Mama pentru ce ar trebui să îți multumesc mai întâi? Poate pentru talentul la desen pe care l-am moștenit de la tine. Mi-a schimbat neșteptat viața, la o vârstă când majoritatea oamenilor devin blazați și nu mai au curaj să își asume nici un risc. Datorită ție eu am luat startul pentru un nou început.
Ai fost mult timp singurul meu model în viață și încă mai ești, asta până am avut acces și la alți oameni de valoare, alte personalități. M-ai încurajat să-mi găsesc și alte surse de inspirație pentru că nu-i așa, draga mea mama, o doamna are întotdeauna standardele și… tocurile înalte?
M-ai învățat că:
– deciziile importante nu se iau atunci când ai inima sfâșiată de durere sau când ești prea fericit;
– nu îți place să citești cu adevarat atât timp cât nu deschizi clasicii ruși. La 15 ani te uram când îmi spuneai asta;
– mănăstirile românești sunt fără pereche. Nu înțelegeam de ce mă plimbi prin toată țara, împotriva voinței mele, când eu îmi doream să rămân încă o săptămână la mare. Subtil mă inițiai în frumusețea artei bizantine;
– o casă fără biblioteca nu are suflet. Nu-mi plac astfel de case, iar cu cei care le locuiesc am foarte puține în comun;
– cearta cu o persoana inferioară nu este un dialog ci… o dramoletă bulevardieră, unde personajele sfârșesc prin a fi penibile fără excepție;
– în rândul oamenilor de calitate ajungi cu ce ești tu, nu te strecori cu averea din dotare;
– amabilitatea este o chestiune de caracter;
– viața îți poate fi schimbată într-un minut de oameni care nu te cunosc;
– politica e un subiect tabu între oameni civilizați. Cu toate astea m-ai învățat să surprind acea indiferență umană care este înscrisă pe fruntea oamenilor cu vocație politică;
– astazi toata lumea cumpără haine de firma încercând să dobândească stil. Tu mama m-ai încurajat să citesc cât mai mult, să văd filme (mai ales clasice), să merg la teatru, să ascult muzică, să frecventez muzee și galerii de artă. Mi-ai spus ca așa se naște stilul. Stilul mai înseamna și maniere elegante, discurs care seduce audiența, conversație rafinată, emoție și empatie;
– decât să te plângi de comportamentul unor oameni mai bine pleacă de lângă ei. De la distanță devin extrem de… atractivi;
– rasa la cai și caracterul la oameni sunt dobândite la naștere nu se cumpără cu bani;
– păstrează în inimă oameni care îți sunt alături la greu. Ei merita toată afecțiunea ta, cu restul e suficient să fii politicoasă;
– m-ai încurajat să fac un desen prost, să scriu un eseu și mai prost decât să fac o prăjitură perfectă. Dacă în fiecare zi fac un desen, scriu ceva chiar și prost cu siguranță într-o zi voi ajunge să le fac bine. Prajitura perfectă… rămâne o prajitură perfectă. Desenul, scrisul unui articol mă face fericită pe când o prăjitură nu. Tu faci desene fabuloase și prăjituri delicioase. Tu ești fericită în orice ipostază, pe când eu am limite;
– oamenii retrași sau cât mai anonimi oferă surprize neașteptate comparativ cu cei care sunt în lumina reflectoarelor;
– m-ai încurajat să transform un hobby într-un scenariu de viața din care nu mai pot ieși;
– adevărul este mai sofisticat decât minciuna;
– este necesar să fac distincție între oameni care au puterea de a iubi și cei care iubesc puterea. E tot iubire, doar că oamenii apărțin unor lumi total diferite;
– prețul și valoarea nu sunt sinonime. Prețul e ceea ce plătești, valoarea este ceea ce capeți. Am ales să prețuiesc valoarea.
Ai învațat să îmi respecți alegerile, să mă lași să îmi trăiesc viața așa cum vreau. Te-ai uitat cum aleg drumul cel mai lung către o țintă, doar pentru că nu am acceptat ajutorul unor oameni pe care nu-i respectam. Pentru ca îi consideram fără onoare. Asocierea cu astfel de persoane îmi răvășea scara de valori. Ai sfârșit prin a-mi da dreptate, iar casa noastra se transforma într-o piesă de teatru când îi imitam în fața familiei. Mă certai încercând să pari supărată. Îmi cereai să mă maturizez! Nu cred că îți doreai să mă maturizez, mama! Era prea mare distracția.
Drumul asta a fost lung. Tu ai învățat să nu mă mai controlezi, eu am început să pun tot mai multe limite.
Te iubesc mama! Atât de mult încat i-am dat unicului meu copil numele tau. La 5 ani am decis ca fiica mea se va numi Irina, furioasă că nu îl port eu. Din fericire am avut o fată. Dacă ar fi fost baiat, ce crezi mama puteam să îl botez… Irinel? Nu,cu siguranta nu!

Ilustrația asta nu este aleasă întamplator. Sunt eu picata în extaz de admirație:
– la grădiniță când îmi găseai întotdeauna cu cele mai frumoase costume pentru serbare. Atunci îți spuneam pe nume, iar educatoarele te întrebau dacă nu sunt înfiată?
– la școală în clasa a 4-a, când s-a făcut un top al celor mai frumoase mame și fetele au decis toate că ai 22 de ani. Nu cred că pareai chiar de 22, având în vedere că aveai 37, dar ele te percepeau așa (am să revin la sfârșitul articolului cu o explicație ce nu îți arăți vârsta). Doamne ce mândră eram! Am încercat să le spun realitatea, dar nu mă asculta nimeni. Purtai costumul acela roșu din in… și cineva ți-a făcut niște poze. Nu noi fetele cu premiile, tu mama. Nu știai că ești fotografiata… si de aceea erai atât de fermecătoare. Iubesc fotografia aia.
– la liceu când fetele veneau pentru prăjiturile tale, să se plângă la tine de părinți, de haine, profesori, frați, surori. Pe multe le suspectez că nu veneau pentru mine. Erai cea mai „cool” mamă ca să folosesc un termen de azi.
De ce am ales acestă ilustrație? Pentru florile din fotografie. Reprezintă buchetele pe care le primeam de la tata la fiecare 8 martie. A existat vreo zi de 8 martie fără flori? Pentru ca eu una nu îmi amintesc.
La mulți ani, mama!
Fără tine cum aș știi… cine sunt?
M-ai făcut să înţeleg că viața mea poate deveni mai frumoasă, mai intensă și mai colorată. Pe lângă generozitate, o aristocrație a sufletului și a gândului și niște principii pe care le-ai putea vinde cu ,,preț de cocaină” mi-ai oferit și o nesfârșită dragoste.
Prin tot ce gândești, spui și faci am impresia că ordinea lucrurilor din lumea asta a fost răsturnată. Orice grozavie își pierde din putere în fața ta, oricât de incalificabil ar fi comportamentul unui om mă convingi că așa ceva nu o să dureze la nesfarșit. Nu poți trăi numai în furtună… apare și soarele.
Te comporți de așa manieră încât parcă și suferința ți-a adus mai multă fericire decât altora luxul.
Nu-ţi arăți vârsta. Mult timp am crezut că e vorba de gene bune. Mai târziu am înțeles că pentru asta îți trebuie un suflet senin, o inimă caldă și noblețe emoțională. Poate și să stai departe de oamenii care nu te lasă să evoluezi. Poate decență şi discreție, ca regula de aur, atunci când pleci dintr-un loc sau din inima unui om. Poate și că nu mai e nevoie de vorbe grele, atunci ochii tăi deja transmit asta. (Eram datoare cu o explicație de ce maică-mea nu și-a arătat niciodată vârsta).
Mama, e suficient să știu că undeva în lumea asta exişti şi mă veghezi. Atunci, nimic nu mi se mai pare imposibil sau trist.
7 Replies to “Mama”
O mamica inteleapta si frumoasa mamica ta. M-ai imbogatit pe mine azi cu ceea ce ai scris, Emilia. Bucurie si senin in suflet azi si mereu!
Mulțumesc! La mulți ani!
Multumesc!
Inspirational articolul tau pentru mine,dar si pentru L. …….stii tu
Multumesc, mă bucur sa aud asta!
Citind articolul tău, mi-am dat seama că ai o mamă remarcabilă, sunt convinsă că ştie căt de mult o prețuieşti şi o iubeşti! Merită din plin acest lucru!
La mulți ani tuturor mamelor!
Mulțumesc, Loredana! Multumesc că mă urmărești și că vrei să îmi comunici asta. De multe ori nu știu cine este in spatele unui like sau cine îmi citește articolul. Știu că nu dă bine să recunosc asta, dar mesajul tău a venit într-un moment în care aveam nevoie. Si nu e prima dată când faci asta!