Cinci întrebări cu Theo Herghelegiu – interviu

Theo Herghelegiu – regizor și producător
Film: Toamnei 10/10 Autumn Street (coproducător Dan Vulc) – nominalizat la categoria „Cel mai bun Producător Independent pentru un Film Românesc de Scurtmetraj”

Emilia Chebac: De ce ai decis să devii regizor/producător?

Theo Herghelegiu: Fac regie de teatru din 1998, lucru la care s-au adaugat experiențele în domeniul actoriei de film, încă din vremea studenției, ceea ce a condus mai apoi la dorința de a trece și în spatele camerei de filmat. A fost o evoluție firească a lucrurilor.

La 2 ani voiam să fiu balerină, iar la 3 ani, când eram întrebată: „Ce vrei să te faci când o sa fii mare?” amuzam oamenii zicând: „artista de maimuțe la cinema”. Mai târziu, încercând să decodific de unde această idee, m-am gândit că văzusem vreun film la televizor, cu o dresoare de circ. Nu știu.

La 14 ani am știut că viața mea va fi legată de scenă și de lumea spectacolului. Ca Dorothy din „Vrăjitorul din Oz”, am urmat cărămizile galbene. Am făcut teatru, apoi când teatrul s-a intersectat cu filmul, am fost ispitită să experimentez și aici.

Emilia Chebac: Definește-te în trei cuvinte
Theo Herghelegiu: Naivitate, toleranță, curaj.

Emilia Chebac: Care este calitatea pe care o apreciezi cel mai mult la o persoană?
Theo Herghelegiu: Două calități sunt la egalitate pentru mine: demnitatea și omenia.

Emilia Chebac: Ce personalitate admiri?
Theo Herghelegiu: William Shakespeare

Emilia Chebac: Consideri că festivalul IPIFF – prin premiile și recompensele oferite – sprijină producătorii de film independenți?

Theo Herghelegiu: Orice eveniment artistic de calibrul unui festival, dacă e făcut profesionist, cum e cazul IPIFF, este un lucru binevenit nu doar pentru producătorii targetati de IPIFF ci și pentru toți artiștii din breaslă.

Meritoriu pentru IPIFF este că stimulează/premiază o categorie mai puțin băgată în seamă la noi: producătorul. Sunt puține ocazii când se pune spotul pe acestă categorie care este într-un con de umbră nemeritat.

Premiul funcționează ca recompensă spirituală, dar și ca stimulent. Te apuci să faci un film sperând ca el să ajungă la IPIFF, Oscar, Cannes…

Un premiu, indiferent de cine este oferit, indiferent de domeniu, reprezintă recunoașterea unei valori; a unui act artistic într-un moment dat. Poți să iei premiul pentru cel mai bun actor făcând un rol genial (mă refer la teatru) într-o seară în care a coborât îngerul și ai șansa ca un membru din juriul festivalului să fie în acea seară în sală. A doua seară poți să ai o cădere și să joci foarte prost. Același personaj și în același spectacol. Pe peliculă, actul artistic rămâne; nu se schimbă, dar principiul e tot ăla.

Deși formatul interviului are doar 5 întrebări (vezi și titlul) am mai suplimentat. De ce? Pentru că filmele, mai ales cele independente, nu se fac deloc ușor.

Emilia Chebac: O întâmplare de la filmări amuzantă pentru unii, dar în același timp stresantă pentru alții?

Theo Herghelegiu: Am avut de filmat niște exterioare cu ploaie, noaptea. Pentru cadrele largi ne-am lăsat la mâna lui Dumnezeu, pentru cadrele mai strânse am filmat cu o mașină de ploaie. Nu-ți închipui că am am avut ceva ca în filmele americane. Am folosit o cisternă de apă care mergea în spatele mașinii în care filmam. În cisternă stătea o persoană din echipa noastră de la tehnic, care, cu un furtun, arunca jetul pe parbrizul mașinii noastre simulând ploaia. La început a fost ok, dar când mașina noastră lua stânga/dreapta pe străduțe, ploaia ajungea cu întârziere pentru că cisterna nu lua curba simultan cu noi. Ploaia asta atipică i-a indus o tensiune grozavă producătorului – Dan Vulc, care conducea mașina și era și actorul principal. Pentru echipă a fost amuzant, dar pentru el, care era la volan, era atent să coordoneze ploaia, făcea acțiunea la cadru, dădea replica și se stresa că nu plouă pe parbriz, nu a a fost deloc amuzant. E o condiție a comediei, de altfel: când clovnul trist suferă în arenă, tot publicul de la circ râde. Dar, trebuie sa recunosc: la filmare, râsul a fost interior…

Scriu pe emiliachebac.com. Dacă v-a plăcut articolul meu mă puteți găsi pe pagina de facebook a blogului sau pe contul meu de instagram.

 

 

 

În lipsa unui acord scris, pot fi preluate maxim 500 de caractere din acest text, fără a depăşi jumătate din articol. Este obligatorie citarea sursei emiliachebac.com, cu link către site, în primul paragraf, și cu precizarea „Citiţi integral pe emiliachebac.com”, cu link, la finalul paragrafului.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Accept Politica de Confidențialitate.