Oameni descoperiți în online: marie_of_romania

Castelul Corvinilor 2016

Unul din avantajele online-ului este că poți interacționa ușor cu persoane cu care împărtășești pasiuni identice. Așa am descoperit-o pe Ioana Găurean, fata care a pus bazele contului de Instagram marie_of_romania.

Ne-am întâlnit la Cărturești-Carusel. Purta o pereche de ochelari cat eyes, top alb din dantelă și o fustă roz din voal. Nu știam unde să o încadrez. Părea coborâtă dintr-un basm cu zâne, dar ochelarii mă aduceau în actualitate. Apoi manierele mă purtau în trecut, pentru ca discursul ei presărat cu expresii în limba engleză să mă aducă iarăși în prezent. Grația din gesturile Ioanei s-a dovedit o prelungire a grației cu care își tratează gândurile. A început să vorbească și am fost cucerită de abordarea ei. La început a aruncat o vrajă folosindu-se de expresii firești, normale, pentru ca la final să realizez profunzimea subiectelor tratate. M-a cucerit definitiv!

Deși Ioana este foarte tânără, am rămas plăcut impresionată de cât timp dedică pasiunii ei. Este prima persoană, de vârsta ei, care a reușit asta. Astfel de revelații am, de obicei, cu persoane mai mature. Deși a absolvit un liceu de matematică-informatică, a lăsat pasiunea ei pentru istorie să-i decidă destinul. A urmat  o facultate de Istorie și Studii Politice și un master în Studiile Războiului la University of Glasgow. Din dragoste pentru Regina Maria a revenit în țară la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj unde este anul I la doctorat. Tematica lucrării este, cred că ați ghicit, despre Regina Maria.

  1. De când ai contul și cum ți-a venit ideea înființării lui?

Contul are 1 an și jumătate. Ideea unui cont de Instagram a apărut din necesitatea de a introduce un element de rutină în viața mea. Bineînțeles am pornit de la pasiunea mea pentru Regina Maria. Făceam masteratul, în Marea Britanie, iar în paralel aveam și un job. În G.B. masteratul este foarte intensiv. Învățam și lucram, iar asta mi-a dezvoltat un program haotic. Nu mai aveam timp de nimic. În viața mea nu mai exista nici o structură, nu mai știam când e zi și când este noapte. Lucram ca translator. Interpretam pentru oamenii care nu cunoșteau limba engleză. Lucram cu poliția și spitalele. De multe ori lucram și noaptea. Având acest program mi-am dorit să introduc un element de obișnuință în viața mea. Am ajuns în punctul în care nu mai puteam scrie în jurnal. Pentru prima dată pățeam așa ceva. Nu îmi mai găseam timp. Așa am decis să îmi fac contul de Instagram. Voiam să văd câte zile pot să nu renunț la acestă rutină. Nu l-am intrerupt. Întotdeauna mi-a plăcut social media, cred că îi înțeleg destul de bine regulile, cum și când să targetez audiența, cum să postez. Dacă sunt săptămâni în care am de finalizat proiecte, nu am timp de cont. De aceea îmi pregătesc postările în săptămânile mai libere. Uneori le postez cu text lung, alteori numai cu hastag-uri.

  1. Trei lucruri care îți plac?
  • Să citesc. Studiez istorie și științe politice, ar fi greu să fac asta dacă nu aș citi.
  • Regina Maria.
  • Cățelul meu Sherlock un shar pei de 11 luni. Mereu am iubit animalele. Deși instinctiv îmi este frică de câini, atunci când m-am născut familia mea avea un câine. Dacă nu s-ar fi întâmplat așa cred că aș fi genul care sare pe masă când vede un câine. Mi-am educat frica, am învins-o. Dacă un câine este mai agresiv nu pot spune că mă simt foarte confortabil.

Ioana și Sherlock

     3. Oameni pe care îi admiri?

  • Regina Maria, primeam întrebări de la cei care îmi urmăreau contul – de când pasiunea mea pentru R.M? Îmi doream să le răspund. M-am întors la cărțile mele, pe care le semnez și le datez și la jurnalele unde mi-am notat impresii despre lecturi. Am făcut o minicercetare. În 2008 am primit de Crăciun o carte despre Carmen Sylva, iar tata una despre Regina Maria. Pe care am furat-o și am citit-o. O perioadă le-am urmărit în paralel pe cele 2 regine, dar cum Regina Maria este un fenomen m-am axat doar pe ea. La asta a contribuit și preferința pentru Primul Razboi Mondial. Este perioada mea istorică preferată.

De când mă știu am fost atrasă de monarhie, în special de monarhia britanică și românească. Primele mele contacte cu cărțile de istorie au început cu Egiptul Antic, Cleopatra, dinastia Tudorilor, Anne Boleyn și Henric al VIII-lea. Eram fascinată de toate reformele și întorsăturile de situații din perioada respectivă, modul cum a ajuns Elisabeta I pe tron. Am continuat cu istoria medievală străină. Am avut o mică pasiune pentru Maria-Antoneta, o foarte mare pasiune pentru Elisabeta a Austriei (oare cine nu a avut o pasiune pentru Sissi?) De la Sissi am trecut la Carmen Sylva și ulterior la Regina Maria. Așa a fost traiectoria. Și am rămas la Regina Maria definitiv.

  • Mama mea pe care o admir foarte mult.
  • Diriginta din generală. Eu, mama și fosta mea dirigintă (profesoară de română) suntem prietene bune acum. În clasa a V-a ne-am apropiat foarte repede și foarte mult pentru că sunt vorbăreață și mă trezeam comentând la ore. Mama făcea parte din Consiliul Părinților și venea cu noi la toate activitățile pentru a ne supraveghea. Mama și fosta dirigintă sunt similare, iar asta a facilitat această prietenie.
  • Tarja Turunen prima solista de la Nightwish (acum cei de la Nightwish sunt la solista numărul 3). În liceu eram pasionată de muzica metal. Nu ratam nici un concert din Romania și din afară. Îmi place că este o femeie tonică, pozitivă și extrem de frumoasă. Este o soprană cu o voce deosebită. Cântă rock, dar și muzică clasică. Concertele ei de Crăciun sunt o încântare. În ultima vreme o urmăresc doar on-line, nu am mai avut timp de concerte.
  1. O întâmplare amuzantă din viața ta?

În vacanțele din timpul facultății mergeam la Arhivele Naționale, din pasiune, fără un scop final. Apoi a devenit un obicei. La Arhive înainte de renovare erau 2 săli: una pe dreapta și una pe stânga. Eu mergeam la cea din dreapta. De obicei cercetez documente, dar nu studiez la Arhive pentru că nu am timp, mă limitez la fotografii și îmi continui munca acasă. După renovare sălile s-au inversat. Când ceri documente o faci pe baza unor registre. Sunt 4 volume de registre de index cu Regina Maria din care majoritatea sunt scrisori (arhiva personală a Reginei). Anul asta când m-am dus, pentru prima data pentru cercetare doctorat, am fost redirecționată în sala a II-a. Eram într-o sală nouă așa că am început să mă uit în jur destul de confuză. Doamna din sală mi-a zâmbit și mi-a spus: „Hmmm..registrele cu Regina Maria sunt acolo!” M-a reținut că eu eram aia cu Regina Maria. „Mulțumesc după ele mă uitam!”

Ioana mi-a vorbit cu multă căldură de personalul care lucreaza la Arhivele Naționale. Și cum am o slăbiciune emoțională pentru astfel de oameni cu siguranța am să ajung acolo. Deja mi-a încolțit în minte un viitor subiect de articol.

Ultima scrisoare trimisă de Martha Bibescu Reginei Maria

  1. Ce te-a convis să-mi acorzi acest interviu?

Întotdeauna am fost deschisă să cunosc oameni noi. De mică mi-a plăcut să cunosc persoane de pe internet. Mai ales oameni cu care pot avea discuții frumoase.  Am prieteni și prietene pe care i-am cunoscut pe diverse site-uri și platforme. Nu mă gândesc prea mult. M-am uitat pe contul tău de Instagram. Mie îmi plac mult conturile de Instagram cu cărți.

Iarăși cărțile, se pare că ele au fost cele care m-au recomandat Ioanei.

  1. Ce gen de cărți preferi?

Când lucrez pentru un eseu, un articol sau o cercetare nu pot să citesc altceva decât istorie. Citesc și câte 3-4 cărți în același timp. Din păcate, timp să citesc o carte doar pentru mine am destul de rar. Îmi plac cărțile despre Regina Maria, nu numai cele scrise de ea. Pentru că îmi place să aflu informații noi pe care nu le-am mai găsit în alte cărți. De aceea consider Ultima Romantică o carte foarte bună. Ce mă deranjează este că nu este făcută cu cea mai mare rigoare academică. Are citate la care nu li se dă sursa completă. Cu toate acestea, nu există o biografie mai bună. ( Și eu cred asta, dovadă o recenzie scrisă de mine despre această carte găsiți aici)

  1. Ai un motto preferat:?

Din păcate un motto nu apare când vrem noi, „out of thin air” cum se zice în engleză . Un motto  trebuie să fie ca o revelație, să îl simți și să crezi în el. Și totuși a apărut pe neașteptate chiar ieri, când într-un final fericit am avut timp să termin „Marthe Bibescu și Vocile Europei”.  Am găsit o scurtă propoziție, într-o scrisoare a Abatelui Mugnier, pe care am simțit-o ca scrisă pentru mine – Abatele îi spunea Marthei (și mie): „Scrie o carte în care să fixezi ce e mai bun din trecut.” Cred că ar fi un motto chiar bun!

  1. Ceva ce îți place în Romania?

Cred că Universitatea Babeș-Bolyai este cea mai bună din România. De aceea am ales-o, deși iubesc tare mult Bucureștiul.

Rusalii 2018, costum popular primit cu ocazia centenarului de la bunica (Prundu Bârgăului)

  1. Când scrii un eseu ce te inspiră?

Când încep să scriu un eseu pornesc întotdeauna de la un citat. Deși una din regulile de bază învățate la cursul de Academic Writing spune ca nu e bine să începi introducerea cu un citat. Asta nu înseamnă că pun întotdeauna citatul. Pornesc de la o idee, apoi eseul crește organic, pentru ca în final să renunț de cele mai multe ori la citat. La mine introducerea este cea mai dificilă deoarece, de regulă, încep să scriu de la A și termin la Z. Nu pot completa capitolele și subcapitolele în ordine aleatorie, ceea ce pentru scrieri scurte e în regulă, dar devine problematic pentru lucrările mari care cer flexibilitate în scriere și gândire. Îmi place să îmi notez toate ideeile, fac structura eseului și apoi încep cu prima propoziție din introducere. Care este cea mai grea, de aceea recurg la trucul cu citatul. Apoi frazele curg de la sine, până la ultima propoziție din concluzie.

La un articol pentru unul din cursuri, despre Regina Maria și relația ei cu familia imperială din Rusia, n-am știut cum să încep. Am pornit de la un citat din jurnalul Marthei Bibescu 1915, în care apare soția împăratului Napoleon al III-lea la Londra, de unde rezultă că împărăteasa era o persoană cu fler politic care râvnea la poziția soțului ei. Pornind de la acest citat am făcut o comparație cu Regina Maria. Și ea a fost o Regină cu fler politic care a râvnit la poziția soțului ei Regele Ferdinand.

  1. Pasiuni?

CărțileMulte cărți au avut impact asupra mea – de la Harry Potter la Cronicile din Narnia, de la Discursurile lui Machiavelli, la Sfaturile unui diavol bătrân de C.S. Lewis, sau Ioana lui Anton Holban. Fiecare a fost reprezentativă la un moment dat, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. Evident, cărțile de și despre Regina Maria au avut o mare importanță în viața mea – cum zice vorba românească: „că dacă n-ar fi nu s-ar povesti”.

Dar dacă e să mă opresc asupra unei cărți, pe care să o recomand în acest moment, aleg „The War That Ended Peace”, de Margaret MacMillan (tradusă în limba română ca „Războiul care a pus capăt păcii”). Prietenele mele spun că această carte este „Biblia mea”. Prima ediție (cea pe care o am eu) e foarte mare, are coperți negre, o port adesea cu mine și îmi stă de ani de zile pe noptieră.  Este o carte splendid scrisă, care te poartă pas cu pas pe drumul care a dus la izbucnirea Primului Război Mondial.  E o descriere sistematică a deciziilor care au dus la marea catastrofă mondială. MacMillan susține că războiul nu a fost inevitabil – nimic nu este „inevitabil”, a fost vorba de o serie de decizii politice, diplomatice, militare conștiente; decizii calculate, dar calculate prost, decenii la rând.

Titlul este de asemenea inspirat, cu un mesaj puternic și profund – Primul Război Mondial a fost numit la vremea sa „războiul care să pună capăt tuturor războaielor”. MacMillan demontează această idee absolut stupidă: NU, războaiele nu sunt în măsură să pună capăt altor războaie, tot ce sunt în măsură războaiele să facă e să pună capăt păcii. În epilog, MacMillan se întreabă: „cum a putut Europa să-și facă asta sieși și lumii?” Adevărat… cum a putut? Aceasta este întrebarea care mă macină și pe mine mereu, care face acestă perioadă istorică să fie preferata mea.

Regina Maria

Muzica – nu pot să învăț, citesc sau să scriu fără muzică. Obligatoriu îmi trebuie muzică pe fundal.

Călătoriile, dar în anumite contexte. Nu sunt genul care să îmi iau un rusac în spate și să umblu hai -hui. Sunt mai degrabă un turist citadin care își dorește să afle lucruri noi. Când plec într-o călătorie am un program bine stabilit. În urmă cu 2 ani au venit, pentru prima dată, prietenele mele din Scoția în Romania. Au stat 2 săptămani. Programul era făcut din momentul în care au aterizat până în momentul în care au decolat. Cât ne duce tata cu mașina, cât mergem cu trenul, ce tren luăm, unde ne cazam, obiective turistice de vizitat. Le-a plăcut tare mult Romania, în special: Castelul Corvinilor, Palatul Peleș, Mănăstirea Curtea de Argeș, Parlamentul și Transfăgărășanul.

Într-o zi programul nu a mai fost respectat cu strictețe. Au apărut evenimente care l-au destabilizat. Eram la Sibiu când, brusc, tata mi-a luat telefonul. Nu am dat importanță. Aveam aparatul foto, iar una din prietene avea un telefon mult mai performant. Fotografiile erau asigurate. Seara am primit telefonul și vestea. Murise Regina Ana, asta a fost motivul pentru care tata a preferat să nu mai fiu conectată la evenimentele zilei. Știa ce înseamnă Regina Ana pentru mine și a vrut să mă bucur de acea zi împreună cu fetele. A II-a zi am ajuns la Peleș unde era deschisă cartea de condoleanțe. Le-am explicat prietenelor mele, ce a însemnat Regina Ana pentru România.

  1. Cum treci peste o perioadă proastă?

Am un mecanism interior, obsesiv, de a duce la capăt un lucru. Când încep un proiect nu pot dormi dacă știu că am lăsat pe altă zi. Dacă apar blocaje care nu țin de mine evadez o vreme într-o altă lume. În adolescență citeam mult literatură fantasy și SF. Acum mă relaxează seriale catalogate drept „ușurele”. Mă concentrez pe problemele altor persoane și așa mă eliberez de gândurile mele.

  1. Chiar și fenomenala Regina Maria era om! Ceva care să ne arate asta?

Dintre toate ideile la care m-am gândit am ales-o pe cea legată de frumusețe. Este un lucru arhicunoscut, Regina Maria a iubit frumosul și frumusețea în toate sensurile ei. Pentru ea, frumosul era un adevărat crez. Ceea ce este poate mai puțin cunoscut este modul în care se raporta la propria-i frumusețe. Frumusețea feminină cu farmecul și puterea ei aparte și-a descoperit-o și înțeles-o, relativ târziu, după nașterea primilor doi copii. Însă frumusețea în sensul ei estetic, dacă pot spune așa, a înțeles-o de la o vârstă fragedă. I-a fost subliniată prin educație. Tânăra Principesă de Coroană Maria a urcat în trenul care o ducea spre România cu ideea că frumusețea ei fizică era una dintre principalele sale îndatoriri regale. Adolescentă de 17 ani a fost educată să fie atentă la ce rochie îmbrăca în public și la modul în care se aranja. Dar nu știa nimic despre viața de cuplu, nu i se pomenise vreodată despre datoria ei de a procrea. De aceea, pentru inocenta Principesă, vestea primei sarcini a fost un șoc și o umilință. A plecat din Coburg cu convingerea că trebuia să fie o făptură frumoasă care să placă românilor. Însărcinată fiind, îngrășându-se tot mai mult cu fiecare zi, nu reușea să înțeleagă de ce lumea era fericită în ciuda suferinței ei. Această problemă existențială ușor ridicolă, ușor hazlie, a fost tratată cu amuzament, mai târziu, chiar de Regina însăși.

În spatele acestui prim episod, în care viitoarea Regină se teme și suferă crunt la ideea pierderii proprie-i frumuseți, se află un sâmbure de adevăr care nu va dispărea niciodată. Avea să fie accentuat odată cu înțelegerea mai amplă, mai matură, a rolului pe care frumusețea fizică poate să îl joace în viața unei femei. În timpul Marelui Război, activitatea neîncetată, suferințele personale, îngrijorarea continuă pentru soarta țării și-au pus amprenta pe trupul și chipul Reginei. Această trivialitate nu a interesat-o în acei 2 ani de război. Un adevărat șoc s-a produs atunci când războiul s-a încheiat și a  realizând efectele lui. În ciuda afecțiunii cu care a fost înconjurată de popor, în adâncul său, Reginei Maria i-a fost mereu teamă că prin știrbirea frumuseții sale va pierde și iubirea românilor. Un gând absurd, dar o realitate pentru femeia ce afirma cu nostalgie: „am iubit mereu frumusețea, iar pe zi ce trece o iubesc tot mai mult”.

Cărturești Carusel

  1. Ai avut posibilitate să studiezi multe documente personale. O greșeală a Reginei Maria din punctul tău de vedere?

Faptul că s-a opus căsătoriei dintre Principele Nicolae și prințesa Irene a Greciei (sora Reginei Elena), motivând că erau prea mulți greci căsătoriți cu români. Regina Maria și-a dorit să devină „Soacra Balcanilor” inspirată de un proiect al Reginei Victoria denumită „bunica Europei”. E trist pentru că sunt multe poze cu Nicolae și Irene în care sunt tot timpul împreună. Ea a stat mult în Romania anii ’20. Irene apare în multe fotografii în costum popular românesc.

  1. Colecționezi ceva?

Da, lucruri dubioase: pietre, nisip, scoici. Îmi place marea. Visul meu este să am o căsuță de vacanță la mare, albă la interior și exterior. Să se numească „Vânturile, valurile”, după una din vilele de la Balcic din perioada interbelică.

Când am plecat la studii în Scoția, eu, mama și tata, aveam 6 valize. Un singur bagaj, cel mai mic, era cu lucrurile părinților, pentru puținele zile, cât au stat cu mine să mă instaleaze. Când am desfăcut bagajul și am început să-mi scot  pietrele, nisipul și scoicile am simțit cum lui tata îi crește tensiunea. Îmi sunt dragi de aceea am luat o parte cu mine.

  1. Spune-mi ceva superficial despre tine!

Am 2 guilty pleasures (din păcate costisitoare). Îmi plac ojele albastre și verzi. 90% din ojele mele au aceste culori. Ca o semnătură personală la o mână am unghiile vopsite în albastru, iar la cealaltă în verde. Niciodată aceiași culoare. Sunt înnebunită după păpuși. După mine „Barbie nu este superficială, Barbie este drăguță!” Acum îmi plac și păpușile Funko Pop, le colecționez pe cele reprezentând personaje din Harry Potter, Doctor Who și filmele Disney.

Barbie transformată în… Regina Maria

Ce pot să spun despre o fată tânărâ și frumoasă? Ce stil vestimentar adoptă? Ce cosmetice folosește? Viață sentimentală? Am să vă demagesc. Iar dacă aș fi chestionat-o despre așa ceva, mă tem că s-ar întreba dacă sunt în toate mințile.

Stând de vorbă cu Ioana, am realizat că ea a ales o modalitate inteligentă de a o face cunoscută pe Regina Maria. Prin contul ei de Instagram Regina Maria ajunge ușor la multe persoane. Pentru cei care știu să vadă și dincolo de aceste fotografii, din viața Reginei Maria mereu va răzbate credința în bine (a ales întotdeauna binele, iar pentru asta a plecat omagiată și iubită de poporul român), credința în frumos (iubea marea, florile, pictura, călătoriile, echitația, înfrumusețarea locuințelor și bijuteriile),  credința în loialitate ( când a depus juramantul ca regină prioritatea ei a devenit… România) și credința în oameni (și-a păstrat credința în oameni indiferent cum au fost interpretate acțiunile ei).

Întâlnirea cu Ioana m-a făcut să redescopăr focul acela interior și forța cu care Regina Maria și-a tratat viața. O combinație care poate fi fatală, dar care poate atinge excelența atunci când este asociată cu fler politic. Și Regina Maria a atins excelența în 1918 când împreună cu Regele Ferdinad și oamenii politici din acea vreme au înfăptuit Romania Marea.

Interviul cu Ioana a fost unul din cele mai solicitante. Nu a fost deloc un material ușor de urmărit, dar a fost în schimb… fascinant. Exista o schemă a interviului, dar amândouă divagam destul de mult de la ea. Suntem genul… poveste în poveste în poveste…  O fi de vină faptul că suntem guvernate de același semn zodiacal?

Ioana a fost una din cele mai punctuale, serioase și interesante persoane cu care am colaborat pe acest blog. Pentru asta să o felicit pe ea ? Pe părinți sau bunici? Nu am discutat prea mult de familia ei. Cu toate astea, indiferent despre ce îmi povestea, le simțeam în permanență prezența. Erau acolo, undeva, în spatele Ioanei. Ocrotind-o, veghind-o, iubind-o.

Regina Maria cu Principele Mihai

6 comments on “Oameni descoperiți în online: marie_of_romania”

  1. Loredana Sandu spune:

    Urmăresc şi eu contul de Instagram, marie_of_romania, m-au atras minunatele fotografii cu Regina Maria. Eram ferm convinsă că in spatele acestui cont, se regăseşte un om sensibil şi boem, un înfocat iubitor de artă, un aprig admirator al frumoasei noastre Regine!
    Misterul mi l-ai dezvăluit tu, draga mea Claudia, în articolul de azi! Tinerețea şi frumusețea Ioanei, împletită cu admirația (ce a atins cote maxime) pentru Regina Maria, pentru regalitate, în general, dar şi iubirea față de literatură, sunt căteva motive care mă fac să o admir pe Ioana. Mult succes, Ioana, în tot ceea ce faci!
    ….iar ție, Claudia, sincere felicitari!

    1. emiliachebac spune:

      Mă bucur ca s-a elucidat „enigma” contul marie_of_romania. Mulțumesc!

  2. Ingrid spune:

    Ioana-mi pare lumina de la capătul tunelului, atunci când simti ca „s-a sfârșit”. Nu exagerez, ci simt ca nu e totul pierdut pentru ca .. cei foarte tineri sunt profunzi, inteligenți si arhitecți pricepuți ai vieții lor. Cu mai mulți tineri ca ea care sa ne readucă zâmbetele si pofta de viața, simt cum mi se ridica o greutate de pe umeri.
    Ea știe,instinctiv, ca un viitor frumos se conturează minunat atunci când știi hibele trecutului si le înlături sau le remediezi, iar modelul ei este cu adevărat deosebit: o regina a sufletelor curate.
    E un talent sa știi sa găsești asemenea oameni. Viața e un puzzle in care adaugi mereu câte o „piesa” remarcabila, asa-ți vad eu a ta viața. Esti ca un alchimist care, cu precizie si rafinament, transforma totul in aur.
    Ce sa-ți mai spun decât atât: urmăresc mail-ul pentru a găsi un alt articol semnat Emilia Chebac.
    Mulțumesc.

    1. emiliachebac spune:

      Mulțumesc! Sunt încântată că ai gasit-o pe Ioana atât de specială!

  3. Ioana Enea spune:

    Mi-a placut enorm acest interviu. Mi-am si comandat cartea lui Margaret MacMillan pe care o cunosc drept autoarea altei carti extrem de bine scrisa si documentata: Women of the Raj.

    1. emiliachebac spune:

      Mulțumesc! După acest articol și eu îmi doresc cartea. Ioana a reușit să îmi stârnească curiozitatea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *