„Romanovii (1613-1918)” – Simon Sebag Montefiore (cartea lunii martie 2018)

IMG_2690 1

Rusia țaristă a fost o țară a contrastelor. Pe de o parte nobilimea care trăia într-o opulența de neimaginat adoptând un stil de viață occidental, iar la cealaltă extremă țărănimea, pătura cea mai numeroasă, care mult timp a trăit ca în Evul Mediu. Pe scena politică își fac loc bolșevicii, iar Imperiul Țarist este înlocuit cu comunismul. Se instaurează o autocrație mult mai insolentă și odiosă. Dinastia Romanovilor este de domeniul trecutului.

Am primit cartea Romanovii – Simon Sebag Montefiore în dar de 8 martie. Sunt genul care primește cărți nu flori. Eram hotărâtă să renunț la recenzie. Înspirația refuza să mă viziteze. Mi-am aruncat ochii pe geam. E primăvară și afară ninge ca în povești. Când se lasă noaptea fantezia mea o ia razna. Îmi imaginez un convoi de sănii care traversează Sankt Petersburgul acoperit de zăpadă. E clar trebuie să mă apuc de recenzie, altfel cartea asta o să mă bântuie mult timp de acum încolo.

Romanovii au transformat un principat divizat de lupte într-un imperiu care l-a învins pe Napoleon, au înfăptuit o civilizație de o cultură monumentală și o frumusețe fără seamăn, au impresionat prin fast și strălucire, au cucerit Siberia și Ucraina, au capturat Berlinul și Parisul dar mai presus de toate au schimbat lumea. Cartea cuprinde istoria dinastiei și poveștile de viață a 20 de țari și țarine. Este un studiu al caracterului uman  care analizează cum poate transforma puterea absolută personalitatea oamenilor. Aflăm despre iubirile, căsătoriile, adulterele, moștenitorii, bastarzii, paradele de mirese (un fel de concurs de miss din ziua de azi cu o miză mult mai mare pentru câștigătoare și familia ei). Avem acces la lumea secretă a Romanovilor: intrigi de palat, excese sexuale, ménage à trois, corupție, rivalități, asasinate, torturi extreme, bautură în exces. În jurul țarilor gravitau aventurieri, poeți, artiști, demnitari străluciți și revoluționari.

Să fii țar nu era ușor. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea Imperiul Țarist stăpânea o șesime din suprafața globului pământesc. Țarul trebuia să fie venerat de țărani, să inspire încredere și respect curtenilor, să soluționeze disputele între clanurile nobililor, politicieni și personalități și să păstreze sprijinul armatei. Avea un program extrem de încărcat: recepții de curte, ceremonii religioase, solemnități de trecere în revistă a unităților militare. La asta se adăuga rezolvarea conflictelor pe plan intern și extern. Autocrația se pare că nu era atât de simplă cum o vedem noi astăzi.

Cartea lui Simon Sebag Montefiore este prima istorie a Romanovilor care îmbină aspectele politice cu cele personale. Ca să o citești trebuie să fii preocupat de subiect, altfel te poți pierde cu ușurință în arborele genealogic al Romanovilor și în cele 856 de pagini. S.S.M. mărturisește că istoria cărții s-a intersectat cu istoria lui. Sir Moses Montefiore, strămoșul autorului, i-a cunoscut pe țarii  Nicolae I și Aleksandru al II-lea.

Cartea este structurată pe 3 părți: ascensiunea, apogeul și declinul Romanovilor. Nu am să povestesc despre fiecare țar în parte. Am să sintetizez doar ce mi s-a părut mai important.

Ascensiunea Romanovilor începe în anul 1613 cu primul țar Mihail I un adolescent care s-a trezit dintr-o dată copleșit de grandoarea unei puteri absolute. Lua naștere o dinastie care va domni timp de 305 ani.

Apogeul Romanovilor, dinastia a dat 2 genii politice: Petru cel Mare și Ecaterina cea Mare.

r1
Țarul Petru cel Mare – Sir Dodfrey Kneller

Petru cel Mare (1682-1725).

  • Țarii care au domnit înaintea lui au încercat zadarnic alianțe cu familiie regale europene. Erau respinși fiind considerați barbari. Petru nu s-a lăsat intimidat și a luat măsuri pentru a mărita fetele din dinastia Romanovilor cu prinții Europei.
  • Începe înfrumusețarea Sankt Petersburgului, pe baza proiectelor lui, folosind o echipă de arhitecți multinațională. Rușii plătesc această modernizare cu un preț cumplit. Noul oraș va fi construit de oameni osândiți de țar la muncă silnică adică ocnași. După ce a vizitat Versailles l-a luat ca model în tot ce a construit ulterior. Așa apare Peterhof-ul ( resedința de vară a țarilor ruși).
  • Propaga progresul prin teroare. Visează la o societate civilizată. Dă petreceri selecte unde toți erau nevoiți să stea cât vroia țarul. Punea soldați la ușă și nimeni nu putea pleca. Cine nu respecta regulile risca să fie pocnit cu bastonul țarului. Permite și accesul femeilor, dar le obligă se se îmbrace după moda apuseană. Este întocmit un regulament pentru comporament în societate. Cei care nu îl respectau erau aspru pedepsiți.
  • Încuraja serviciul în slujba lui ca un criteriu de preeminență în societate. Favoriza competiția pentru onoruri. Militarizează nobilimea.
  • Războaiele și fastul erau costisitoare. Pune un nou bir pe cap de locuitor care a sporit și mai mult povara șerbilor (adică 93% din populație). De asemenea erau obligați să servească în armată 25 de ani.
  • A fost nepermis de crud. Era adeptul unor metode de tortură ieșite din comun, nu conta dacă victimele erau bărbați sau femei, nobili sau oameni de rând. Una din victime o fostă amantă, Mary Hamilton, a fost schingiuită în fața lui, iar apoi condamnată la moarte.
r3
Împărăteasa Ecaterina cea Mare – atribuit lui Virgilius Eriksen

Ecaterina cea Mare (1762-1796) Sophie prințesă Anhalt-Zerbst este convertită la ortodoxie sub numele de Ecaterina. Este soția țarului Petru al III-lea. Căsatoria lor se va sfârși cu un omor.

  • Programul împărătesei: Se scula în fiecare dimineață la ora 6, înaintea servitorilor. Își făcea singură cafeaua și se apuca de lucru, apoi primea în audiență miniștri și demnitari. La 11 își făcea toaleta, mergea la plimbare însoțită de ogarii ei și 2 doamne de companie. Prânzul la ora 13, apoi lucra până la ora 18 în apartamentul ei. Urma „ora amantului”, iar apoi se pregătea pentru diverse obligații sociale. Recepție de curte (duminica), teatru (lunea și joia), bal mascat (sâmbăta). Aparițiile publice erau un prilej de a-si afișa grandoarea în fața Europei. Contemporanii susțin că era mai mult „impozantă decât frumoasă”.
  • Suferea de „grafomanie” scria foarte multe scrisori, „anglomanie” – este celebră pasiunea ei pentru picturi și grădinile englezești, „plantomanie”– iubea clădirile neoclasice și colecționa obiecte de artă.
  • A construit un pavilion special la Palatul de Iarnă pentru a-și depozita colecția de picturi, numit micul Ermitaj – denumire franțuzească (adică loc de pace și meditație). A fost și o formă de a-și promova achizițiile făcute.
  • Ecaterina ura sclavia. Știa că în spatele fațadelor opulente ale palatelor existau robi închiși în temnițe mizerabile. Cu toatea astea nu a avut nici o problemă să dăruiască mii de șerbi favoriților.
  • A avut o viață sentimentală tumultoasă. Din multitudinea de amanți mai importanți sunt cei 2 Grigori: Orlov cel care a ajutat-o să confiște puterea și Potemkin cel care a ajutat-o să o păstreze. Pe măsură ce îmbătrânea Ecaterina își alegea parteneri din ce în ce mai tineri.
  • Când a simțit că tronul i se clatină trimite o scrisoare unui ofițer care era ocupat cu asedierea unei fortărețe otomane. Așa intră Potemkin în viața împărătesei. Între cei 2 va începe o mare iubire, dar mai ales un parteneriat politic de excepție. Erau personalități total diferite, dar aveau aceleași pasiuni: literatura, arhitectura neoclasică, grădinile englezești și plăcerile trupești. Erau colecționari împătimiți de bijuterii și obiecte de artă, iubeau luxul și puterea. A fost singurul amant la fel de inteligent ca ea.
  • „În mod uimitor, uzurpatoarea de origine germană, instigatoare a asasinării țarului care era și soțul ei, a ajuns să fie celebră nu numai ca țarină a Rusiei și conducătoare de succes a imperiului, ci și ca monarh absolut al Epocii Luminilor, fiind interlocutoarea preferată a filozofilor francezi.”
  • A murit la 68 de ani, domnise 35.

Declinul Romanovilor

Aleksandru al II-lea (1855-1881). Despre idila dintre el și „Katia” (prințesa Ecaterina Dolgorukaia) a scris Martha Bibescu. S-a făcut și un film cu Danielle Darrieux în rolul Katiei. Realitatea acestei povești de dragoste o găsiți în Romanovii. O relație deloc romantică, bazată mai degrabă pe pasiune. Scrisorile lor de dragoste stau mărturie. Acte sexuale detaliate, nume de cod pentru anumite părți anatomice. Scrisorile țarului sunt considerate cea mai explicită corespondență scrisă vreodată de un șef de stat. Regina Maria a României a fost nepoata lui Aleksandru al II-lea, mama sa era unica fiică a țarului Aleksandru al II-lea.

Caz unic în istoria Romanovilor Aleksandru al III-lea (1881-1894) și soția lui „Minnie” (născută Dagmar a Danemarcei) au avut o căsătorie fericită și au fost credincioși unul altuia. Sunt părinții ultimului țar al Rusiei, Nicolae al II-lea.

22497622_2018309905079674_1799939673_n
Țarul Nicolae al II-lea/Maria Parascan

Nicolae al II-lea (1894-1917) Un sfert din acestă carte este dedicată domniei lui Nicolae al II-lea. Pagini întregi îl descriu pe el și Alix de Hessen (împărăteasa Alexandra). Nu poți să nu fii impresionat de destinul ultimului țar al Rusiei. Născut în mijlocul unei bogății orbitoare, sortit să domnească peste un imperiu imens va avea parte de un un sfârșit cumplit. Chiar și ziua încoronării a fost una tristă. În aer plutea încă fantoma fostului țar. „Alexandra era mai palidă și mai delicată decât de obicei, ca o victimă sortită sacrificiului.” Nicolae îmbrăcat în tunică roșie de husar a făcut eforturi mari să nu izbucnească în plâns în biserică în timpul ceremoniei. Simțea acut lipsa tatălui. Nu se simțea pregătit să fie țar. Cu toate astea dragostea dintre Nicolae și Alexandra compensa totul. Vor avea 5 copii: 4 fete și un baiat. Rușii (atât nobilii cât și poporul) nu au iubit-o pe Alexandra. Se pare că ea nu a vrut să facă nici un efort să și-i apropie, iar asta l-a costat mai târziu pe țar abdicarea. Apropierea Alexandrei și a țarului de Rasputin le-a atras ura nobilimii.

r4
Încoronarea lui Nicolae al II-lea și a Alexandrei 

Pe 17 iulie 1918, în Casa Ipatiev din Ekaterinburg, în munții Ural (la 1450 km de Moscova), țarul împreună cu întreaga familie vor fi asasinați. Trecuseră 305 ani de când în 13 martie 1613, la Mănăstirea Ipatiev de lângă Kostroma un orășel de pe malul Volgăi (la 340 km de Moscova), Mihail Romanov, în vârsta de 16 ani, a fost trezit din somn și obligat să meargă de urgență în capitală. Ipatiev un nume cu care a început și s-a sfârșit dinastia Romanovilor.

r2
Vulturul bicefal – Peterhof

Am preferat să mă axez pe viața personală a Romanovilor. Despre arborele genealogic, războaiele purtate, ani de domnie nu are rost să detaliez. Se pot găsi aceste informații la o simplă cautare pe net. Îmi place să citesc despre oameni și viața lor, așa voi ințelege mai ușor și deciziile țarului/țarinei. Lucruri aflate din cartea Romanovii pe care nu le știam:

  • Vulturul bicefal simbolizează Roma și Constantinopolul, capitala Imperiului Bizantin, cu Moscova în postura de a III-a Romă.
  • Pentru că nobilimea deținea în propritate alte ființe umane (șerbi) asta a stat la  baza unui tipar de comportament în Rusia: „slugărnicie față de cei de deasupra, tiranie față de cei de dedesupt”  
  • Gannibal a fost unul din pajii negri ai lui Petru cel Mare. Deosebit de înzestrat pentru limbi străine și matematică este trimis de țar să studieze în Europa. Va deveni primul general negru din Europa și este bunicul poetului Pușkin.
  • Ecaterina cea Mare detesta extravaganța rococo. Adora simplitatea neoclasicismului. Arhitectul ei preferat era scoțianul Charles Cameron.
  • Fiodor Dostoievski a fost închis și interogat luni de zile, iar Nicolae I l-a condamnat la moarte. În fața plutonului de execuție în timp ce își aștepta moartea, ordinul se revocă. Țarul Nicolae I pusese la cale această farsă sadică. Dostoievki este iertat și trimis la muncă silnică în Siberia, timp de 4 ani. Scriitorul s-a dovedit un obsevator extraordinar al psihologiei umane. Este considerat cel mai mare scriitor din toate timpurile.
  • Aleksandru al III-lea considera romanul Război și pace o capodoperă, însă vedea în autor „un nihilist fără nici un Dumnezeu”. Cum Lev Tolstoi devine ostil regimului, țarul se transformă în cenzorul operelor lui.
  • Ce poți să dăruiești unei femei care are totul? Așa apar celebrele ouă Fabergé. Aleksandru al III-lea, în 1885, comandă lui Peter-Carl Fabergé, un bijutier german din Sankt Petersburg primul ou. Făcut din aur și piere scumpe se desface și conține în interior o surpriză. Pe durata domniei lui Aleksandru al III-lea și a lui Nicolae al II-lea s-au comandat 50 de ouă Fabergé.
  • Țarul Aleksandru al III-lea era vânat de teroriști. Pe 1 martie 1887, în timp ce se plimba cu familia sa, sunt arestați 3 teroriști care aveau bombe asupra lor. Cel care confecționase bombele Aleksander Ulianov în vârsta de 19 ani este spânzurat. Era fratele mai mare a lui Lenin. O faptă peste care Lenin nu va putea trece niciodată.
  • Ucigașii lui Rasputin s-au bucurat de o celebritate senzațională. Marele Duce Dimitri Pavlovici fuge la Londra, apoi la Paris unde devine amantul lui Coco Chanel. Prințul Felix Iusupov împreună cu soția sa, Irina, pleacă din țară cu 2 tablouri de Rembrand și multe bijuterii. Înființeaza la Paris o casă de modă. Își scrie memoriile care devin bestseller.

IMG_2994 1

Cartea nu este una obositoare. Marea arta a lui Montefiore constă în faptul că a putut să transforme un subiect arid în unul atrăgător și ușor de parcurs. Atât ca nu am putut-o citi în paralel cu alte cărți cum fac de obicei. Simțeam că pierd șirul. Era nevoie să urmăresc multe personaje și momente care se legau între ele. Plus că unele nume de țari se repetau. Minus, trebuia să fie tipărită în 2 volume. Este greu de manevrat în timpul lecturii. Sincer mă dureau mainile. Mă limita să citesc doar acasă. Plus, mi-am comandat Ecaterina cea Mare & Potemkin tot de  Simon Sebag Montefiore. Cartea „Romanovii” m-a făcut să îmi doresc să aflu mai multe despre cea care a pus bazele Ermitajului, unul dintre cele mai celebre muzee din lume.

În lipsa unui acord scris, pot fi preluate maxim 500 de caractere din acest text, fără a depăşi jumătate din articol. Este obligatorie citarea sursei emiliachebac.com, cu link către site, în primul paragraf, și cu precizarea „Citiţi integral pe emiliachebac.com”, cu link, la finalul paragrafului.

2 Replies to “„Romanovii (1613-1918)” – Simon Sebag Montefiore (cartea lunii martie 2018)”

Eu sunt fan dinastia Romanov. Posibil să mă fi luat valul când am scris recenzia. Am comandat Ecaterina cea Mare & Potemkin de același autor, iar astăzi am vazut în librărie și bibliografia lui Pentru cel Mare. Am intrat sa cumpăr o pastă corectoare și am plecat cu o carte care se clasifică pentru recenzia de carte din aprilie. Mulțumesc, Ingrid!

Foarte interesante amintiri! Ai sânge rusesc?

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Accept Politica de Confidențialitate.