Cărți citite în 2017

  1. Pe urmele Marthei Bibescu – Dan Dornescu
  2. Maria Sa, Neagoe Basarab. Însemnările Monahiei Platonida, Doamna Despina a Țării Românești
  3. 444 de fragmente memorabile ale lui Neagu Djuvara – Neagu Djuvara
  4. Biblia pierdută – Igor Bergler
  5. Love & Gelato. Vacanță la Florența – Jenna Evans Welch
  6. Adusu-mi-am aminte – Aspazia Oțel Petrescu
  7. Podul Mogoșoaiei, Povestea Unei Strazi – Gheorghe Crutzescu
  8. Arta Conversației – Ileana Vulpescu
  9. Balcicul Reginei Maria – Diana Mandache
  10. Întoarcerea lui Vintilă Horia – Marilena Rotaru
  11. Jurnalul unui țăran de la Dunare – Vintila Horia
  12. Vintilă Horia. Exilatul din exil – Mădălina Violeta Dîrmină
  13. Carol – Patricia Highsmith
  14. Ultimul Constantin. Romanul Brâncovenilor – Ileana Toma
  15. Se numea Sarah – Tatiana de Rosnay
  16. Amanții din Bizant – Mika Waltari
  17. Bizanț, o lume pierdută – Jonathan Harris
  18. Omul obsedat de cărți – Allison Hoover Bartlett
  19. Darul lui Serafim – Simona Antonescu
  20. Regina Maria și America – Adrian Silvan Ionescu
  21. Duduia. Scrisori din exil ale Elenei Lupescu – Diana Mandache
  22. Hanul lui Manuc – Simona Antonescu
  23. Arta de a vinde artă – S.N. Behrman
  24. Căderea Constantinopolului – Vintilă Corbul
  25. Crimă și pedeapsă – Feodor Mihailovici Dostoievski
  26. Țara pe care o iubesc. Memorii din exil – Maria, Regina Romaniei
  27. Exilul Regelui – Diana Mandache
  28. Carnetul din Port-Hart -Ileana Vulpescu
  29. Firma -John Grisham
  30. Rămas-bun casei părintești – Ileana Vulpescu
  31. Eternul Soț – Feodor Mihailovici Dostoievski
  32. Muza – Jessie Burton
  33. Puține cuvinte, multă iubire – Ieromonah Hrisostom Filipescu
  34. Cină cu Picasso – Camille Aubray
  35. Arhitectul parizian – Charles Belfoure
  36. Supraviețuitorii – Georgia Hunter
  37. Ultima romantică – Hannah Pakula
  38. Gala-Dali – Carmen Domingo
  39. Iarna la Paris – Imogen Robertson (carte pentru adolescenți comandată de fiica mea, dar cum era legată de lumea artei am citit-o. Nu o recomand pentru un cititor cu standarde mai înalte, merge însă dacă ai până în 20 de ani. Prea previzibilă.)
  40. Biblioteca umbrelor – Mikkel Birkegaard

În 2017 am citit destul de puțin. Uitându-mă pe listă, măcar nu sunt cărți de care să nu îmi amintesc absolut nimic așa cum s-a întâmplat în 2016. Dar sunt cărți care nu ar fi avut ce să caute acolo.

26653668_2056865197890811_334294564_o
Favoritele anului 2017

Cartea preferată în 2017: Întoarcerea lui Vintilă Horia – Marilena Rotaru. Vintilă Horia, un prozator de referință pentru literatura exilului românesc, nu ocupă, din păcate, locul pe care îl merită cu adevărat. Acest om și-a iubit țara cu disperare, dar Romania nu l-a iubit pe el. În anul 1960 i s-a acordat premiul Goncourt pentru romanul Dumnezeu s-a născut în exil. A fost o victimă a comunismului. Securitatea îi întocmește dosar pentru a demonstra că a fost admirator al lui Hitler, ceea ce declanșează un scandal de presă monstru. Chiar dacă cartea a cunoscut vânzări record, sufletul acestui om, atat de sensibil, a fost călcat în picioare.  

Editura preferată în 2017: Vremea pentru că a continuat să publice cărțile lui Vintilă Horia, pentru că nu pică în comercial și pentru că își păstrează în continuare un standard înalt.

Autorul preferat în 2017: tot Diana Mandache. Istoric specializat în istoria regalității. Rar se întâmplă să citesc toate cărțile unui autor. Aștept cu nerăbdare să publice o nouă carte.

Autor descoperit în 2017: Simona Antonescu. Am descoperit-o citind blogului Laurei Câlțea. Chestionar de cititor de cursă lungă și Noutăți editoriale. Îmi place mult această doamnă care citea Frații Karamazov la 14 ani. De profesie chimist nu a renunțat la visul de a scrie. Serile din săptămană le folosește pentru a se documenta, iar în weekend scrie. Zi lumină, de la 8 dimineața până seara. Deși e intrată recent în aceasta lume, este dovada că visele trebuie mai întâi ocrotite și apoi realizate.

Personalitatea preferată a anului 2017: tot Regina Maria. Nu o să spun prea mult pentru că Regina Maria merită un articol întreg pe acest blog. Vreau însă să subliniez, subiecte care sunt  foarte en vogue acum în social media nu îi erau străine Reginei Maria. A fost o persoană creativă și avea PR-ul în sânge.

Cărți cu subiecte legate de lumea artei, despre pictori și tablouri mă fascinează și rămân în topul preferințelor mele. E o iubire mai veche. Iar la o iubire adevărată nu poți să renunți. Încă mă las sedusă de asfel de cărți. Pe blog am recenzii aici, aici și aici.

Cărți ce descriu lumea fascinantă a cărților vechi și a bibliotecilor misterioase. Iubesc cărţile, atât de mult încât nu mă mulţumesc doar să le citesc, sunt vrăjită şi de farmecul estetic al volumelor vechi. Cu Omul obsedat de cărți – Allison Hoover Bartlett  am pătruns în lumea cărţilor rare guvernată de anticari, ediţii princeps şi bibliofili rafinaţi. Aşa m-am familializat cu termeni ca incunabule (volume de la începuturile tiparului 1450-1500), manuscrise cu anluminuri (pictură de manuscrise medievale). Pe blog am recenzia aici.

Cărți despre Holocaust: Se numea Sarah – Tatiana de Rosnay, tratează despre razia de la Velodrome d’Hiver. O carte care nu trebuie ratată. O pată neagră în istoria Franței, cu atât mai mult cât a fost îndreptată asupra copiilor. Supraviețuitorii – Georgia Hunter este povestea familiei Kurc, o supraviețuitoare a Holocaustului din Polonia.

Pentru cei cu aplecare spre religie: recomand Maria Sa, Neagoe Basarab. Insemnările Monahiei Platonida, Doamna Despina a Țării Românești, o carte-jurnal duhovnicesc scrisă de soția lui Neagoe Basarab. Îmbină istoria cu ficțiunea. Ne povestește despre un domn român care a trăit în mod isihast.Mi-a plăcut foarte mult. Puține cuvinte, multă iubire – Ieromonah Hrisostom Filipescu, se citește ușor. Cu toate astea te pune serios pe gânduri.

Pentru cei pasionați de istoria Imperiului Bizantin: Amanții din Bizant – Mika Waltari și Bizanț, o lume pierdută – Jonathan Harris. Lumea Bizanțului este o pasiune mai recentă. Care merită un articol separat. Nu poți vorbi despre Bizanț într-o frază. Voi continua în 2018 cu Istoria Imperiului Bizantin.

În 2017 nu prea am citit memorii, deși sunt genul meu preferat. O să recuperez în 2018.

M-au dezamagit și nu ar fi trebuit să le cumpăr. M-am lăsat păcălită de niște recenzii care nu meritau băgate în seamă :

  • Love & Gelato. Vacanță la Florența – Jenna Evans Welch
  • Biblia pierdută – Igor Bergler
  • Carol – Patricia Highsmith
  • Arhitectul parizian – Charles Belfoure

Nu am studii de specialitate. Mă las ghidată de emoții. Știu că ar trebui să fiu mai practică. De câțiva ani citesc doar ce îmi place. Nu mă interesează cărțile la modă, nu rezonez la noțiunea de bestseller. Dacă nu îmi spun nimic, trec fără nici un regret pe lângă ele. Viața e prea scurtă să citesc ce îmi propun campaniile de marketing.

Voi încheia cu o poveste legată de cărți. În clasa a V-a ne-a venit în clasă o nouă colegă. Era scundă și avea o privire pe care nu o mai întâlnisem până atunci. Ochii ei albaștri te trimiteau cu gândul la candoarea unui copil, erau ochi care nu cunoscuse încă răutatea. Diriginta a așezat-o în prima bancă, lângă mine. Amândouă aveam același prenume. Privind în urmă îmi dau seama că nu a fost nimic întâmplător. Nu-mi place să mă uit insistent la oameni, dar nu puteam să mă abțin să nu o privesc cu coada ochiului. Era altfel, ceva mă încânta și nu îmi explicam ce. Luni de zile am încercat să-mi lămuresc acestă atracție. Ne ințelegeam bine. Am început să ne vizităm. Îmi placea să merg la ea acasă. Părinții ei mă făceau să mă simt specială.

Am crescut într-o casă cu cărți. Îmi amintesc și acum, cum totul în jurul meu dispărea, când mama ajungea acasă cu ultimile noutăți. Când vreo colegă sau un coleg intrau  pentru prima dată în casa noastră exclamau Ce multe cărți ai! Despre cărți nu mai știu cum am început să vorbesc cu E. Cred că îi împrumutasem o carte. Și la ea în casă erau multe cărți. Părinții ei erau profesori de română. Normal să iubească cărțile. De obicei ne petrecem vremea în camera ei. Căutam o carte care nu o găsisem nicăieri. Mi-a spus că o are. Împreună am început să scotocim. Nimic. Nu cred că o ai! Ba da! mi-a spus. Stai un pic!. A început să deschidă, pe rând, toate ușile din biblioteca care inițial păreau dulapuri. Am rămas fără suflare. Erau acolo ediții princeps, multe carți din perioada interbelică și chiar mai vechi. M-am uitat la ea. Ai voie să faci asta? Stai liniștită, am acordul lor, mi-a spus zâmbind. Au văzut că îți place să citești. Te poți uita, dar nu am voie să ți le dau acasă. Am reacționat ciudat. M-am îndepărtat și am aruncat o privire de ansamblu. Într-un colț am văzut o colecție mare de reviste. Și știți ce am facut eu? O greșeală pe care o să o regret toată viața. Din toate comorile alea, eu am ales să mă uit pe o colecție de reviste Cinema din perioada interbelică. Eram vrăjită de Greta Garbo și mi-am petrecut multe zile citind despre Sfinxul suedez. Erau scrise altfel. Trăiam în anii `80 ori presă comunistă nu îngăduia luxul, starurile pline de strălucire îmbrăcate la case celebre de modă, mașini cu șofer, hoteluri de lux, conferințe de presă, sute și mii de admiratori care să-și ovaționeze vedeta favorită. Comunismul ne vroia pe toți la fel. Claritatea imaginilor și frumusețea actrițelor mă năucea. Acolo am citit despre ce a însemnat filmul „Pe aripile vântului”, despre Vivien Leight și Laurence Olivier. Erau  tineri, frumoși și îndrăgostiți! Multe dintre cărți erau de la editura Socec. Erau și cărți în limba franceză dacă îi aduc bine aminte. Nu știu sigur pentru că toată atenția mea a fost atrasă de revistele Cinema. Dacă aș putea da timpul înapoi?

Fata aceea a terminat istoria. La scurt timp a început să scrie în diverse publicații. A făcut jurnalism ani buni. Într-o zi a plecat cu o bursă peste ocean. Definitiv. Mereu îmi voi aminti de ea. Pentru frumusețea deschisă în fața mea, în acea zi, printr-un simplu gest al ei. Pentru amintiri pe care le voi purta în suflet toată viața. Pentru că mi-a permis să pătrund într-o lume de care nu știam. O lume mult mai frumoasă decât realitatea în care trăiam atunci. Celor care mă întreabă de ce iubesc atât de mult cărțile le răspund. Pentru emoțiile care le provoacă, pentru că citind pot scrie mult mai ușor. Pentru că îmi place să socializez cu oameni „ciudați”, care după lectura unei carți bune simt cum le cresc o pereche de aripi. Este vorba de acei oameni care radiază  frumusețe în jurul lor.  De cei care au o viziune mult mai șlefuită asupra lumii.

Cred în toate formele de frumos! Pentru mine nu contează dacă sunt oameni, fapte, cuvinte sau lucruri. A fost întâlnirea mea cu cărțile…  frumoase!

 

6 gânduri despre &8222;Cărți citite în 2017&8221;

  1. Superb. Acum realizez o data in plus ce privilegiu am avut sa stau cativa ani … in preajma ta si sa discut despre carti, acele carti pe care in principal mi le recomandai tu. Traim intr-o lume care citeste din ce in ce mai putin si acum ma gandeam ca ar fi minunat sa avem fiecare posibilitatea de a beneficia de recomandari din partea unor persoane avizate. Felicitari Claudia pentru tot ceea ce faci, fiecare articol al tau imi creeaza o stare speciala, ma binedispune si ma convinge de faptul ca a fost o binecuvantare ca te-am intalnit!

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s