Andreea Tănăsescu: La blouse roumaine este opera Reginei Maria din punct de vedere al comunicării și acțiunii

Washington D.C. 24 iunie 2018 / credit foto: Ioana Buliga

Pe facebook se declanșase o adevărată isterie. Comentariile curgeau și multe persoane și-au pierdut atunci controlul. Să ripostezi împotriva unor derapaje morale este în regulă, dar să folosește un limbaj care pică în derizoriu nu ajută cu nimic. Nu agreez lipsa de respect pentru limba româna. Pentru a fi mai explicită, valul de ostilități era declanșat de coperta unei reviste glossy cu Elena Udrea însărcinată. Din acest motiv, am refuzat să mai intru pe facebook, dar am fost mai prezentă, în acele zile, pe Instagram, unde era mai multă decență. Mă preocupa articolul pe care voiam să-l public pe 1 Decembrie 2018. Îmi doream un om al prezentului. Un om care a reușit prin proiectele lui să schimbe ceva. Un om care să iubescă, cu adevărat, România și oamenii ei. Căutând inspirație, pierdeam vremea pe instagram și deodată o postare mi-a atras atenția. În plin scandal cu coperta „buclucașă”, pe pagina de instagram La blouse roumaine, Andreea Tănăsescu își îndemna urmăritorii să vină cu propuneri pentru o… copertă. Căuta o fată sau o femeie care să fie imaginea La blouse roumaine pentru primul numar al revistei. Am fost atât de entuziasmată, încât atunci pe loc, i-am trimis un mesaj. Găsisem persoana perfectă pentru articolul de 1 Decembrie 2018. Am așteptat emoționată un semn din partea ei. Mi-a răspuns, iar restul este deja istorie. Acum după ce am cunoscut-o, aflând cât este de ocupată, am realizat cât de norocoasă am fost.

Andreea Tănăsescu

Emilia Chebac: Ce îmi poți spune despre geneza proiectului La blouse roumaine?

Andreea Tănăsescu: În 2012, pe 7 noiembrie a fost lansată pagina de Facebook La blouse roumaineEste o poveste magică de social media și pleacă, de fapt, de la un film. În 2006, am dezvoltat un Proiect Transmedia colaborativ pentru copii, prin care învățau cum să facă singuri filme și să creeze conținut. Oamenii au fost reticenți la tipul acesta de producție. Nu credeau că elevii de școală ar fi putut produce video-uri, ceea ce azi e o normaliatate. Deși am lucrat intens timp de 2 ani, proiectul nostru a eșuat. Interesele televiziunilor din România erau altele, nu educația copiilor.

Am luat foarte personal faptul că nu am reușit să continui acel proiect. Avem sentimentul că am pierdut pe cineva drag. Tocmai din această cauză, nu l-am abandonat într-un sertar și ca să renască cândva l-am împărțit în pagini de facebook. Așa a devenit un proiect viu, organic.

Queen Marie of Romania, pentru că și povestea Reginei Maria era în producția proiectului dedicat copiilor. Pagina facebook era atunci pentru mine un instrument prin care puteam să transmit cunoaștere, informație și inspirație. Dacă privim în urmă, vedem cât de multe s-au construit, din 2009 până acum, datorită acestor articole.
• În 2012 am realizat că nu creasem nici o pagină cu costumele filmului. Într-o discuție cu o prietenă foarte apropiată, în care îi mărturiseam că nu mai vreau să stau în România, pentru că nu se întâmplă lucruri și doresc să mă întorc în Anglia, am luat decizia să lansez La blouse roumaine. A avut prioritate pentru că am intuit că este un proiect de social media în care oamenii pot contribui.

Mecanismul paginii Queen Marie of Romania funcționa ca un spectacol. Transmiteam conținut, iar oamenii aplaudau la final, dar rareori veneau cu o contribuție. Era încă în modelul internetului 1.0 în care eram doar consumatori și nu producători de conținut.

La blouse roumaine este expresia internetului 2.0, o formă total participativă de interacțiune cu conținutul. Fiecare avea acasă o poveste. Am continuat ce aș fi vrut să fac în filmul cu copiii și am adus povestea iei românești în contemporan. Când am descoperit că pe fiecare costum, ie este narată o viziune despre lume și viață a unei comunități, am realizat că ia este conectorul nostru. Apoi totul s-a legat atât de frumos și organic, iar rolul meu a fost de a ghida informațiile și poveștile frumoase care veneau în număr foarte mare. Acest proiect a presupus o participare a oamenilor, ei nu se rezumau să fie doar spectatori. La blouse roumaine a promovat și generat o mulțime de inițiative.

Emilia Chebac: Un exemplu de astfel de promovare?

Andreea Tănăsescu: Blogul Semne Cusute m-a inspirat enorm și l-am susținut. Ioana Corduneanu lucra singură, fără audiență, dar ce dezvolta era fabulos. M-a ajutat foarte mult și un atu profesional. Munca mea în cinema era să descopăr talente, oameni și idei, care apoi erau promovate și intrau în procesul creativ al unei producții de film. Mutându-mă în social media am operat la fel. Am descoperit oameni și idei pe care le-am pus cap la cap.

Emilia Chebac: Cum ai gestionat avalanșa de mesaje venite spre tine când ai început proiectul La blouse roumaine?

Andreea Tănăsescu: În primele 4 luni de existență ale comunității scrisorile de dor, de durere, de depărtate de țară m-au făcut să lucrez cu lacrimi în ochi în fiecare zi. „Nu plânge, ai o treabă de făcut!”, îmi spuneau cei din jur.

Emilia Chebac: Andreea observ că militezi pentru exprimarea emoției, deși am fost setați că este un sentiment ce trebuie reprimat. De ce?

Andreea Tănăsescu: Emoția, sensibilitatea prevalează. Dacă noi încercăm să o reprimăm nu este în regulă, este bine să o exprimăm și să o canalizăm spre lucruri pozitive și frumoase.

Emilia Chebac: Cine au fost oamenii care te-au încurajat cu acest proiect?

Andreea Tănăsescu: Era o lume pe care o purtam în mine, iar când am început producția de film, spuneam povestea României străinilor din echipele de filmare. Lumea oamenilor de film, a actorilor, e un mediu propice. Ei sunt mult mai deschiși decât alte categorii de oameni. Unul din artiștii care m-a încurajat să spun povestea României a fost actorul Andy Garcia. Când am lucrat cu el la Modigliani, era fascinat de România, inclusiv de figurația care venea la film. Îmi spunea: „Aveți aur aici, oamenii acestei țări sunt aur, expresivitatea lor, ce faceți voi este este fantastic!” Am avut o discuție cu el la finalul filmului și mi-a spus: „Trebuie să-mi promiți că vei face ceva pentru oamenii acestei țari. Promite-mi!” I-am spus că nu este nevoie să-i promit deoarece este în natura mea să fac asta. Andy Garcia mi-a dat aripi. Cuvintele unui om și susținerea lui pot fi fundamentale în evoluția altui om. Andy Garcia și regizorul filmului Modigliani, Mick Davis m-au susținut enorm, mental, în tot ce am dorit să fac și asta a fost pentru mine un factor determinant.

„Era o lume pe care o purtam în mine” /credit foto: Dragoș Cristescu

Emilia Chebac: Înainte de proiectul La blouse roumaine ai lucrat în cinematografie. 1-2 întâmplări care te-au făcut să realizezi că luai decizii bune?

Andreea Tănăsescu: Succesul care l-am avut cu filmul The Fall în regia lui Tarsem Singh. Am găsit-o pe Catinca Untaru – Alexandria, fetița din rolul principal , în condițiile în care toată lumea îmi spunea că nu voi reuși. A fost primul rol principal al unui copil, din România, într-un film internațional. Avea doar 7 ani.

Așa am găsit-o pe Ana Maria Marinca, o actriță de teatru, care în Sex Traffic avea să joace primul ei rol într-un film. Și nu oricum. Ana Maria a câștigat pentru debutul său premiul BAFTA, fiind prima româncă căreia i s-a acordat această distincție. Lucram împreună cu doamna Amalia Spălățelu, mentorul meu în lumea cinematografiei, la studiorile MediaPro de la Buftea. Prin mâna ei au trecut toți marii actori, realiza castinguri încă de pe vremea lui Sergiu Nicolaescu. Îmi amintesc cum o întrebam:
– Ce ne facem, doamnă Amalia, că n-am găsit actrița?
– Andreea, ar trebui să căutam la Piatra Neamț.
În acele timpuri, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, acum 10 ani, era o pepineră extraordinară de tineri actori. Așa am găsit-o pe Ana Maria Marinca, o actriță de teatru, care în Sex Traffic avea să joace primul ei rol într-un film.

În mijloc Adele purtând bluza Tom Ford – inspirată după o ie românească

Emilia Chebac: Marii creatori se inspiră, nepermis de mult, din costumul popular românesc. Genială viziunea ta de a folosi pozitiv toată povestea. Cum te-ai gândit să legi numele lui Adele de România?

Andreea Tănăsescu: Eram la Londra, când Adele a apărut, pe coperta revistei Vogue, într-o bluză creată de Tom Ford care avea la bază o ie românească. Atunci pentru mine La blouse roumaine a fost #GiveCredit. Am realizat că putem trece de la “uite ce ne-a făcut Tom Ford, ne-a luat ia”, la situația de a folosi pozitiv aceast moment. Ok, ia noastră este valorizată de Tom Ford, este prezentată de Adele care este vocea mileniului, atunci hai și noi lângă ea. O modalitate prin care putem arăta străinilor de unde vine ia. Mecanismul a fost să creeăm content în așa fel încât hastagurile să ducă spre România. În 2012 imaginea cu Adele nu ducea nicăieri, astăzi dacă dai Adele și Tom Ford apare La blouse roumaine, apare România.

Emilia Chebac: Te desparți vreodată de acest proiect sau îl porți permanent cu tine?

Andreea Tănăsescu: Sincer, proiectul La blouse roumaine este cu mine oriunde și oricând. Sunt multe nopți nedormite. Este o testare permanentă ca și cum ai coase. Mai pui ceva, iese altceva și continui modelul. Au fost campanii de Ziua Iei, de #GiveCredit în care am dormit și câte 2 ore pe noapte.

Emilia Chebac: Unde îți găsești inspirația ?

Andreea Tănăsescu: Vine din atâtea direcții încât trebuie să am grijă. Am fost nevoită să învăț să calibrez, pentru că altfel riscam să mă confrunt cu un tzunami de emoții. Iar asta nu este în regulă, deoarece emoția poate să năvălească și să distrugă tot ce am creat.

„Sânzienele au îmbrăcat Planeta în ie” – București 2013 / credit foto Mihaela Noroc

Emilia Chebac: Cum ai ales Ziua Iei?

Andreea Tănăsescu: Ideea de Ziua Universală a Iei a venit în decembrie 2012 – ianuarie 2013. Oscilam între Sf. Marie și Sânziene. Crescând în Ardeal, Sântă Mărie era ziua în care toată lumea poartă haine de sărbătoare. Prietena mea, Diana Năstase m-a sunat pe 7 ianuarie 2012 și mi-a spus: „Te văd atât de preocupată de Ziua Universală a Iei, uite astăzi doctorul mi-a recomandat sânziene și e Sfântul Ion de iarnă. Sânzienele sunt la Sfântul Ion de vară. Ce zici? Rămâne 24 iunie?” Pentru mine a fost un argument extraordinar. Mi-am imaginat atunci că Sânzienele erau îmbrăcate în ii. Tot Diana mi-a scris despre povestea unei tradiții din Țara Oașului unde este obiceiul ca dimineața, în ziua de Sânziene, fetele să meargă la o apă curgătoare, să intre în ea, apoi să culeagă florile cu rouă și să le pună pe cămașă. Probabil așa s-au născut iile. Probabil că acest factor magic a determinat succesul Zilei Universale a Iei care se sărbătorește pe 24 iunie. Sânzienele au îmbrăcat Planeta în ie. Acum este recunoscută oficial în SUA, dar nu și în Romania.

Emilia Chebac: Cum explici succesul proiectului La blouse roumaine ?

Andreea Tănăsescu: A avut succes pentru că a fost un proiect liber, care nu a avut în el nici o miză financiară și nici o restricție. Noi nu am avut site mult timp, site-ul este de dată recentă. La început am lucrat exclusiv pe social media: facebook, twiter, instagram. Proiectul a crescut organic. Ne-am bazat discursul pe o imagine extrem de puternică și elocventă, opera lui Henri Matisse, La blouse roumaine, prin care arta modernă recunoaște originea unui simbol al feminității românești universale.

„Te așteaptă o mare dragoste, dar nu o iubire în sensul unei relații, ci o altfel de dragoste” – Peleș 1923

Emilia Chebac: O personalitate pe care o admiri?

Andreea Tănăsescu: Bineînțeles Regina Maria. Am descoperit-o în 1990, când am cumpărat prima carte scrisă de ea „Povestea vieții mele”. Nu am am citit-o pe toată, doar primul volum. Aveam 14 ani și nu înțelegeam prea bine contextul. Apoi, am avut o experiență specială în 2009 la Noaptea Muzeelor, la Muzeul de Istorie al României, unde erau expuse fotografii cu Regina Maria și Principesa Ileana. Imaginile mi-au transmis o așa emoție, de parcă erau vii și voiau să îmi spună ceva. Am căutat cărțile, am reînceput să citesc și am realizat că generația noastră nu știe nimic de Regina Maria și Principesa Ileana.

Apoi s-a întâmplat ceva extraordinar, visul cu Regina Maria. Eram în 2010 la Londra. Lucram, împreună cu un grup din mai multe țări, la un proiect de documentare. Era chiar în ziua nunții prințului William cu Kate Middleton și tot Regatul sărbătorea. Deși era liber, m-am dus la birou împreună cu o colegă japoneză care era înebunită să-i povestesc despre Regina Maria. În noaptea dinaintea acestei întâlniri am a avut un vis cu Regina Maria atât de puternic, încât aș putea să scriu o carte în jurul lui. Dimineață când m-am trezit, pagina Queen Marie of Romania avea 10 000 de likeuri. Am visat-o pe Regină în Hotelul Majestic din Sinaia, hotel construit în 1920 și transformat în spital pentru răniții din Al Doilea Război Mondial, spunându-mi că mă așteaptă o mare dragoste, dar nu o iubire în sensul unei relații, ci o altfel de dragoste. Probabil că marea dragoste este de fapt La blouse roumaine. Am simțit că, momentul acela în care eu m-am întâlnit cu Regina Maria în vis, a fost ca o sudură a legăturii dintre mine și ea. Dimineață i-am povestit la birou Harunei. Era atât de încântată încât îmi spunea: „Angels, angels! Regina e cu noi!” Eram tare de fericită că am primit un semn. Am înțeles atunci că există o conexiune între mine și Regina Maria. Practic este mentorul meu! Din punct de vedere al acțiunii, al comunicării pot spune că La blouse roumaine este opera ei. De fiecare dată când am o dilemă, mă duc și caut în cărți să văd cum ar fi acționat Regina Maria.

Emilia Chebac: Ai o ie preferată?

Andreea Tănăsescu: Îmi este greu să aleg pentru că le iubesc pe toate tare mult. În fiecare zonă găsesc o poveste extraordinară de frumos, de armonie, de creativitate. Sunt mai atașată de ia de Gorj, încă nu-mi dau seama de ce. Port însă cu mare drag ia bunicii, din Țara Făgărașului, de acolo de unde ea s-a născut.

Emilia Chebac: De ce ai acceptat acest interviu?

Andreea Tănăsescu: Pentru că mesajul, pe care l-am primit de la tine, era foarte bune scris, cu respect pentru limba română. Modul cum te-ai adresat, modul în care mi-ai pus întrebările și spațiul pe care mi l-ai dat, fără presiune, pentru mine a însemnat foarte mult. Merg pe intuiție. Am simțit că pui preț pe ceea ce faci și acest aspect este foarte important.

Emilia Chebac: O provocare, o persoană despre care ai vrea să citești pe blogul meu?

Andreea Tănăsescu: Aș vrea să citesc despre o femeie pilot.

Emilia Chebac: O personalitate care a purtat cu cinste ia ?

Andreea Tănăsescu: Smaranda Brăescu la întâlniri, conferințe și atunci când era premiată purta costum popular. Spunea „Eu reprezit România și mă port ca atare!”

Emilia Chebac: Când ai început proiectul știai că vei ajunge la un asemenea nivel?

Andreea Tănăsescu: Îmi doream. Scopul proiectului a fost să devină internațional. Nu m-am așteptat să se întâmple atât de repede. Emoțional este ceva copleșitor, care foarte greu se poate descrie în cuvinte. E nevoie de ani, să pot spune ce mi s-a întamplat din 2012 până acum.

Emilia Chebac: De unde îți vine puterea pentru tot ceea ce faci?

Andreea Tănăsescu: De la bunica mea. Lângă ea am avut șansă să trăiesc, la sat, într-o lume a rosturilor. Asta mi-a dat un fundament extraordinar și o tărie în fața oricărei provocări. Când o sunam și o întrebam: „Ești bine, ești singură?” mereu îmi răspunea: „Nu, sunt cu îngerul păzitor și cu Dumnezeu. Eu nu sunt singură niciodată!” Legătura cu ea este legătura mea cu tradiția. Și mă ajută și acum, din alte sfere.

 „E firesc să dăruiești din ceea ce ai, dar să dăruiești din ce ești e ceva special”

Emilia Chebac: O persoană care te-a susținut emoțional?

Andreea Tănăsescu: Emoțional m-a susținut doamna profesor Ioana Sanda Avram, creatoarea Etno-Designului, un proiect extraordinar similar cu La blouse roumaine, dar creat cu mult înainte. M-a ajutat enorm pentru că a dăruit generos. A dăruit cunoaștere. E firesc să dăruiești din ceea ce ai, dar să dăruiești din ce ești e ceva special. Doamna Ioana Sanda Avram asta a făcut.

Emilia Chebac: Am ajuns la tine impresionată de postarea de pe instagram, cea în care cereai ajutorul comunității să găsești persoana care urma să apară pe coperta primului număr al revistei La blouse roumaine? Ai găsit-o?

Andreea Tănăsescu: Da. Comunitatea a ales-o pe Regina Maria, iar noi am completat cu o imaginea viitorului, o elevă din Alba Iulia. Ambele vor fi pe coperta revistei. Cum? Vom vedea în Noaptea de Sanziene, pe 23/24 iunie 2019, atunci când vom dărui lumii noua poveste La blouse roumaine.

De la Andreea Tănăsescu am învățat un lucru pe care nu am de gând să îl trec cu vederea. Oricât ai fi de rănit, nu îți strigi nemulțumire în online fără nici o finalitate. Este de preferat să întorci povestea în favoarea ta, agățându-te, uneori, chiar de ceva care te irită. Astăzi dacă dai căutare Adele și Tom Ford apare La blouse roumaine, apare România.

Stând de vorbă cu Andreea, am realizat că prin temperament, se aseamănă foarte mult cu Regina Maria. Ambele sunt opusul unei femei pasive. Așa cum în plin război Regina Maria a știut să îndeplinească idealul acestui neam, la fel și Andreea Tănasescu a știut să transforme un un proiect eșuat într-o binecuvântare. Pentru că, în prezent, proiectul La blouse roumaine se dovedește o binecuvântare pentru România, atât pentru cei de aici, cât și pentru cei care sunt departe de țară.

Chiar dacă Ziua Universală a Iei, nu este recunoscută oficial în România, an de an o purtam în număr din ce în ce mai mare, în „ilegalitate”. Pe 24 iunie, postările pe facebook și instagram ating o frenezie rar întâlnită, online-ul este pur și simplu luat cu asalt de imagini în care apare ia. De la fetițe de câteva luni până la doamnele din politica românească. Mai nou și domnii sunt din ce în mai deschiși la acestă sărbătoare. Toți cei care o poartă își dau tacit acordul și recunosc că acolo se declanșează ceva. Ceva care ne face să ne îndreptăm spatele și să pășim cu… demnitate, ceva care ne alungă frică și ne face să privim înainte cu… curaj, ceva care nu are nevoie de binecuvântarea unui stilist pentru a ne înobila pe toți, fără nici o excepție. Ia se poate purta oriunde, oricând și de oricine. Un simbol care vine din negura timpurilor, dovadă prezența ei pe Columna lui Traian și pe care suntem datori să-l ducem mai departe. Ia este legătura noastră sacră cu trecutul.

N-am reușit niciodată să-i înţeleg pe oamenii care distrug lucrurile vechi și frumoase înlocuindu-le cu altele noi. Nu sunt oare conștienți că-și dau astfel acordul să trăiască fără rădăcini și fără valoare? Fără rădăcini te poate smulge orice adiere de vânt, fără rădăcini ai tendința să te agăți de orice şi oricine… iar orice şi oricine nu-ți va oferi niciodată stabilitate, armonie și valori pe care să le duci mai departe. Renunțând la rădăcini și valori nu poți avea un viitor. Vorbesc de un viitor durabil și de calitate.

Andreea a pornit de la un proiect „eșuat” care s-a metamorfozat, începând cu 2012, în Ziua Universală a Iei. Și de atunci, în fiecare an, pe 24 iunie, ia reușeste ceva incredibil, unește România.

Fotografiile aparțin arhivei personale a Andreei Tănăsescu.

2 comments on “Andreea Tănăsescu: La blouse roumaine este opera Reginei Maria din punct de vedere al comunicării și acțiunii”

  1. Florenta spune:

    Draga Emilia,
    Sunt impresionata de evolutia blogului tau. Pe langa cursivitatea si ritmul placut al frazei scrise, ai un talent extraordinar in a-ti gasi subiectele. Articolele tale sunt datatoare de speranta…
    Iti urez putere de munca si inspiratie.
    Cu toata admiratia,
    Florenta

    1. emiliachebac spune:

      Mulțumesc, Florența! Mă consider binecuvântată că un om cu potențialul tău mă urmărește.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *