Interviu Cristian China - Birta: 30% din ceea ce citesc este istorie

Interviul cu Cristian China – Birta (Chinezu) m-a dus cu gândul la o întâmplare din trecut. În urmă cu un an, în jur de ora 6 seara, aveam întâlnire, pentru un interviu, cu un expert contabil. Fericită că am nimerit destul de ușor, intru. Dar ceea ce vedeam, nu aducea deloc cu o firmă de consultanță contabilă. Oamenii erau foarte relaxați. Nu existau pereți îmbrăcați în bibliorafturi ticsite de documente, nu se simțea în aer presiunea deadline-urilor, erau numai bărbați și nu vedeam nici o femeie. Era clar, nimerisem în alt loc. Confuzia a apărut dintr-un motiv foarte simplu. Ați ghicit?! Cele două spații se învecinau. Ceea ce a fost bine pentru mine. Un an mai târziu, când am intrat la Kooperativa 2.0 am realizat că locul îmi părea cunoscut. Să mai spună cineva că nu crede în coincidențe?

Mulți se vor întreba de ce un interviu cu Cristian China – Birta pe blogul meu? Pentru că omul citește. Și citește mult. Nu vă lăsați înșelați de aparențe. Știu, limbajul pe care îl folosește nu este al unei persoane care și rupe degetul în Dex. Imaginea pe care o vinde este una de băiat simpatic. Dacă te iei după aprențe, există riscul să vezi doar o persoană bine ancorată în realitate, cu un business pe val. Deși, faptul că își argumentează exasperant de bine orice afirmație te poate pune pe gânduri. Și cum nimeni nu s-a născut înțelept, nu poți să nu te întrebi: oare în ce relație este acest domn cu cărțile? Când am ascultat podcastul Sabinei Varga bănuielile mele s-au confirmat. Citește! Apoi am văzut un articol, publicat pe blogul lui, de unde am aflat că a citit 35 de cărți în 3 luni. Brusc mi-a stârnit interesul. În concluzie: se impunea urgent un interviu cu Cristian China – Birta.

Doresc să lămuresc de la început un aspect. Acest interviu nu este despre bloggerul, consultantul social media sau atreprenorul Cristian China – Birta. Este despre cititorul Cristian China – Birta.

Emilia Chebac: Cum îți achiziționezi cărțile: on line sau din librării?

Cristian China – Birta: 80-90% on-line. Intru destul de des în Diverta Mall Vitan pentru că mă duce fiica mea. Nu știu cum se face că, de fiecare dată, se lipesc niște cărți de mine. Așa stiva de cărți se tot adună și nu reușesc să le mai citesc pe toate.

Emilia Chebac: Cum te descurci cu cărțile trimise de edituri?

Cristian China – Birta: Citeam Edward Gibbon – „Istoria declinului și a prăbușirii Imperiului Roman” o carte senzațională. Sunt pasionat de Imperiul Roman. În paralel citeam „Gastro NOIR” de la editura Tritonic, niște povestiri polițiste gastronomice. Exact în acel moment am primit și de la editura Litera „Frica: Trump la Casa Albă” de Bob Woodward. Eram extraordinar de curios să văd cum este, așa că le-am întrerup pe primele și am început să citesc Trump.

Emilia Chebac: Te lași influențat de marketingul făcut de edituri?

Cristian China – Birta: Niciodată, aleg ce-mi place. Nu am citit autobiografia lui Michelle Obama, în schimb am citit-o pe a lui Trump. Nu pot să fac pe Jean Valjean și să spun că nu sunt și eu victima marketingului. Editurile fac o treabă foarte bună aducând anumite titluri în față. Altfel nici nu aș ști că există.

Emilia Chebac: Îți amintești cum te-au făcut să te simți primele cărți citite?

Cristian China – Birta: Seria de povestiri istorice cu domnii noști mi-a stârnit simțul patriotic. Deși erau instrumente de îndobitocire a copiilor de către comuniști, a funcționat. Ani de zile a trebuit să lupt să scap de Ștefan cel Mare. Mai târziu am aflat că nu a fost niciodată independent, dar la aceea vârstă nu știam, știam doar că eram urmașului lui Ștefan cel Mare. Partea bună este că acea carte m-a făcut să iubesc istoria.

La 9 ani, când am citit „Cei 3 mușchetari”, pe care mulți o consideră o telenovelă, am înnebunit. Țin minte și acum când mușchetarii erau la un han: „păcătoşenia ta de hangiu, adu repede o ulcică pentru că nu vreau să pierd nici o picătură din osânza preţioasei zburătoare”. Pentru mine a fost: wow! Ce vrea să zică, ce-i ală hangiu, dar osânza? Mi se părea uluitor să citesc despre atâta lume care apărea într-o carte. Un motiv bun să-mi deschidă creierul.

Emilia Chebac: Cărțile te rup din lumea din jur?

Cristian China – Birta: Nu citesc ca o formă de refugiu. Dacă citești numai ca să scapi de lumea asta, ajungi să trăiești doar parțial frumos. Ai și o viață reală. Du-te și fă bani ca să plătești facturile. Altfel, citești degeaba! Cărțile au rolul să te ajute să ai o viață mai bună și mai frumoasă. Eu citesc ca să mă simt bine. Simțindu-mă bine pot să muncesc bine.

Emilia Chebac: O întâmplare amuzantă legată de cărți?

Cristian China – Birta: Eu iau cărțile foarte în serios. Îți pot spune însă o întâmplare deloc amuzantă legată de cărți. Am o casă în Baia Mare unde am lăsat niște cărți. Chiriași care au stat la un moment dat acolo, incomodați probabil de atâtea cărți, le-au depozitat undeva în afară. Bineînțeles asta le-a distrus. Am fost foarte trist!

Mă enervez când merg la țară și văd pe câte unul care ia o carte și dă cu ea după o muscă. Sau când joacă un dulap și cineva bagă o carte să-l echilibreze.

Emilia Chebac: Obsesii legate de cărți?

Cristian China – Birta:

Folosesc semne de carte, nu îndoi paginile.
Dacă cartea are copertă exterioară o dau jos, o pun în bibliotecă și o citesc fără. Când termin cartea o pun la loc. Nu vreau să o stric.

Emilia Chebac: Ai putea trăi fără să citești?

Cristian China – Birta: Nu. Am zile când am un program foarte încărcat și conduc foarte mult. Dar și atunci ajung acasă, îmi pup copii, îmi iau o bere și mă retrag într-o cameră, citesc 20 de pagini apoi revin lângă ai mei. Nu pot altfel. Pe mine cititul mă ajută enorm în tot ce fac în viață. Pe lângă faptul că învăț lucruri are și o funcție terapeutică.

Emilia Chebac: Cum reușești să citești atât de mult?

Cristian China – Birta: Citesc foarte repede dintr-un motiv simplu: am antrenament. Citesc de la 8 ani. Și te asigur că nu citesc superficial.

Emilia Chebac: Dacă nu-ți place o carte o abandonezi?

Cristian China – Birta: Există o singură carte care m-a înfrânt. De 3 ori la rând. Ulisele lui James Joyce. Nu reușesc să trec de primele 20 de pagini. Altfel, dacă încep o carte o termin. O mai amân, dar nu o abandonez niciodată. „Istoria lui Mihai Viteazul” a lui Nicolae Iorga am citit-o într-un an și ceva. Nu este printre preferatele mele.

Emilia Chebac: Multe persoane justifică absența lecturii prin lipsa de timp. Tu ai familie, un business solicitant și totuși îți găsești timp să citești. Ce crezi că se află în spatele acestor scuze?

Cristian China – Birta: Am 3 copii, un business și un blog. Pe cei care-mi spun că nu au timp îi întreb: Ai copii? Când îmi spun că nu replica mea este: Atunci marș! Nu există nu ai timp! Înseamnă că îl prioritizezi prost. Orice ți se pare mai important decât să citești. Recunoaște asta!

Te sună șeful la 11 noaptea și tu răspunzi. De ce? La ora aia șeful nu este o prioritate. Pentru calitatea vieții tale ce este mai important? Să-i răspunzi șefului sau să citești. Tu alegi: să muncești până numai poți pentru un viitor care o să fie incert sau să citești.

Emilia Chebac: Cu ce personaj dintr-o carte te identifici?

Cristian China – Birta: Din „Cei 3 mușchetari” m-am asociat întotdeauna cu Tréville – căpitanul mușchetarilor. Dacă nu era Tréville mușchetarii nu existau. El îi coordona, le asigura resursele și îi apăra în fața regelui și a lui Richelieu. Pe scurt era șef.

Emilia Chebac: Care ar fi prima alegere în materie de cărți? Dar autori?

Cristian China – Birta: Dacă am în față 100 de cărți, prima dată pun mâna pe cele de istorie. Este alegerea mea nr.1.

Îmi plac foarte mult autorii români contemporani. Îi încurajez și le cumpăr cărțile.

O surpriză plăcută Adrian Mihălţianu cu SF-urile lui.
Simona Antonescu – Cum să nu-ți placă Simona?
Flavius Ardelean m-a omorât cu cu seria lui „Miasma”. Am devenit fan.

Sunt foarte mulți autori români contemporani buni și nu vreau să nedreptățesc pe nimeni.

Emilia Chebac: Te pasioneză istoria?

Cristian China – Birta: Ador istoria. 30% din ce citesc este istorie, ceea ce este foarte mult. Mai mult istorie eseistico – filosofică adică istorie de autor. Îmi aduce plusvaloare la înțelegerea istorică.

Emilia Chebac: Istoricul preferat?

Cristian China – Birta: Theodor Mommsen mi se pare Dumnezeu. Este genul de istoric care îți aduce argumente, își asumă o părere. Numai pentru frumusețea argumentării și nu ai cum să nu-l iubești pe omul asta. Chiar dacă ți se pare total greșit.

Emilia Chebac: Ai citit vreo carte despre închisorile comuniste?

Cristian China – Birta: Am citit și am fost: Aiud, Sighet, Periprava. Am studiat, dar nu pot spune că sunt specialist. Ca orice om am fost interesat de zona asta în care este destul de greu să intri. Când citești despre istoria altora e mult mai ușor, dar când e vorba de istoria ta lucrurile nu sunt deloc simple. Afli cât de idioți au putut fi unii oameni.

Emilia Chebac: Crezi că poți scrie bine fără să citești?

Cristian China – Birta: Eu consider că vagoanele de cărți sunt baza scrisului. Imbecil să fii, fără pic de talent literar, dar cărțile citite scriu pentru tine. Asta este începutul, apoi vine talentul, iar la final apare și o strategie. Nu există să scrii fără să fi citit. Nu are de unde izvorî talentul. Ba da poți scrie, dar de genul: Ana are mere.

Emilia Chebac: Un îndemn pentru cei care nu sunt prea prieteni cu cărțile?

Cristian China – Birta: Citește, prietene 50 de cărți și o să vezi cum devii mai deștept! Tu ești prost, dar faptul că ai turnat în tine câteva cărți te-a mai deșteptat un pic. Recomand cărțile celor care sunt puturoși și prostălăi. Citește, frate! Citește!

Emilia Chebac: Ești considerat, de cei din jur, un blogger și un antreprenor de succes. Crezi în succesul peste noapte?

Cristian China – Birta: Lumea care crede în succesul peste noapte vede numai finalul. Fiecare trăim pe orizontul nostru. Cum îi intră un om pe radar își spune că de atunci există. Este documentat că oamenii te văd cam după 10 ani de muncă. Un exemplu Gașca Zurli. Au 10 ani, dar cam de 1 an este mega-fenomen. Criteriul meu pentru succes înseamnă ce bază de retenție ai. Poți face o mare promovare, ai aprins focul, dar la final contează cu ce beneficii ai rămas. Cu ce-ai câștigat la brandul personal? Câte cărți ai vândut? Câți oameni ți-au venit la cursuri? Câți lectori ai atras?

De 13 ani de când fac digital, ai idee câți meteoriți am văzut? Mulți. Foarte mulți. Ori eu un prostălan, nu așa deștept, nu așa frumos mi-am creat sistemul și am urcat treaptă cu treaptă. Eu sunt aici, iar alții au dispărut.

Emilia Chebac: Cum vezi potențialul într-un om?

Cristian China – Birta: După instinct, funcționează formidabil. Mereu mi se spune: „ce noroc ai avut cu ală”. Îi las să creadă că e noroc. Mulți îmi recomandă pe cineva cu care, spun ei, aș avea multe în comun. Ne întâlnim și nu există nici cea mai mică chimie.

Emilia Chebac: Cum ți-a venit ideea proiectului cu cărți?

Cristian China – Birta: Cred că eram într-o conferință publică și câțiva studenți mă tot întrebau ce cărți să le recomand. Le-am spus să fie mai clari. Să-mi dea un domeniu mai precis.

Au vrut să le recomand filosofie. Le-am spus să înceapă cu Platon – Republica, Epicur, neaparat Seneca. I-am simțit că sunt uimiți.
Apoi altul m-a intrebat de cărți SF. Ai de ales între Dune și Fundația (toată seria). Eu îți recomand Fundația care este filosofie de viață.

Și mă tot provocau. Acela a fost momentul în care am realizat că toți prietenii mă pun să le recomand cărți.

Emilia Chebac: De ce ai acceptat acest interviu?

Cristian China – Birta: M-am uitat ce faci. Mi s-a părut super interesant. Am simțit ca vreau sa-ți acord un interviu. E cea mai bună explicație. Dacă poți să faci bine de ce sa nu faci. Apoi orice lucru care se scrie despre mine mă ajută la brandul personal.

Emilia Chebac: O provocare?

Cristian China – Birta: David Stescu, baiatul autist recuperat foarte frumos prin grija părinților, o poveste extraordinar de frumoasă.

Emilia Chebac: O personalitate pe care o admiri?

Cristian China – Birta: Nu prea sunt eu cu admirația. Când admiri pe cineva îi anulezi tot ce este omenesc. Ca să admiri un om trebuie să fie perfect. Îmi place extraordinar de tare Ivan Patzaichin. Înainte de a-l întâlni, am crezut că este un produs de PR. Mă gândeam că nu are cum să fie un om atât de bun și așa de senin. Consideram că este un actor genial. L-am cunoscut și te sigur că așa e. Așa om, nu-ți vine să crezi că există! Așa-i Ivan! Un om extraordinar! Lui nu-i plac aparițiile publice, dar o face știind că așa ajută cauza. Toți banii pe care îi face îi bagă în asociația lui.

Emilia Chebac: Ce înseamnă familia pentru tine?

Cristian China – Birta: La mine e simplu, întâi familia și apoi restul. Plec de lângă nevastă și de lângă copii, iar asta este un efort și un cost pentru mine. Dacă tot fac asta trebuie să câștig ceva.

Emilia Chebac: Cum ai defini relație cu soția ta?

Cristian China – Birta: Avem o relație senzațională, de aceea lumea are tendința să o idealizeze. În spatele unei astfel de relatii este însă o muncă extraordinară. Să nu crezi că nu avem meciuri! În cuplul nostru eu sunt personajul coleric, iar ea cel așezat. Amândoi suntem firi puternice. De aia o și ador. Pentru că este o fire extraordinar de puternică. Dacă era o plăcintă, o dominam și la revedere. Ori ea se contrează cu mine. Îmi place, dar și mă enervează. Atât de mult încât uneori îmi vine să o arunc pe lună.

În ziua în care m-am întâlnit cu Cristian China – Birta, pentru interviu, părea că este cu mintea în altă parte. Normal că m-a contrariat: a respectat ora, îmi răspundea la întrebări și totuși ceva plutea în aer (de fapt cineva). Se simțea că îi place să vorbească despre cărți, dar nu era acolo 100%. I-a sunat telefonul. Era soția. A vorbit foarte puțin. După ce a încheiat convorbirea am elucidat misterul. Exact înainte de interviu, se dăduse drumul la un comunicat prin care se anunța că soția lui va ocupa o poziție importantă în cadrul firmei în care activează. El era nespus de mândru. Când îmi spunea asta fața i s-a luminat brusc, iar timbrul vocii, până atunci puternic și hotărât, trecea într-un alt registru căpătând vibrații mult mai plăcute. Nu aveam nevoie de un radar prea sofisticat să înțeleg cum stau lucrurile în familia China-Birta.

Pe 18 mai 2019, de Noaptea Muzeelor, Bucureștiul părea sub asediu. Valuri de oameni se revărau pe străzi. Mă îndreptam (corect alergam) cu familia spre Teatrul Mic. Eram în întârziere. În parcarea subterană de la Universitate ne-am intersectat. Cum în 5 minute începea spectacolul, i-am făcut din mâna și i-am spus în fugă că merg la teatru. Am aflat că mergea și el tot la teatru, doar că piesa lui avea să începă peste jumătate de oră.