Mindfulness cu Anca Coman

Astăzi vreau să vorbesc despre prietenie. Despre Anca, prietena mea care devine uneori incomodă pentru că nu mă lasă să rămân în zona mea de confort, pentru că vede în mine, mai mult decât pot eu vedea, pentru că îmi înțelege limitele atât de bine. Mereu mă aduce de la nu se poate la încearcă. Mereu mă împinge de la spate atunci când eu doresc să renunț. M-a încurajat cu cele mai importante proiecte ale mele, chiar dacă asta a însemnat să nu mă menajeze și să spună lucrurilor pe nume.

Anca a crezut în mine și mi-a demonstrat asta:

• În decembrie 2015 de Crăciun când mi-a oferit în dar o agendă. Mulțumesc, dar ce să fac cu ea? am intrebat. Nu știu, e treaba ta, mi-a raspuns. În 2016 la început de an pe prima pagină mi-am trasat niște obiective, așa cum mi-aș fi dorit să se întâmple viața mea. Păreau de nerealizat. Aveam prostul obicei să mă axez pe eșecurile din viața mea. Anca m-a ajutat să mă vindec. Agenda mi-a arătat că realizările depășesc cu mult eșecurile. Și că uneori eșecurile pot fi fertile. Acum, în octombrie 2017, când revin la vechiul scenariu consult agenda. Sunt pe plus, dar mintea are o relație specială cu minusurile. Agenda mă readuce la realitate. Apropos, Anca se apropie Craciunul. Aștept agenda nr.3, nu întrerupe ritualul.
• Acum 4 ani când m-am apucat de a 2-a facultate. Nu știam dacă o să o pot duce la capăt. Trebuia să fac față unui program infernal. Mi-a spus că o să mă descurc. Atunci când epuizarea și-a arătat colții m-a făcut să înțeleg că sănătatea mea nu trebuie negociată, indiferent care este miza.
• Când m-am hotărât să îmi fac blog. Reacția ei a fost ceva de genul. Apucă-te odată și postează, numai aștepta să scrii articolul perfect. Până la urmă orice profesionist a fost la început doar un amator. Postează și o să vezi pe parcurs. Îndrăznește numai visele care te sperie sunt cu adevărat mari.

Cu Anca am fost colegă de serviciu. Lucram în aceeași firmă, dar în sedii diferite. Am cunoscut-o în perioada în care eu mă simțeam captivă într-un sistem cu care nu aveam nici o tangență. Atunci a devenit prietena mea. Mă suna, iar o dată pe săptămană își făcea timp să se vadă cu mine. A fost acolo tot timpul, sacrificându-și timpul ei liber (ne vedeam vinerea după-amiază când toți alergau fericiți spre casele lor) fără să ceara nimic în schimb, fără să urmărească ceva. A fost singura persoana căreia i-am permis să mă vadă așa cu sunt. Nu m-a judecat niciodată. Nu îmi place să mă răzbun. Aici eu și Anca suntem pe aceeași lungime de undă. Printre puținii de altfel, restul îmi spun că cedez prea ușor. Răzbunându-te poate îți faci dreptate, dar îți pierzi liniștea și latura umană. Îți pierzi energia în lupte inferioare, ai chef de adrenalină fă ceva spectaculos, ceva care să merite cu adevarat.

Deși împărtășim aceleași valori, ea are un alt unghi de abordare. O prietenă comuna îmi tot spunea că nu a fost mereu așa, că a evoluat mult și în bine. Îmi era greu să cred ca a fost altfel. Mă simt norocoasă ca am cunoscut-o schimbată în bine, echilibrată și gata să dea mai departe ce a experimentat. Și cum pentru Anca funcționează puterea exemplului a început schimbarea cu ea. Acum este la nivelul când poate ajuta pe alții. Mă gândesc ce șansă pentru oamenii care îi frecventează cursurile. Acolo e persoana care face totul cu pasiune, persoana care pune suflet, persoana care ajută oamenii să crească și să devină mai frumoși.

Pentru a ajunge la stadiul de a-i învăța pe alții cum să-și găsească echilibrul interior, cum să se relaxeze și cum provocările zilnice să nu le afecteze starea de bine, Anca a parcurs un drum lung care a început în 2005. Această călătorie a ajutat-o să devină un trainer aparte. A aplicat mai întâi pe ea cunoștințele acumulate. Să ai șansa să participi la un curs în care cel care stă în fața auditoriului să-ți înțeleagă atât de bine stările, să nu te judece și să fie obiectiv nu poate decât să te bucure. Cu siguranță vei pleca de acolo schimbat.

Poate că sunt zeci de cursuri de Mindfulness. Atât că eu o recomand pe Anca. Pentru autenticitate, emoții asumate și lucrul cu sine. Dacă ar fi să o definesc într-un cuvânt, este o persoana caldă. Așa o caracterizează cei care o cunosc. Cine sunt eu să îi contrazic?

Pe Anca o gasiti aici