Ana recomandă

Pe Ana vă invit să o cunoașteți prin intermediul unui articol mai vechi scris pe acest blog. Pasiunea ei pentru lectură o recomandă pentru rubrica lunară destinată împătimiților de carte.

1. O poveste legată de cărți?

Îmi aduc aminte cu nostalgie de clasa a X-a. Profesoara de limba română a organizat un cenaclu literar la care putea participa orice elev. Mi-a propus și mie să merg. Bineînțeles că îmi doream să testez și să cunosc oameni pasionați de cărți și creație, doar că eram tare timidă pe atunci și, de aceea, am acceptat cu greu invitația. Am facut un compromis și am cedat bazându-mă pe calitatea persoanei care lansase invitația. Asta nu m-a scutit de confruntarea cu o anxietate copleșitoare și frică de necunoscut. Ne-am întâlnit la biblioteca liceului, printre rafturile pline de cărți și cu doamna bibliotecară care-mi zâmbea complice: eram fericită și liberă să-mi spun crezul artistic de-atunci unor persoane la fel de sfioase și de încrezătoare în puterea de netăgăduit a cuvântului. Doamna profesoara ne-a așteptat cu ciocolată caldă, ceai, biscuiți, sugestii de lectură, teme de discutat în particular (lucruri care nu se spuneau la oră) și insistența de a citi ceva scris de noi. Eram eu, 2 fete de la filologie (una din ele pasionată de romane polițiste, cealaltă de SF), o fată de la pedagogic (implicată în activități artistice diverse – acum cântă într-un cor) și 2 frați amândoi la mate-info ca mine, unul a dat la teatru, celălalt la Universitatea din București, la matematică-informatică, dar amândoi scriau poezii și eseuri. Nu am cuvinte suficiente pentru a exprima ce s-a întâmplat acolo. Am fost fericită și asta e tot ce contează: o amintire plină de dor.

2. Un lucru inedit aflat dintr-o carte?

Fiecare din cărțile deschise și parcurse până la final mi-au dăruit un univers în așteptare. Descoperirea am făcut-o prin filtrul meu interpretativ, unic și personal, care mi-a oferit posibilitatea de a vedea ce alții nu văd. Cel mai mult și mai mult, ador să citesc date biografice despre un autor pe care de-abia îl descoper – aflu atât despre opera lui cât și despre ceea ce l-a/a îndemnat-(o) să scrie. Din acest gen de cărți am aflat despre punctele de vedere politice ale lui Kogălniceanu, despre perpetuarea rolului imaginației în creația romantică, despre plurivalența autorilor moderniști, despre drama existențială a lui Rembrandt. Datele biografice privite ca un interviu între autor și operă mediat de curiozitatea cititorului – iată ce găsesc eu inedit în cărțile pe care le citesc.

3. Când ai realizat că îți place să citești? Ai un ritual al lecturii, un loc preferat? Ce gen preferi?

Nu cred că am realizat vreodată „de ce” sau „când”, ci pur și simplu „cum”. Citind tot mai mult și mai variat, am început să prind gustul lecturii și am renunțat la plăcerea de a sta doar cu o carte în mână, învățând să privesc realitatea în față. Am început cu basmele, apoi cu „Legendele Olimpului”, Alexandre Dumas, Victor Hugo și ulterior cu autorii români. Începutul meu a fost fudamental francez de secol XIX, ca apoi să evoluez în universul magic al lui Poe, Kafka, în realismul psihologic al lui Dostoievski, Tolstoi, Marin Preda, Camil Petrescu, Eliade și lista poate continua.

Un ritual al cititului: oriunde, de preferință într-un mijloc de transport, lângă geam sedusă de mirosul de cafea proaspătă.

Genul preferat: combinație. Îmi doresc de la o carte să mă surprindă, să cuprindă cât mai multe elemente fără să-mi indice de la început în ce gen se încadreză.

4. Cum crezi că ar arăta lumea fără cărți?

Ca un Rai fără Dumnezeu. Știi că Dumnezeu există, dar se ascunde pe undeva și nu poți ajunge la El (parafrazare subiectivă după viziunea lui Borges legată de Paradis).

5. Recomandă 5 cărți. De ce?

„Drum” – Ileana Mălăncioiu pentru îmbinarea descrierilor, asemănătoare lui Topârceanu, cu zbuciumul și suferința unui suflet atemporal care își caută sensul într-un peisaj rural, autentic, românesc.
„El-Zorab” – George Coșbuc pentru că mi-a citit-o tatăl meu.
„În fiecare zi…” – Romulus Vulpescu ador acest poet prin prisma vitalității limbajului și a jocului de cuvinte exploatat într-un fel de combinație între ludicul lui Arghezi și ironia lui Marin Sorescu.
„În grădina Ghetsimani” – Nichita Stănescu doar citiți și e suficient. Apoi meditați.
„Înotătorul” – Matei Vișniek exprimă totul în timp ce exprimă nimic.

Ce a citit Ana în ultima vreme:

 Pentru facultate:
– „Scrisorile lui Ion Ghica pentru Vasile Alexandri”
– „Împotriva interpretării” de Susan Sontag
– „Conceptul modern de poezie” de Matei Călinescu
– „Arta prozatorilor români” de Tudor Vianu
– „Frankenstein” de Mary Shelley
– „So bright and delicate” de Keats

 pentru propria plăcere:
„Hanul lui Manuc” şi „Fotograful curții regale” de Simona Antonescu
Întoarcerea huliganului de Norman Manea
Craii de Curte-Veche” de Mateiu Caragiale
Pe firul de păianjen al memorieide Cella Serghi,
„Ocolul zilei în optzeci de lumi” de Julio Cortázar,
„Întâmplări în irealitatea imediată” de Max Blecher,
„Gluma” de Milan Kundera.

One comment on “Ana recomandă”

  1. Loredana Sandu spune:

    Clar, îmi plac oamenii care iubesc literatura, care adoră să citească şi care vorbesc cu multă însuflețire despre pasiunea lor!
    Oamenii care citesc visează mult!
    Ana este un astfel de om!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *