cred în ei.

Emilia Chebac: Ce părere ai despre peisajul pestriț al emisiunilor mondene din România?

Claudia Motea: Am fost chemată de multe ori la acest gen de emisiuni, dar am refuzat. Eu nu pot să fac față la așa ceva. Când un om jignește mă blochez. Deși mă consider o actriță bună nu am spontaneitatea să jignesc și eu.

Emilia Chebac: Un eșec transformat în binecuvântare?

Claudia Motea: Când m-am întors în România am fost primită de mulți directori de teatru. Erau întâlniri de la care plecam cu lacrimi în ochi de bucurie. Aveam atât de multe promisiuni încât ajunsesem să regret că am stat atâta timp în Canada. Am trăit în visul asta amăgitor vreo 3-4 luni. Apoi mi-am zis: Măi fată, ce faci tu? Stai puțin! Am realizat atunci că și aici trebuie să fac ce am făcut în Canada. Să-mi găsesc singură proiecte.

Fără acest start (în România) nu aș fi ajuns niciodată la actuala stare de independență și nici la proiectele de succes pe care le-am realizat. M-aș fi angajat într-un teatru, iar comoditatea m-ar fi condus cu siguranță la lâncezeală. Giovani Papini, un mare scriitor italian spunea că dacă el ar fi fost bogat niciodată nu ar fi ajuns să scrie. Nici eu nu ajungeam aici dacă aveam o viață comodă, dar nu m-am lăsat și am mers mai departe. Niciodată nu strig spre cer: De ce m-am născut în România? Dintr-un eșec nu trebuie să abdici, ci să renaști!

Experiența canadiana i-a schimbat viziunea asupra vieții. Nu a așteptat proiecte, le-a găsit singură. Și i-a mai adus ceva: curajul de a acționa la timp, atunci când e nevoie, nu mâine sau altă dată. Ca să faci asta trebuie să ai capacitatea de a iubi oamenii, nu dorința de a iubi. Așa a apărut „SHALOM, ISRAEL!” – un proiect unic în peisajul teatral românesc. O piesă de teatru apărută ca o reparație morală. Dacă tot mai mulți oameni s-ar purta ca ea, cu siguranță lucrurile s-ar mișca mai repede în România. Degeaba ești o mare personalitate dacă nu ești și un mare om. Când te adresezi unui public numeros, mesajul tău trebuie să inspire și să schimbe ceva în bine. Așa funcționează lucrurile într-o societate normală. Actrița Claudia Motea nu este evreică.

Am aflat povestea acestei cărți. Între timp am avut ocazia să-l întâlnesc și pe omul care a inspirat-o  pe Claudia (domnnul Iancu Zuckerman). Acum aștept cu nerăbdare premiera spectacolului „SHALOM, ISRAEL!”.

Interviul cu Claudia Motea mi-a dezvăluit o latură care mi-a plăcut teribil. Deși spune că nu este pregătită emoțional să facă față emisiunilor mondene, este în schimb perfect aptă emoțional pentru a scrie o carte. „SHALOM, ISRAEL!”, editată de Libris Editorial, a reprezentat Romania, prin Institutul Cultural Român, la Târgul Internațional de Carte de la Torino din 9-13 iunie 2019.

Pe cei de la Libris i-am descoperit prin cartea lui Teofil Mihăilescu. Mi-a plăcut atât de mult încât m-am uitat să văd ce editură a scos-o. Era Libris care astăzi astăzi funcționează după îndemnul #Respect yourself/ Oferă-ți timp pentru lectură!

Dacă v-a plăcut articolul meu mă puteți găsi pe pagina de facebook a blogului sau pe contul meu de instagram.