Fundația Pelin a reașezat Tecuciul pe harta culturală a țării

Plecam pentru o săptămână la Tecuci, la mama. Voiam să petrec mai mult timp cu ea, dar și să realizez ceva care să o distragă din cotidian. De la moartea tatălui meu, pentru mama, cotidianul se rezumă la amintirile cu el. Îmi doream să o duc într-un loc în care să experimenteze și altfel de emoții: un loc cu energie bună, dar suficient de interesant pentru a reveni apoi singură.

Am început să caut, pe net, informații despre viața culturală a orașului. Totul se învârtea în jurul Fundației Pelin. Un om, Eugen Doru Pelin, este promotorul acestor evenimente culturale. Într-un oraş cum este Tecuciul, unde toată lumea cunoaște pe toată lumea, este foarte ușor să ceri referințe despre o persoană. Nu aveam nevoie. Îl recomandau faptele. Din acest motiv, mi-am dorit un interviu cu el pe blogul meu. L-am contactat pe facebook. A acceptat și așa am aflat povestea Fundației Pelin.

Tecuciul este locul unde m-am născut. Nu sunt genul care se leagă de locuri, ci de oameni. Mă întorc aici pentru cei care îmi sunt dragi. Dacă trecutul unui loc este pus în valoare prin personalitățile pe care le-a dat, în prezent, un loc fără oameni cu ințiativă este un loc neînsuflețit. De aceea, Eugen Pelin împreună cu familia sa au investit timp, bani și energie în proiectele lor pentru a nu lăsa Tecuciul să moară din punct de vedere cultural. În aceste vremuri tulburi, să te lupți pentru cultură, pare din start un pariu pierdut. Nu și pentru familia Pelin.

Emilia Chebac: Observ că sunteți responsabil de toată viața culturală din Tecuci?

Eugen Pelin: Eu nu fac cultură, eu sunt consumator de cultură. Sunt antreprenor, un bun organizator și știu să fac lucrurile să se întâmple.

Emilia Chebac: Cum v-a venit ideea unui Ateneu în Tecuci?

Eugen Pelin: Nu a fost ideea mea. În 1892 s-a înfiinţat în Tecuci, de către Dr. Petrașu, prima filială a Ateneului Roman, la numai 2 ani de la construcția celui din Bucureşti. Pe atunci exista în oraș o orchestră simfonică și o trupă de teatru renumită. Tecuciul a dat țării 14 academicieni. Locul acesta era o pepinieră de genii. Mulți se vor întreba de unde atâta inteligență și cultură la Tecuci și zonele limitrofe. Din acest pământ și-au tras seva oameni mari:

• Costache Conachi – scriitor, mare logofăt al Dreptăţii;
• Alexandru Papadopol – Calimah – istoric, publicist şi om politic;
• Calistrat Hogaş – scriitor şi prozator;
• Nicolae Petraşcu – diplomat, scriitor, memorialist, publicist și istoric;
• Eremia -Teofil Grigorescu – comandant de divizie şi de armată;
• Dimitrie Anghel – poet, prozator, reprezentant al simbolismului român;
• Gheorghe Petraşcu – pictor şi academician;
• Ştefan Petică – întâiul poet simbolist declarat;
• Vasile Pârvan – istoric, arheolog, epigrafist şi eseist;
• Iorgu Iordan – lingvist şi filolog;
• Elena Caragiani – Stoienescu – prima femeie aviator din România;
• Smaranda Brăescu – prima femeie paraşutist din România.

Emilia Chebac: Cum a început totul?

Eugen Pelin:

• Pentru primul spectacol am avut susținerea unor oameni extraordinari: dirijorul Petronius Negrescu și domnul Pavel Ionescu – Ambrozie (directorul Filarmonicii din Bacău). Ne-am gândit să promovăm tineri. Am invitat-o pe violonista Mălina Ciobanu. În program a fost Concertul pentru vioară în Re major și Simfonia nr. 4 în fa minor de Piotr Ilici Ceaikovski, iar sala a fost plină. Cred că lumea a venit din curiozitate. Până atunci, la Tecuci nu a cântat niciodată o Filarmonică. Apluzele au durat 5 minute. Oamenii erau uimiți, nu le venea să creadă că așa ceva se întâmplă în orașul lor.

• Al II-lea spectacol a fost mai de impact. Am vrut să aducem la Tecuci pe cel mai bun violonist al țării. L-am invitat pe Gabriel Croitoru cu vioara lui George Enescu, celebra Guarneri. Numele spectacolului: Vă place Brahms? În program: Concertul pentru Orchestră și vioară împreună cu Simfonia a IV-a de J. Brahms. Spectacolul era programat la 7:00 p.m. La 6:50 sala era plină, iar afară era o mare de oameni. Nu știam ce să fac. Am spus dirijorului Petronius Negrescu că ar trebui să facem 2 spectacole. Nu voiam ca oamenii să plece dezamăgiți pentru că nu au avut loc în sală. Mi-a spus: „Dorule nu facem 2 spectacole, doar unul singur, dar deschideți larg toate ușile sălii. Muzica nu trebuie văzută, muzica trebuie ascultată. Era 14 noiembrie, afară era o vreme foarte frumoasă, am deschis ușile și a început concertul. Cred că afară erau peste 500 de oameni pe lângă cei 400 din sală. A fost impresionant. La final, aproximativ 40 de copii au ținut morțiș să se fotografieze cu maestrul Croitoru. L-am chemat din culise, era foarte emoționat. „ Așa ceva nu am mai văzut, atâția copii să vină pentru autografe și fotografii.” Când am văzut cât succes a avut acest spectacol, m-am gândit să facem un concert mai amplu.

• Al III-lea spectacol a fost un concert de gală în cinstea sărbătorilor de iarnă – un Concert de Crăciun. Dirijor: Petronius Negrescu. Soliști: soprana Diana Bucur, mezzosoprana Florentina Onică, tenorul Marian Someșan acompaniați de Orchestra de Cameră a Republicii Moldova și Filarmonica „Mihail Jora” din Bacău. Scenă vibra cu muzica lui Strauss și cântece de Crăciun. A fost un concert magic. La finalul concertului lumea era șocată de atâta frumusețe. Nu știau ce să facă, să se ridice în piciore sau să apaude.

Emilia Chebac: Să înțeleg că faceți spectacole în paralel la sala Ioan Petrovici, dar și la Ateneul Fundației Pelin?

Eugen Pelin: Nu. După acest concert, s-a considerat că Tecuciul nu are nevoie de asemenea evenimente culturale şi din acel moment nu am mai putut face nici un concert la sala Ioan Petrovici a Casei de Cultură. Când am văzut că pseudo-oamenii de cultură din Tecuci îmi pun atâtea piedici, m-am decis să merg singur mai departe. Eram întrebat: „De ce aduci muzică clasică și teatru? Crezi că vin oameni din … (si menționau un cartier sărac al orașului) la asemenea concerte?” Nu înțelegeau că pentru mine Tecuciul înseamnă oameni. Și sunt foarte mulți, care nu sunt nici inculți și nici proști așa cum se crede. Sunt persoane care își doresc un act cultural de un nivel înalt și în orașul lor. Oamenii s-au săturat de kitschuri și manele. Am întâlnit mulți tecuceni la Filarmonica din Iași, la Ateneul din Bucuresti și la Teatrul National. Mi-am dorit pentru acești oameni evenimente culturale de calitate și la Tecuci. Cum nu mai aveam acces la sala Casei de Cultură, am fost nevoit să găsesc o alternativă pentru a continua.

Emilia Chebac: Așa a luat naștere actualul Ateneu al Fundației Pelin?

Eugen Pelin: În 2016 am transformat o magazie într-un Salon Vienez. Toți artiștii care au venit la Tecuci au spus că scena are o încărcătură emoțională fantastică, iar emoția pe care o simt aici nu o trăiesc în altă parte. Sunt artiști care au cântat în fața a 3000-5000 de oameni. Un astfel de artist este Eduard Kunz. Muzica se aude altfel, fiecare notă e clară, iar artistului îi reușește, pe scena Ateneului din Tecuci, tot ce vrea să transmită. Oferă emoție, dar și primește la rândul lui emoție din partea publicul. Aceasta este legatura ce unește artistul și publicul, emoția.
Eu nu pun nici o condiție artiștilor. Le dau libertate. Artistul e artist, iar scena îi aparține în totalitate. El hotărăște programul pe scenă.

Emilia Chebac: Cine a urcat pe scena Ateneului din Tecuci?

Eugen Pelin: Au răspuns invitatiei noastre mari artiști:

actorii: Radu Gheorghe, Daniela Nane, Cristi Toma, Mihai Baranga, Andrei Vasilescu, Aniela Petreanu, Radu Niculescu, Andra Iulia Stoicescu, Claudiu Maier, Radu Pietreanu, Mihai Căpățână, Vasile Danăilă etc.

dar și muzicieni de renume: Gabriel Croitoru, Horia Mihail, Diana Jipa, Mălina Ciobanu, Ioana Maria Lupașcu, Andreea Stoica, David Marcian, Lucian Maxim, Andreea Bratu, Simina Croitoru, Răzvan Stoica, Andra Demidov, Adina Cocargeanu, Răzvan Săraru, Livia Teodorescu, Izabela Ghergu, Paul Luculescu, Daniela Vlădescu, Fernando Mihalache, Ciprian Pop, Matei Ioachimescu, Alexandru Anastasiu, Gabriel Bulancea, Costin Soare, Ion Bogdan Ștefănescu, Anca Boieru, Valentin Borșu etc.

De asemenea, ne mândrim, cu simpozioane, conferințe, seri tematice și lansări de carte. Au participat scriitori ca: eminescologul Nicolae Georgescu, prozatorul Valeriu Butulescu, Nicolae Mares, Ionuț Caragea, Elis Râpeanu, Doina Rizea, Lucian Chiuchita, Vasile Ghica, Dan Surducan, Florentina Loredana Dalian, George Geafir, Gheorghe Gurau, Ion Cuzuioc, Letiția Coza, Nicolae Petrescu – Redi, Paula Adriana Cozian, Teodor Dume etc.

Emilia Chebac: Cum reușiți să aduceți așa nume pe scena Ateneului din Tecuci?

Eugen Pelin: Îmi este foarte ușor să aduc artiști mari ai țării și ai lumii la Tecuci, mai greu este să conving publicul tecucean să participe la asemenea evenimente. Am avut pe unul din primii 10 pianiști ai lumii (conform BBC) Eduard Kunz și sala nu a fost plină. Am avut pe unul din cei mai buni violoniști ai Ungariei, Antal Zalai și sala nu a fost plină. Am avut vioara lui Enescu care transmite emoție și istorie mânuită de unul din cei mai buni violoniști pe care îi are Romania, Gabriel Croitoru și sala nu a fost plină. Unul din cei mai buni pianiști ai țării, Horia Mihail. Una din cele mai bune violoniste ale lunii: Anna Savkina. Astăzi o aducem la Tecuci, dar peste 10 ani vom plăti sute de euro la un concert al ei în marile săli de spectacole ale lumii. Toți artiștii, pe care i-am invitat, au înțeles ce fac eu aici și au dorit să facă parte din acest proiect. Ei mă ajută să pot arăta oamenilor cultura și partea frumoasă a vieții.

Emilia Chebac: Ce alte proiecte mai aveți pentru orașul Tecuci?

Eugen Pelin:

• „Festivalul Național de Pian Alexandru Demetriad” Alexandru Demetriad s-a născut în Tecuci, a fost o perioadă pianistul casei regale.Victimă a unei agresiuni cu scop de jaf, a fost împușcat în mână, dar s-a refăcut. Acest festival pe care îl organizez împreună cu profesorul Olimpiu Zăgrean promovează copiii pasionați de pian, între 3-18 ani. Pentru câștigătorii festivalului sponsorii noștri oferă vacanțe la mare, împreună cu familia.

• Festivalul „Cântecul ce ne unește” este un festival care îmi este foarte drag. Ediția din 2018 a avut 182 de participantii (tot copii) care au cântat muzică românească patriotică și muzică veche. Oamenii au primit foarte bine această inițiativă. Nu am avut sprijin din partea școlilor, în schimb, s-a împlicat Protoieria Tecuci. La acest eveniment am avut oaspeți de seamă din partea Operei Naționale București.

• „Festivalul Smaranda Brăescu” a fost o idee pe care am realizat-o, în 2017, împreună cu domnul Cdor Dorel Chiș. Smaranda Brăescu s-a născut în zona Tecuciului. Acest festival este în onoarea ei. La a II-a ediție, anul acesta, au fost peste 10 000 de spectatori. (Tecuciul are cam 30 000 de locuitori)

• „Festivalul Internațional al Aforismului” Împreună cu un prieten al nostru, scriitorul Vasile Ghica, am adus la Tecuci peste 80 de scriitori de aforisme din întreaga lume. Participanții nu s-au văzut până la acest festival. Colaborau doar pe facebook sau e-mail. Participând la acest festival oamenii s-au mutat din on-line în off-line.

Emilia Chebac: De ce credeți că are mare nevoie România?

Eugen Pelin: De un cod moral. Avem în România toate codurile posibile, fiscal, juridic, dar un cod moral avem? Eu zic că ar fi mare nevoie. Să avem și un cod moral și atunci totul s-ar liniști imediat.

Emilia Chebac: Am înțeles că faceți și cursuri cu tineri. Ce vă doriți să schimbați la ei?

Eugen Pelin: Lucrez cu tineri în fiecare zi și le văd în ochi deznădejdea. O parte din ei conștientizează că nu au nici un viitor aici. M-am întrebat: cum pot să-i ajut? Sunt un om simplu, nu sunt un om politic. Nu am altă putere decât să-i învăț, să-i educ și să le arăt că au o șansă și aici. Să le explic cum își pot crea un viitor bazându-se doar pe forțele lor fără să aștepte ajutor din partea nimănui. Deschizându-le ochii, îi forțez să-și pună întrebări. Se spune că omul atunci când începe să gândească nu mai este fericit. Dar tocmai aceste trăiri îl fac să se cunoască, să se autodepășească și să izbândească în viață. Îmi doresc să formez caractere, oameni cărora să le pese.

Emilia Chebac: În viziunea dvs, cum ar trebui oamenii să se raporteze la Anul Centenarului?

Eugen Pelin: În Anul Centenarului trebuie să fim uniți prin credință. Mai este nevoie și de unitate. Dar mai trebuie și să ne iubim unii pe alții. Să ne ajutăm în lucrurile bune și să contestăm lucrurule rele.

Emilia Chebac: De ce într-o comunitate mică este mai mult respect?

Eugen Pelin: În comunitățile mici când faci lucruri greșite ești marginalizat. Când faci mult rău, nu-ți mai spune nimeni „bună ziua” pe stradă. Și este greu de trăit așa! La Tecuci ne cunoaștem toți între noi. Acum suntem cam 30 000. Foarte puțini pentru că mulți tineri au plecat. Eu sper că cei plecați se vor întoarce. Poate aceste locuri o să-i cheme și se vor reveni să facă ceva și pentru orașul lor.

Emilia Chebac: Cât este de important să ne cunoaștem trecutul?

Eugen Pelin: Dacă ne uităm istoria și strămoșii, tradițiile și valorile ne pierdem esența vieții. Ne pierdem ce avem noi mai sfânt: inima, țara și neamul. Și vom fi pribegi toată viața!

Emilia Chebac: Până la urmă de ce v-ați implicat în toate aceste proiecte?

Eugen Pelin: „Nimic nu se face dacă nu este făcut de cineva”. Tecuciul este un oraș în care cultura a fost insuficientă timp de 28 de ani și din acest motiv activitatea culturală a dispărut. E dureros! Nu vreau să las să se întâmple acest lucru!

Oamenii nu realizau ce au pierdut sau ce pierd în fiecare zi. Lipsa unui mediu cultural este lipsa unei mişcări turistice. În Tecuci, nu se poate vorbi despre această ramură economică atât de importantă. Lipseşte cu desăvârşire. Noi am pus primele cărămizi la temelia unui început turistic. Din păcate, este îngheţat de lipsă de comunicare și mai ales de lipsa de susţinere. Dacă i s-ar înţelege cu adevărat importanţa, acest oraş s-ar regenera din toate punctele de vedere. Noi am înțeles-o, din acest motiv am adus în Tecuci atâta energie valorică internă și internațională. De ce spun acest lucru? Pentru că, o mişcare turistică angrenează infrastructură, infrastructura angrenează economia, iar economia viaţa tuturor oamenilor. Aşadar, reticenţa aceasta trebuie să dispară. Mi-e dor să văd în jurul meu oameni fericiţi. Mai ales tinerii. E dreptul lor să fie fericiţi.

Emilia Chebac: Un îndemn pentru comunitate?

Eugen Pelin: Luptaţi pentru fericirea voastră, a familiilor voastre şi astfel a întregului oraş. Luptați pentru fericirea urmaşilor, urmaşilor voştri. E dreptul lor să primească măcar ce am moştenit noi de la înaintaşi, iar prin evoluţie să lăsăm mult mai mult.
Lăsaţi-vă sufletul să vibreze, altfel va rămâne mereu încarcerat în nepăsare şi indiferenţă. Prin artă se echivalează cultură, iar prin cultură se acumulează civilizaţia care ne obligă să devenim mai umani şi deci fericiţi.

Emilia Chebac: Ce contează până la urmă?

Eugen Pelin: Am transformat o hală într-un Ateneu și aducem pe scena lui mari artiști ai țării și ai lumii. Am înființat 4 festivaluri. Cu ajutorul acestor proiecte s-a „resuscitat” fenomenul cultural din zonă. Invit oamenii să spună dacă am vreun merit prin tot ce am realizat.Vă aşteptăm să vă alăturați celor care ne sunt deja alături, celor care au înţeles fericirea în adevărata ei formă. Cred cu tărie că singurul lucru care nu poate fi cumpărat şi nici cântărit pe lumea acesta rămâne iubirea de frumos și iubirea de semeni.

Poate unora li se va părea un interviu lung. Dacă simțiți că nu aveți răbdare să îl citiți încercați, vă rog, un exercițiu de imaginație: cum este să faci toate acestea, nu doar să citești despre ele. Nu pot să nu mă întreb? Oare unele persoane sunt programate să se nască cu ADN de învingător? Altfel, nu îmi explic cum Eugen Doru Pelin nu renunță niciodată, indiferent câte obstacole îi apar în cale. A câștigat un pariu care părea fără nici o șansă. În continuare, mizeză pe cultură și este dispus să lupte pentru a aduce frumosul în viața oamenilor.

Am ajuns, împreună cu mama, la un concert organizat de Fundația Pelin. Am simțit energia acelui loc, am văzut locația și oamenii care au fost acolo. Nu pot scrie despre cineva dacă nu mă convinge. Îmi place să observ persoana atunci când povestește despre proiectele ei. În timp ce îl ascultam pe Eugen Doru Pelin, am realizat că omul din fața mea a reașezat Tecuciul pe harta culturală a țării.

Ce înseamnă să demarezi un proiect cultural, astăzi, la Tecuci? Pentru Eugen Doru Pelin este un domeniu în care vine cu bani de acasă, doar pentru că vrea să aducă bucurie oamenilor. Putea să trăiască liniștit, să mergă la orice spectacol din țară și din străinătate, dar el a decis să-și investească economiile în artiști pe care îi aduce pe scena Ateneului din Tecuci. La intrare nu percepe taxă pentru bilete. Fiecare lasă într-o cutie ce sumă consideră. Cea mai mare satisfacție pe care o are la finalul unui concert este momentul acela în care oamenii îi spun un simplu „Mulțumesc, a fost minunat!”

Ateneul Fundației Pelin este un loc unde voi reveni cu drag, de fiecare dată, când voi ajunge în Tecuci.