Lost Splendour – readuce frânturi ale unei splendori pierdute

Urmăresc de aproximativ 2 ani o pagină de instagram. Lost Splendour readuce frânturi ale unei splendori pierdute, prin imagini ce deschid o ușă către o lume pe care o credeam uitată. Multe fotografii cu Romanovii, multă istorie, multe palate, mult rafinament și mult prea mult… frumos. Câteva postări cu Regina Maria m-au pus totuși pe gânduri. Cine este în spatele contului? O fi din România? Nu, nu cred! Regina Maria fiind descendenta Romanovilor, nepoata țarului Alexandru al II-lea este normal să apară pe acest cont. Imaginile cu Regele Mihai mi-au stârnit și mai mult interesul. Iarăși întrebarea: o fi din România? Și într-o zi m-am trezit cu peste 20 de likuri la contul meu de instagram de la… Lost Splendour. Am un cont mic, rătăcit într-o galaxie de conturi mega-urmărite. Atunci am știut că este din… Romania. I-am trimis un mesaj, ne-am văzut și iată rezultatul.

Cum m-a descoperit? Bianca Dimian a citit articolul meu publicat despre Ioana și început să-mi urmărească blogul.

Ne-am întâlnit la Infinitea. În decorul ceainăriei manierele și timbrul din vocea Biancăi m-au transpus într-un timp în care eleganța era normalitate, conversția era ridicată la nivel de artă, un timp când existau repere morale și oameni care te făceau să plângi de frumos. Purta o rochie neagră cu buline albe, lungă până în pământ. Vântul adia ușor, iar rochia se străduia din răsputeri să-mi atragă atenția. Adăugați apoi niște cercei cu perle și un inel vintage cu piatră turcoaz. Modelul aducea izbitor de mult cu inelul de logodnă al prințesei Diana (achiziționat dintr-un anticariat românesc). Tot ansamblul era rafinat cu o pereche satinată de balerini negri și o poșetă de aceiași culoare, de unde la final scos o carte, un dar pentru mine.

Pe o scară de la 1 la 10, Bianca primește 10+ pentru povestea rochiei cu care a venit îmbrăcată. Era în Japonia, cu o bursă, atunci când s-a anunțat decesul Regelui Mihai. Pentru ea a fost o experiență traumatizantă. „ Și când a murit Regina Ana eu eram în Hong Kong. Am avut o baftă!” Din momentul în care a aflat și până în ziua funerariilor a plâns în fiecare noapte. Suferea enorm pentru că nu avea cu cine să împărtășească această pierdere. Nu era cu nimeni din România. Avea însă o bună prietenă chinezoaică care a scos-o la o sesiune de shopping. A cedat fără chef la insistențele ei. Micuța chinezoiacă sub influența unui film cu Monica Belucii, pe care Bianca o adoră, i-a aratat o rochie pe care scria… „Made in Romania.” „ Rochia a sărit pur și simplu pe mine. Era o părticică de acasă, iar eu eram disperată să mă agăț de ceva. Ne-am cumpărat amândouă acea rochie.”

Emilia Chebac: Povestea din spatele paginii de instagram?

Bianca Dimian: Contul a fost mai mult terapeutic. Cum Cioran gândea terapeutic la fel am pornit eu acest cont. Eram în anul II de facultate într-un mediu în care nu mă regăseam. Colegii mei erau preocupați de manga și anime. Exista și prototipul care stătea numai cu nasul în cărți, ceea ce nu este neaparat un lucru rău, dar cu care nu rezonam, nu aveam aceleași idei, aceleași interese. Am simțit nevoia să-mi creez un spațiu al meu, unde să întâlnesc persoane cu aceleași preocupări. Nu mă așteptam la așa succes. Contul meu a depășit 2 ani și are urmăritori fideli. Deși am postări diverse, oamenii mă cunosc pentru fotografiile cu Romanovii.

Emilia Chebac: Ce studii ai?

Bianca Dimian: Limbi străine: engleză – japoneză. Nici o legătură cu contul.

Emilia Chebac: Ce oameni ai cunoscut prin acest cont?

Bianca Dimian: Am avut conversații cu prinți, prințese, conți, contese, oameni din domeniul culturii, istorici și designeri de bijuterii. Toți sunt oameni din afara României. Ai noștri nu m-au contactat niciodată. În cazul nobilimii bijuteriile au stârnit cele mai numeroase reacții. A fost cazul Taniei de Bourbon nepoata pe linie maternă a Reginei Ana. Prințul Dimitri al Iugoslaviei designer de bijuterii a ajuns la mine printr-o piesă care a aparținut familiei. Cred că este subapreciat mediul online. Poți cunoaște oameni minunați. Eu nu îi privesc ca pe niște urmăritori ci ca pe o comunitate. E un loc unde ne strângem și vorbim despre pasiunile comune. Este un hobby, dar prin tot ce fac îmi doresc să contribui la binele societății. Consider că este mare nevoie de așa ceva. Mi-am dorit să îi informez pe străini mai mult despre noi. În afară avem o imagine mai puțin romantică. La început am vrut, ca persoana din spatele contului, să fie un mister. România am promovat-o prin imagini cu Regina Maria, Regele Mihai și Castelul Peleș. Mesajele primite m-au bucurat tare mult. Prin ele aveam acces la o lume în care mă regăseam.

Emilia Chebac: De unde te inspiri?

Bianca Dimian: Inspirația îmi vine în mare parte din cinematografie, albume de artă și fotografii cu bijuterii. Partea estetică deține un rol important în postările mele. Din filme aleg costume și decoruri reușite. Am și o miniserie „Visually attractive movies” („Filme atractive vizual”), prin care încerc să recomand urmăritorilor mei filme istorice care excelează la capitolul costume, decoruri, bijuterii etc. Mă inspiră și evenimentele istorice aniversate în ziua postarii, nașteri/decese ale unor personaje importante sau față de care am un interes aparte (mulți ani de zile am avut o obsesie pentru împarateasa Sisi și îi dedicam multe). Majoritatea postarilor de acest gen, inspirate de evenimente ale zilei respective, rămân totuși cele cu familia regală a României (aniversarea monarhiei, regatului, construirea Peleșului, abdicarea Regelui, moartea Reginei Maria etc.- „favoriții” sunt Regina Maria și Regele Mihai ). Îmi doresc prin postarile mele pe Lost Spendour să readuc frânturi ale unei spendori pierdute.

Emilia Chebac: Ce reprezintă pentru tine Regele Mihai?

Bianca Dimian: Îl iubesc pe Regele Mihai. Înglobează toate valorile la care țin: onoare, demnitate, sacrificiu și iubire față de țară. A fost un om care a suferit mult, dar care a știut cum să sufere. De fiecare dată când se muta cu familia, primul lucru pe care îl făceau era să asculte muzica lui George Enescu: Poema Română ca o binecuvântare muzicală casei. Abia apoi despachetau. E și piesa mea preferata. Se termină grandios. Punctez asta pentru a înțelege cu adevarat ce înseamnă să iubeștu un loc. De suferința Regelui se leagă și suferința unei țări. Este sfârșitul unei lumi. A fost înlăturat, iar noi am intrat atunci într-un tărâm al întunericului și terorii.

Am vizitat Memorialul de la Sighet. În camera Monarhie versus Comunism există o imagine în mărime naturala cu Regele Mihai și un steag. Când am intrat am izbucnit în lacrimi. Am realizat că atunci s-a rupt totul. Să ne imaginăm unde ar fi fost astăzi Romania fără comunism!

Emilia Chebac: Oameni pe care îi admiri?

Bianca Dimian: Regele Mihai (am început să râd, mi-a amintit de Ioana. La ea totul se învârtea în jurul Reginei Maria. La Bianca Regina Maria a fost înlocuită… cu Regele Mihai. În rest aceiași sclipire în ochi, aceiași admirație, același patos când când îi evoca personalitatea.) În an electoral se vedea preferința colegilor mei pentru Regele Mihai. Spuneau „Eu l-aș vota pe rege, așa nu am pe cine”. Se pare că nu aveau cum să fie imuni la ceea ce transmitea. Majestatea Sa transcede politicul. Regele Mihai a fost și va rămâne mai mult decât va fi vreodată un președinte. Nici un șef de stat, indiferent cât ar fi făcut pentru Romania, nu m-ar fi făcut să sufăr atât de tare.

Dintre personalitățile contemporane o admir pe Oana Pellea. Pentru că acolo în Japonia, singură fiind, urmărind imagini de la funeraliile Regelui Mihai am văzut un prim plan cu ea plângând în hohote. A fost ca un fel de consolare. Brusc nu m-am mai simțit singură. Cineva suferea la fel de mult ca și mine. Vreau să ajung să îi mulțumesc! Să afle cât de mult m-a ajutat!

 

Emilia Chebac: Un loc din București care îl iubești?

Bianca Dimian: Opera Națională. Merg foarte des. Unii ar spune că sunt complet nebună. Uneori merg și singură. Am bifat cam toate locurile din sală cu excepția celor 2 loje oficiale. Acolo nu am fost… încă.

Emilia Chebac: Un motto după care funcționezi acum?

Bianca Dimian: Mă ghidez după ideea că: poți face orice dacă vrei și crezi în tine.

Emilia Chebac: Ce gen de cărți preferi?

Bianca Dimian: Anul trecut, tata mi-a făcut observație că citesc numai cărți istorice. De atunci le alternez cu beletristică și filozofie. Îmi plac foarte mult Dostoievski și Cioran. Dostoievski are o religie pentru suferință. Fără închisoarea din Siberia nu ar fi creat așa capodopere și nici nu ar fi existat personajele lui unice.

Emilia Chebac: Îți plac muzeele?

Bianca Dimian: Aș dormi într-un muzeu. Îmi plac muzeele de artă. Le prefer pe cele din afară. Emitajul este preferatul meu. Am urmat un curs de istoria artei și am învățat să apreciez și arta contemporană.

Emilia Chebac: Ce perioadă preferi din istorie?

Bianca Dimian: Asta variază în funcție de starea și evoluția mea. În antichitate, zona Orientului Mijlociu avea un oarecare exotism. Dacă ar fi să fiu puțin mai rațională perioada victoriană (1837-1901) și perioada edwardiana ( 1901-1910). Aș alege Rusia, Anglia Reginei Victoria mi se pare prea rigida. Belle Époque (1871-1914) la Paris și București.

Emilia Chebac: Personalități din Rusia țaristă care te-au fascinat?

Bianca Dimian: Marea ducesă Elisabeta Feodorovna, sora ultimei țarine Alexandra. Am descoperit-o prin memoriile Reginei Maria care o descria superb. Țarul Nicolae al II-lea m-a fascinat prin cât de multe greșeli politice a putut face. Era un om slab care nu avea puterea de a refuza.

(Bianca are un punct comun cu ducesă Elisabeta Feodorovna. Nu este fotogenică. Se spunea despre ducesă Elisabeta Feodorovna că nici o fotografie sau tablou nu i-au putut reda frumusețea. Când am primit de la Bianca fotografiile pentru acest articol, am realizat că imaginile nu au putut capta nimic din spatele chipului ei: educația, cultură, estetica din gânduri și estetica din gesturi. Mi-ar plăcea să dau această provocare unui fotograf.)

Emilia Chebac: Colecționezi ceva?

Bianca Dimian: Toată lumea îmi dă cadou bijuterii și cărți despre regalitate. Îmi plac bijuteriile cu perle, mai ales cerceii. Colecționez albume de artă. Am un album cu bijuteriile Romanovilor. E superb. Cartea asta e un fel de biblie pentru mine. Apare și Regina Maria în el.

Emilia Chebac: O destinație preferată?

Bianca Dimian: Orașul meu de suflet este Sankt Petrersburg. În sufrageria mea am un desen cu Neva și o biserică în fundal, cumpărat de acolo. Nu este doar un oraș spectaculos din punct de vedere arhitectural, Sankt Petrersburg este o senzație. Posibil că am simțit-o numai eu, dar tot îl recomand celor care iubesc istoria Romanovilor. Prefer oricând acest oraș decât o destinație ca Maldive sau Tenerife.

Emilia Chebac: Mi-ai descoperit blogul prin Ioana. Cum v-ați cunoscut?

Bianca Dimian: Cu Ioana am „semi-colaborat” pentru o postare a mea cu Regina Maria. Mi-a oferit ajutor și de atunci îi sunt recunoscătoare. Vorbim des și ținem legătura pentru evenimentele organizate de Casa Regala. E bine să știi că mai există o româncă pe câmpul de luptă!

Emilia Chebac: O provocare pentru mine. Despre ce personalitate, pe care o admiri, ți-ar plăcea să citești pe blogul meu?

Bianca Dimian: Oana Pellea

Bianca Dimian prin contului de instagram Lost Splendour readuce frânturi ale unei spendori pierdute. La doar 23 de ani are un simț estetic și o cultură extrem de solidă. Or asta derutează și induce ideea că stai de vorbă cu o persoană mult mai matură. Așteptați o rețetă miraculoasă despre un cont de instagram de succes? Bianca este total atipică și nu plictisește cu multe postări. Pentru ea este mai importantă calitatea comentariilor și a urmăritorilor. Postează când se simte inspirată, își seduce publicul cu imagini de impact și povești mai puțin cunoscute. La final rafinează totul cu o tușă de mister.

Am șansa ca prin blogul meu să întâlnesc oameni care își prețuiesc viața și nu o irosesc aiurea. Pentru că sunt destui cei care îți desfășoară activitatea într-un mediu neprietenos, apare tot mai des nevoia de a elimina acest neajuns. Orice pas, oricât ar fi de mic, făcut atunci când simți că îți pierzi identitatea este de preferat decât nimic. Pentru Bianca acest pas a însemnat un cont de instagram. Lost Splendour i-a adus o comunitate de oameni cu care a rezonat. Urmăritorii ei sunt dovada că nu este singura procupată de… splendori pierdute.

Bianca Dimian, care prin pagina de instagram Lost Splendour readuce frânturi ale unei spendori pierdute, a fost în Piața Victoriei în 10 august 2018. Pentru demnitate și din dragoste de țara (valorile pe care i le-a transmis Regele Mihai). Cea mai frumoasă postare pe insta stories a fost a ei. O carte a domnului Gabriel Liiceanu – România. O iubire din care se poate muri. Fără comentarii care să instige la ură, fără manifestări exaltate peste care apoi se așterne praful, doar o carte. A participat decent la manifestație și nu a devenit grosolană în postări. Prin Lost Splendour promovează Romania și decența. Târziu în noapte, după ce a inhalat gazele împrăștiate în Piața Victoriei, se gândea că Romania moare în fiecare zi câte un pic… în Anul Centenarului.

Și totuși, în Romania mai există oameni care au lumină în ei. Un astfel de om este și Bianca. Am întrebat-o dacă vrea să plece din țară. M-a privit în ochi și mi-a spus: Nu! Aș pleca să ajut și să promovez Romania, dar tot m-aș intoarce! Pe parcursul interviului a fost un moment când lumină din ochii Biancăi a dispărut. Atunci când mi-a spus: „Eu cred că pentru trădătorii de neam și țară este rezervat un loc acolo… jos, în iad.” Dar lumina a revenit! În astfel de oameni lumina este mereu mai puternică.

Bianca a fost una din cele mai speciale prezențe de când scriu pe acest blog. Au trecut puțini ani de când s-a desprins de adolescență, iar asta mă face să realizez rolul părinților. Toată admitația mea pentru modul în care au crescut-o și educat-o!

Fotografiile sunt din arhiva personală a Biancăi și din contul de instagram Lost Splendour.