Vineri 5 octombrie 2018 a avut loc, la JW Marriott Grand Hotel, a X-a ediție a Webstock, cel mai important eveniment de social media din Romania. Un mix de prezentări, dezbateri, gala de premiere și party.
Nu am să povestesc, pas cu pas, cum s-a desfășurat evenimentul. Când scrii în biografie, pe instagram și facebook, „Gândește prin emoții”, nu cred că acest tip de abordare mă reprezintă. Deși am participat pentru prima dată la acest eveniment, asta nu m-a împiedicat să mă axez pe povești ale oamenilor frumoși. Ceea ce fac în mod constant pe blogul meu.
Webstock, un eveniment centrat pe bucurie, este locul de întâlnire al oamenilor care activează în on-line. Timp de o zi, toată lumea s-a mutat din on-line în off-line. Deși prezentarea lui Cristian Manafu a evidențiat acest aspect, eu am rămas în minte, cu acel moment în care îl evoca pe Robert Cadar. Brusc vocea lui a trecut într-un alt registru, și cred că undeva în colțul ochiului i s-a prelins o lacrimă, atunci când imaginea lui Robert, se profila pe cele 2 ecrane din sala de conferințe. ( În septembrie, Robert a pierdut lupta în fața unei boli necruțătoare)
Conferința a început cu o sesiune de interviuri moderate de Cristina Bazavan. Toți speakerii au venit cu povești inspiratoare, dar 3 dintre ei mi-au plăcut în mod deosebit.
Andreea Esca a sedus, fără nerușinare, audiența din sală. E inteligentă, are umor și lumină în ea. În timp ce vorbea, sala râdea în hohote. Pentru mulți este prezentatoarea știrilor de la Protv, dar , în realitate, este mult mai mult: are o emisiune cu interviuri la radio, o revistă on-line AlistMagazine, Fundația Renașterea și Via Transilvanica. Dacă ar fi să o descriu în 2 cuvinte: perfecționism și perseverență.
• Perfecționism – În anul I de facultate participă la o petrecere. A II-a zi, știind că trebuie să ajungă la facultate pentru un seminar bea o tonă de cafele. Inima îi bate să-i iasă din piept, se sperie și o sună pe mama la spital. Chemată la telefon, doamna Esca stopează rapid panica fiicei: „Andreea, tu mai scos din operație unde am pe masă o femeie bolnavă de cancer, doar ca să-mi spui că îți este rău pentru că ai fost la o petrecere? Ia o lingurița de zahar.” Și a închis telefonul. O lecție de viață pe care a ținut-o minte. Crescută astfel, în momentul în care și-a ales profesia, a înțeles că este necesar să fie acolo cu totul. Și s-a transformat într-un model cu majuscule în jurnalismul din Romania. O admir pentru că reușește să ajungă acolo unde alții nu au nici măcar curaj să viseze.
• Perseverență – Cel mai mare greu moment (vorbim de interviuri) a fost când Hagi se retrăgea din fotbal și ea trebuia să-i ia un interviu. Persoana prin care putea să ajungă la el era Victor Pițurcă. Îl suna de zor pe telefoul mobil. Pentru că se săturase de insistențele ei, nu-i mai răspundea. Cu 4 minute înainte de începerea știrilor se muta pe telefonul fix. Se gândea că așa o să răspundă. Nu a funcționat. A încercat altă abordare: a participat apoi la o nuntă a fraților Becalii. S-a îmbrăcat frumos și fără să fie invitată, s-au trezit cu ea în mijlocul nunții. S-a dus la Giovanni Becali, să îl roage, să o ajute să ajungă la Gică Hagi. Nici așa nu a funcționat. Credeți că s-a oprit? Nu, a plecat singură, în toiul nopții pe DN 1, la Săftica unde Pițurcă era în cantonament cu echipa. Polițistul de la o intrare o recunoaște și convins că are o întâlnire programată, o lasă să intre fără probleme. „Pițurcă a zis că sunt nebună. I-am spus: V-am prins. Nu facem interviul cu Hagi?” Nu a renunțat, când Andreea Esca vrea ceva știe să lupte.
Mihaela Noroc nu a avut șansa să facă o meserie pe care o iubea. A renunțat la jobul ei, unde murea în fiecare zi câte un pic, pentru a se dedica 100% fotografiei. A pornit de la un proiect mic în on-line, iar astăzi este cunoscută în toată lumea. A creat Atlasul Frumuseții. A cochetat cu fotografia de la 16 ani. Între timp a făcut Facultatea de Arte Plastice, Foto-Video, unde nu a fost încurajată. Și-a luat un job și timp de 6 ani nu s-a mai atins de aparatul foto. Și cum în sufletul ei exista o durere ascunsă, s-a întors la prima dragoste, fotografia.
Proiectul s-a născut în Etiopia. Mihaela fotografiază numai femei și nu pe oricine, ci doar pe acelea care îi transmit ceva. După atâtea portrete de femei spune că „încrederea în sine este mai importantă decât frumusețea.” Este convinsă că dragostea rezovă multe suferințe. „Ce lume frumoasă ar fi, dacă toți am alege să împroșcăm cu dragoste în jur.” Cum le convinge pe femei? În Europa e ușor, dar în alte părți ale lumii este mai greu. De aceea se încarcă cu energie bună, femeile simt și nu se mai tem. Nu reușește să le convingă pe toate, dar nu renunță. Și pentru că nu a renunțat, avem și noi acces la frumusețe, la aceea frumusețe pe lângă care, cei mai mulți dintre noi, trecem zilnic fără să o vedem.
Vlad Voiculescu a avut cu totul o altă abordare a audienței. O pot defini într-un cuvânt: echilibrată. Dacă credeți că este puțin, vă invit să priviți ce se întâmplă în jurul nostru. A plecat dintr-un sat din Romania și a ajuns, cu o bursă, în Austria. S-a înscris la facultate dintr-un internet-cafe din Târgoviște. A păcălit secretara, învățând replicile, că știe limba germană și a fost admis. I-a luat 3 ani să învețe, cu adevărat, germana. Pentru a face față își traducea cursurile din germana. Spune că: „În acești 3 ani am adunat frustrări cât pentru toată viața.” Dar nu a renunțat!
A fost Ministrul Sănătații în guvernarea Cioloș, iar prin proiectele MagicHOME și MagiCAMP a schimbat vieți. Copiii și oamenii bolnavi de cancer au primit o mână de ajutor în oceanul de nepăsare în care se zbateau de atâta timp. MagicHome: un scaun, un pat de spital și o cameră care filma non stop. Oamenii implicați în acest proiect au demonstrat că părinții acestor copii bolnavi de cancer nu sunt singuri în lupta pe care o duc. S-au pus în locul lor și au promis că nu se vor ridica până când nu vor strange banii pentru MagicHome. Și au reușit, mult mai mult decât și-au propus.
Vlad Voiculescu a rămas 14 ani în străinătate. După terminarea studiilor, a început să-și clădească cărămidă cu cărămidă o carieră. Rezultatele au început să apară, iar funcțiile de pe cărțile de vizită reflectau acest aspect. De fiecare dată când avansa profesional, tatăl îi cerea cărți de vizită cu care se mândrea în fața cunoscuților, însă când a anunțat că va activa într-o funcție publică în România, a fost întrebat „De ce vrei să faci asta, vrei să te înjure toată lumea?”
Îl priveam în timp ce vorbea publicului și nu-mi venea să cred. Să activezi în politica românească și să nu te lași contaminat de mizeria din jur, să generezi valuri de bine și să ai un discurs civilizat. Cum poate? N-am găsit altă explicatie decât că are un ADN de erou.
Am să închei cu niște cuvinte care îi aparțin:
• „E bine să pleci ca să recunoști tot ce ai lăsat în urmă și să te întorci cu tot ce ai învățat acolo. E bine să știi că însemni ceva.”
• „Este esențial să ne intereseze politica. Politica nu este despre circul de la tv, politica este despre fapte.”
• „Cereți o a II-a părere de fiecare dată când vi se pune un diagnostic grav. Nu renunțați niciodata la luptă.”
Nu trebuie ignorat nici aportul Cristinei Bazavan. În jurnalism, niște întrebări bine puse, scot și mai bine în valoare personalitatea celui intervievat și cresc considerabil cota unui interviu.
Cum am văzut eu Webstock 2018:
Dacă în prima parte a zilei, la conferințe, interviurile speackerilor au electrizat sala, nu același lucru pot spune despre partea a 2-a a programului. Am ales Galaxy Stage. Și nu era pentru mine. Dar am putut să văd acasă live ce s-a întâmplat în celelate săli și am realizat că locul meu era la Creativity Stage.
Nu am mai stat la Webstock Awards deși aveam invitație pentru tot programul.
Locația a fost generoasă, dar în pauzele de cafea și la prânz era neîncăpătoare.
Au fost participanți care au ținut locurile ocupate pentru cunoscuți. Așa că în locul celor întârziați sau rătăciți trona câte o poșetă, un rucsac sau sacoșa evenimentului, asta în timp ce erau persoane în picioare, deși organizatorii atrăgeau atenția să se permită accesul la aceste locuri.
M-am bucurat să întâlnesc off-line o persoană pe care o știam doar din on-line, cu care stabilisem un interviu fără să ne cunoaștem. Iar dacă mă întrebați pe mine această persoană ar merita la anul să fie acolo pe scenă.
Toate fotografiile au fost luate de pe pagina de Facebook a evenimentului.
