
Cartea Omul obsedat de cărţi – Allison Hoover Bartlett începe cu un prolog despre un tom vechi, un Krautterbuch (atlas botanic de plante medicinale al lui Hieronymus Bock, botanist şi medic), tipărit în 1630. Cântăreşte 5 kg şi jumătate, coperta este din lemn de stejar îmbrăcat în piele de porc, are modele concentrice în emboss (gravate, imprimate în relief), cu flori şi frunze. Desenele demonstrează stângăcie, dar asta garantează autenticitatea cărţii.
Ca să înţelegeţi în ce grad m-a captivat cartea asta, când m-am apucat de ea ar fi trebuit să vizitez Castelul Huniazilor, dar eu nu m-am mişcat de pe una din băncile din incinta castelului. Oricum îl văzusem de 2 ori, iar cartea era de-a dreptul spectaculoasă. Aşa am pătruns în lumea cărţilor rare guvernată de anticari, ediţii princeps şi bibliofili rafinaţi. Aşa m-am familializat cu termeni ca incunabule (volume de la începuturile tiparului 1450-1500), manuscrise cu anluminuri (pictură de manuscrise medievale).
M-a fascinat descrierea Târgului anticarilor de la New York unde hoţii erau atraşi ,,ca fluturele la lumânare”. Este locul unde îşi dau întalnire cei care cumpără şi cei care vând cărţi rare, cu standuri unde proprietarii de anticariate subjugă audienţa cu poveşti, unde oaspeţii pot fi trataţi cu şampanie, unde poţi cumpăra ,,falsul unui fals”, unde îl poţi zări pe Al Pacino printre colecţionari, unde prima ediţie a unui roman valorează cam cât un Porche roşu, unde ,,raritate” înseamnă altceva pentru fiecare colecţionar şi anticar în parte. E o chestiune subiectivă, la care se adaugă gustul personal şi tendinţele. Târgul anticarilor este locul unde colecţionarii adulmecă cărţile pentru a depista mucegaiul, care este un factor important în distrugerea unei carţi, locul unde colecţionarii vin pentru a-şi bucura ochii, mâinile, dar şi …inima, unde cărţile devin mult mai atractive când au un trecut.
Pe acest fundal evoluează autoarea şi un hoţ de cărţi vechi, pe care ajungem să îl cunoaştem mai bine din dialogul care se leaga între cei doi. A.H.B. ne transpune în lumea hoţilor de carte veche prin John Gilkey. De ce fură John Gilkey? Fură din iubire de carte … iubire – obsesie, crede că o colecţie de cărţi rare îl va înălţa pe o poziţie privilegiată în societate, că va deveni bogat, erudit şi mai cultivat, că va câştiga respectul oamenilor şi totul va culmina cu un însemn de nobleţe. Faptul că John Gilkey preferă să fure cărţi din clasamentul Modern Library arată dorinţa lui de a fi apreciat. Cum cărţile sunt validate de specialişti, crede că îşi asigura în felul ăsta admiraţie şi respect. Un paradox…atracţia lui pentru rarităţi nu îi confera nimic din ceea ce îşi doreşte…pentru că ajunge, de fapt, doar un infractor.
Tot ce am citit în cartea de mai sus, m-a urmărit nepermis de mult comparativ cu alte cărţi. Iubesc cărţile, atât de mult încât nu mă mulţumesc doar să le citesc, sunt vrăjită şi de farmecul estetic al volumelor vechi. Cartea asta, m-a făcut pentru prima oară, să-mi pun întrebarea dacă am făcut alegerea corectă la începutul facultăţii? Categoric, nu. Am ajuns la concluzia că un master în restaurare carte este mult mai potrivit pentru mine. Trebuie să te obsedeze cărţile … atât de mult, încât să îţi doreşti ca o pagină de carte veche să nu rămână o enigmă, să vrei să găseşti povestea din spatele fiecărui volum.
E emoţionant să vezi toate acele pete care trădează vechimea unei cărţi, pete ce apar de obicei din lipsă de ventilaţie şi datorită umezealii, pete provocate de fungi şi bacterii, pete de ceară care te fac să te întrebi oare cine s-a aplecat asupra ei…poate şi pete de lacrimi picurate pe vechile cărţi de rugăciuni. Însemnări, autografe, semnăturile posesorilor, informaţii ascunse sau din contra poate prea expuse. Iar eu din prea multă dragoste pentru ele, doresc să mă transform într-un …doctor de cărţi, aşa pot să le dau o nouă viaţă.
Pe mine, iubirea pentru cărţile vechi nu m-a condus la furt … m-a determinat însă, să urmez un master în domeniul restaurării de carte.
3 Replies to “Cum am ajuns de la Omul obsedat de cărţi la … un master în restaurare carte”
In vremea e-book-urilor, poate ar fi chiar indicat sa ne imbogatesti mintea cu un topic sau chiar categorie despre ce inseamna o munca de restaurare. Un minim de cunostinte care sa stea la baza arborelui genealogic al cartilor digitale. Cred ca sunt destule persoane care le vor aprecia. Eu, personal, astept cu nerabdare.
Sună interesant!