Despre Ilie Lazar cu Ion-Andrei Gherasim

Ion-Andrei Gherasim

În urmă cu ceva ani, la Memorialul Sighet, am fost atrasă de un portret aflat pe o carte (Amintiri – Ilie Lazăr). Un chip parcă turnat într-o medalie. Am devenit curioasă să aflu trecutul acestui om. Apoi de toată viața și munca lui. În aceea vara, la Sighet, am crezut că am ales o carte. Timpul avea să-mi dovedească că mai degrabă cartea m-a ales pe mine. Iar ceea ce a început ca o preferință întâmplatoare s-a transformat în timp într-o pasiune. Dar oricât m-aș fi documentat parcă nu era suficient. Îmi doream să stau de vorbă cu cineva care l-a cunoscut pe Ilie Lazăr. Așa am ajuns la Ion-Andrei Gherasim (nepotul direct al lui Ilie Lazăr).

Portretul care mi-a vorbit la Sighet

Portretul lui Ilie Lazar

Am vrut să știu cine pictase acel portret de pe coperta cărții. Spre surprinderea mea, aveam să aflu că bunicul, dar și nepotul au fost imortalizați de același artist. „Într-o zi de toamnă a anului 1975, pictorul maramureșean Traian Bilțiu Dăncuș, stabilit ulterior în S.U.A., cel care a realizat portretul lui Ilie Lazăr (în 1946), mi-a făcut și mie portretul de „cocon moroșan”. De față era și bunicul meu, foarte mulțumit și fericit că a reușit să mă convingă să stau liniștit timp de câteva ore.” Portretul se află acum în Casa Memoriala Dr. Ilie Lazăr de la Giulești.

„Cocon moroșan”

O amintire memorabilă despre Ilie Lazăr

În 1972, Ilie Lazăr a primit permisiune de la Securitate să meargă în Giulești (comuna natală aflată le 14 km de Sighet). Și-a anunțat telefonic familia: „Dragilor voi veni la Giulești. Anunțați pe toată lumea.” S-a dus vorba că, după atâta vreme, Ilie Lazăr vine în Giulești. Maramureșul istoric era în fierbiere. S-au pornit spre Giulești oameni din Dragomirești, Călinești, Berbești, Sighet etc. Veneau să-l întâmpine pe marele lor Ilie Lazăr. Comuniștii erau stăpâni peste tot. Le luaseră pământurile, liberatatea, dar nu și sufletele.

Al cui e coconul?

Atunci a fost primul moment în care Ion-Andrei Gherasim a conștientizat cine este Ilie Lazăr. Era micuț (avea doar 2 ani și jumătatea) cu bucle aurii și atrăgea toate privirile. „Mă plimbam cu mama și o mătușa pe o stradă paralelă din Giulești. La un moment dat apar 3 bâtrâni cu bărbi albe. Se opresc în față noastră, iar unul dintre ei întreabă:
– Al cui e coconul?
– E nepotul lui Ilie Lazăr, i-a răspuns mama.
În acel moment cei 3 bătrâni s-au pus în genunchi în fata mea și mi-au sărutat mâna. A fost un moment remarcabil care dovedește ce a însemnat bunicul meu pentru oamenii din Maramureșul istoric.”

Despre Maramureșul istoric

Cum în toate interviurile și aparițiile video Ion-Andrei Gherasim spune Maramureșul istoric în loc de Maramureș am vrut să înțeleg de ce. ”E important de spus că în 1930 Sighetul avea 130 000 de locuitori, iar Baia Mare doar 80 000 de locuitori. Era clar că Sighetul era atunci un punct important în România Mare.”

Ilie Lazăr a avut un rol major în deschiderea căii ferate care urma să lege Maramureșul de Bucovina. Gh. Mironescu, ministru de externe la aceea dată, spunea într-un interviu acordat ziarului „Acțiunea Maramureșeană”: „Acum că deschiderea liniei ferate Sighet-Iașina-Snyatin-Cernăuți e chestiune de câteva zile, declar că dr. Ilie Lazăr, deputat de Maramureș, a fost acela care a pornit acțiunea pentru deschiderea acestei linii, a urgentat mereu tratativele și dacă, după ratificarea convețiunilor va porni circulația pe noua linie, acest lucru e în mare parte meritul domniei sale.”

Ilie Lazăr și Ion-Andrei Gherasim

Ilie Lazăr nu i-a ascuns lui Ion-Andrei Gherasim că a fost deținut politic

Când părinții erau la serviciu, nepotul rămânea în grija bunicului. Ilie Lazăr îl lua pe Ionuț peste tot, chiar și atunci când mergea să se întâlnească cu prietenii în piața Matei Corvin (atunci Libertații) din Cluj. Prietenii erau: diplomatul Moise Baltă, ambasadorul Victor Pop, Pius Borza fondatorul Grădinii Botanice din Cluj (ocupă locul 2 în lume, după cea din San Francisco, renumită pentru exponatele rare).

„Ne întâlneam cu acești delicioși bătrâni, toți personalități ale perioadei interbelice. De cele mai multe ori din piață ajungeam direct în strada Traian, sediul Securității. Ce făceau? Opreau tinerii pe care îi vedeau întristați și strigau în gura mare: Comunismul va pica! Vă garantam noi. Știm ce vorbim. Normal că veneau securiștii și îi duceau la Securitate să-i ancheteze. Și pe mine împreună cu ei (nu pentru anchetă, dar era prea mic să fie trimis singur acasă). De multe ori în loc să ajungem acasă pe la 13:00-14:00 ne întoarceam abia la 17:00-18:00.”

Ilie Lazăr spre spre deosebire de alți foști deținuti politici nu i-a ascuns niciodată nepotului că a făcut pușcarie politică. Mai mult toți membrii familiei au considerat că trebuie să le cunoască trecutul. „Trebuie să știi că ești dintr-o familie care a făcut istorie. E bine să afli de la noi ce s-a întâmplat nu din cărțile unui istoric ca Roller.”

O familie care a făcut istorie

Membrii familiei Lazăr- Gherasim au făcut aproape 40 de ani de închisoare politică

Ilie Lazăr (bunicul lui Ion-Andrei Gherasim) a fost închis:
17 ani și 4 luni pe vremea comuniștilor,
7 luni – pentru a-l împiedica să candideze la alegerile din 1946 i s-a înscenat procesul „Sumanelor negre”
2 luni la Mânăstirea Turnu pe vremea guvernării Antonescu
1 lună și jumatate în lagărul din Targu Jiu în timpul dictaturii lui Carol al II-lea

Ioan Gherasim (tatal lui Ion-Andrei Gherasim) și-a petrecut toată tinerețea în închisorile comuniste (18 ani). A trecut și prin reeducarea de la Pitești. „Am întâlnit oameni care mi-au spus ca tata a fost un sfânt. Tatalui meu îi era foarte greu să vorbescă despre Pitești. Mi-a mărturisit că în momentul în care îl luau gardienii și-l duceau la bătaie se ruga tot timpul. La catolici există decada de rozar care cuprinde 10 Bucură-te Marie pe care le rostești oferindu-le pentru ceva. Spunea decada de rozar în timp ce era bătut cu bestialitate deoarece nu voia să-și trădeze prietenii. Tata interioriza foarte mult fața de mama și bunicul meu. Imediat după 1989 și până la moartea lui a fost președintele Asociației foștilor deținuți politici din judetul Cluj. N-am să uit când pe 9 septembrie 1994 am fost la inaugurarea crucii de beton,înaltă de 15 metri, din cimitirul Gherla. Era tare fericit. Mi-a spus: „Acum pot să mor liniștit. Am reușit să ridic aceasta cruce în memoria camarazilor mei.”

Lia Lazăr (mama lui Ion-Andrei Gherasim și fiica lui Ilie Lazăr) a făcut 2 ani de pușcarie. Întâi a fost dată afară din facultate, apoi arestată pe motiv că făcea „educație subersivă tineretului.” Pentru cei care nu sunt familiarizați cu limbajul comunist o să traduc: preda religie copiilor din Cluj.

Mara Lazăr (soția lui Ilie Lazăr) a scăpat cel mai „ieftin”, doar cu două zile de închisoare. A fost arestată imediat după Înscenarea de la Tămădau – 14 iulie 1947 pentru că era soția lui Ilie Lazăr. Grija și suferința pentru cei apropiați nu se mai contorizează.

Cu părinții: Lia Lazăr Gerasim și Ioan Gherasim

Căsătoria dintre Lia Lazar și Ion Gherasim a fost binecuvântată de Ilie Lazăr

Părinții lui Ion-Andrei Gherasim s-au cunoscut în 1968. Au fost vremuri când în familiile bune căsătoriile se făceau după un anumit ritual. Ionuț Gherasim declară că Lia Lazar nu l-a încalcat. „ Într-o zi îi spune lui tata Ilie:
– Uite am cunoscut un tânar și vreau să ți-l prezint. Țin mult la el, dar să știi că a făcut pușcarie politică.
– Da cum îl chemă?
– Ioan Gherasim.
– Nu se poate. Să-l întrebi dacă nu este cumva Ioan Gherasim de la Periprava.”

În 1962 când Ilie Lazăr a fost transferat la Periprava avea cu el geamantanul făcut de soția lui (pe 13 iulie 1947) pentru plecarea în America. Nu a mai ajuns niciodată la destinație pentru că a fost arestat la Tămădău. La Periprava, Ilie Lazar a venit doar într-o cămașa zdrențuită. A deschis geamantanul să își ia ceva de îmbrăcat, dar tot conținutul era putred.„ Atunci tinerii încarcerați la Periprava au adunat toata lâna pe care o aveau și au tricotat o haină ca să-l îmbrace pe Ilie Lazar. Printre acești tineri era și Ioan Gherasim. Nimeni nu bănuia atunci că peste 7 ani va deveni ginerele lui Ilie Lazăr.”

Când Lia Lazăr i-a confirmat că este Ioan Gherasim de la Periprava, Ilie Lazăr i-a spus: „Cu asta să te măriți. Un tânăr de o asemenea calitate morală și așa drept ca el n-o să mai întâlnești. ”

Aparent o viață normală

Ilie Lazăr dus la Securitate de Sf. Ilie

„La noi în casa se adunau personalitățile lumii interbelice din Cluj. Fam Boilă, nepoții lui Iuliu Maniu: pr. Matei Boilă, fratele lui, dr. Nelu Boilă , tanti Nena și tanti Feti, pr. Tertulian Langă, Victor Papilian. În general oameni care făcuseră pușcărie politică. Povesteau fără să se cenzureze și nu le păsa de microfoane.

„Era în 1975 de un Sf.Ilie. Undeva pe la 7:00 seara sună cineva. Deschide tata. În ușă erau 2 indivizi de la Securitate. Unul dintre ei spune: „Vrem să vorbim cu tovarașul Ilie Lazăr.” La care tata îi răspunde: „La noi în casa nu există și nu vor exista niciodată tovarași. În casa asta sunt doar domni.”După care bunică-miu și-a luat geanta din piele și a plecat cu ei. S-a întors acasa pe la 3 dimineața. Eu dormeam, dar știu din discuțiile părinților ce s-a întâmplat .
– Lasă că le-am zis eu! bombănea bunică-miu.
– Vai, tata! De ce? Acum iar o să ne cheme la Securitatea. Iarăși vor urma niște săptămâni teribile pentru noi.
– Lasa că trebuie să știe și ei!

A II-a zi tot spre seară bate cineva la ușă. Un cetățian, nu foarte bine îmbrăcat, îi spune lui tata: „Vreau să vorbesc cu domnul Ilie Lazăr.” De data asta domn, nu tovarăș. „Da de ce veniți în fiecare zi?” îl întreabă tata. Între timp apare și bunică-miu bineînțeles bombănind. „Eu sunt șoferul care v-a dus la Securitate. Am venit să vă dau mâna și să vă spun că în 12 ani de când lucrez la Securitate n-am întâlnit pe nimeni care să-i porcăie așa cum i-ați porcăit dvs.”

Ilie Lazăr vegheat de Iuliu Maniu

Istoria reală versus istoria contrafacută

În 1986 Ion-Andrei Gherasim era în clasa a X-a. Pentru un adolescent rebel, pasionat de istoria adevărata, era greu de digerat istoria contrafăcută. „Toți colegii aveau câte două note, doar eu avem o singură notă. Eram la congresele partidului. Profesorul de istorie deschide catalogul și-mi spune:
– „Tovarașe Gherasim, te rog, vorbește despre Congresul a lX-lea al PCR.”
Nu știu ce s-a întâmplat cu mine în acel moment. Cred că tata Ilie de acolo de sus mi-a dat curaj. M-am ridicat în picioare și i-am zis:
– La noi în familie nu sunt tovarași, doar domni. (În clasă s-a așternut o liniște de mormânt.) Dacă eu la istoria României am să vorbesc, despre mascarada asta, care este congresul partidului, bunicul meu se răsucește în mormânt. Bunicul meu este Ilie Lazăr. A fost cel mai tânar semnatar al actului Unirii și a fost călcat în picioare de acești nenorocții care nu merită decât disprețul meu.
– Ieși afara!

Ion-Andrei a ieșit din clasă. Profesorul a ieșit și el, decis să pedepsescă memorabil curajul elevului. Ajuns în pragul isteriei l-a dus la directoarea liceiului care a anunțat-o pe mama lui Ionut, profesoară de franceză la același liceu ”Ady-Șincai ”(în prezent Colegiul Gh. Șincai din Cluj). „Tovarașul” trebuia sancționat exemplar, doar atacase partidul, nu?! Adică exmatriculat.

Justiția transformată în ruletă

”Mama era speriată. Tremura. Dna director, Rodica Bica i-a spus profesorului: Vă rog să vă calmați. Haideți să rezolvam problema ca să fie bine pentru toată lumea. Profesorul nu era dispus să negocieze. Insista cu exmatricularea. În acel moment mama mi-a dat o palmă și brusc profesorul s-a liniștit. Apoi dna director ne-a dus pe mine și pe mama în cabinetul ei: Din păcate sunt nevoită să-l elimin timp de două săptămâni în clasa a IX-a. M-a retrogradat. Eu am fugit, hoinărind până seara tărziu pe străzile Clujului, întrebandu-mă neîncetat de ce mama nu a fost de partea mea. Târziu, când am ajuns acasă mama mă aștepta în fața ușii. M-a luat în brațe și m-a pupat. Abia atunci am înțeles că prin aceea palmă a vrut să mă protejeze. ”

Scrisoarea unui țăran către Ilie Lazăr

Mărturia lui Harry Maiorovici, un evreu salvat de la deportare de Ilie Lazăr

Există o mărturie video a compozitorului evreu Harry Maiorovici: „ La Sighet s-a răspândit zvonul că vor veni niște detașamente legionare care vor săvârși atrocități antisemite, schingiuiri și incendieri. Tot orășelul era în fierbere. Erau 16 000 de suflete de evrei. S-a apelat la fostul deputat al Sighetului, Ilie Lazar o namilă de om cu o voce de bas. A convocat imediat o adunare mare la care au venit toți țăranii din munți. Au venit pe jos și au umplut străzile. Din balcon Ilie Lazăr a tunat întrebând:
– Jâzii (adică evreii, adică jidanii, cuvânt care acolo nu avea nici un înțeles jignitor) sunt sau nu sunt frații noștrii?
– Da, sunt frații noștrii! au răspuns strigând țăranii.
– Mă, așa-i că nu-i dăm pe mâna proștilor și-a netrebnicilor? Nu-i lasăm!”
Forțat de mulțimea mobilizată de Ilie Lazăr prefectul a fost nevoit să intervină. A oprit mișcarea spre Sighet a legionarilor și nu a avut loc nici un incident. Jâzii i-au dat lui Ilie Lazar un nume evreisc Elijah Lazar.

Când lumea avea rost și sens

Pentru gestul său Ilie Lazăr a fost recompensat de statul evreu cu o pensie de 400 de lei

„Într-o zi întorcându-se acasă Ilie Lazar este întrebat de 2 domni bine îmbracați: „Știți cumva unde stă Ilie Lazar?” Cum era mereu căutat de Securitate bunicul îi întreabă:
– Da ce treabă aveți cu el?
– Venim din partea rabinului șef Moses Rozen.
– Eu sunt Ilie Lazăr.”

În 1972, într-un apartament modest din Cluj, după ani întregi de marginalizare, Ilie Lazăr, capătă, în sfârșit, o reparație morală. În timp ce statul comunist i-a retras toate drepturile, lăsându-l să moară de foame, statul evreu i-a oferit o pensie de 400 de lei ca recompensă pentru salvarea celor 32 de evrei (în anul 1941) de care va beneficia până la moarte (1976).

Corneliu Coposu, Ilie și Lia Lazăr

Mărturia jurnalistul american Reuben H Markham despre Ilie Lazăr

O mărturie despre Ilie Lazăr ne-a rămas de la jurnalistul american Reuben H Markham în cartea sa „România sub jugul sovietic“: „Era frumos, plin de viaţă, cu o înfăţişare de erou romantic. Avea darul de a vorbi ţăranilor şi muncitorilor şi o făcea cu multă eficienţă, fiind unul dintre cei mai buni agitatori politici pe care i-am cunoscut. Era sincer religios, deşi, probabil, fără mari profunzimi, dar avea un fel foarte simplu de a purta o discuţie cu mulţimea, aşa încât ascultătorii aveau impresia că sunt aşezaţi, împreună cu el, în jurul unei mese discutând de la egal la egal cu un erou faimos.”

Primirea perechii regale

Ilie Lazar în folclorul popular

„Foaie verde iasomie
Trăiască Lazăr Ilie
Să ne scape din robie
De robia rusului
De frontul Plugarului.”

Ion-Andrei Gherasim Președintele Fundației Corneliu Coposu
Corneliu Coposu și Ion-Andrei Gherasim cu soția

Am ales, nu întâmplător, interviul portret. Este știut că, spre deosebire de interviul Q&A, cel portret ajunge mai ușor la inimile oamenilor. Mai mult, consider o datorie față de Ilie Lăzar să transmit mai departe povestea unui om care a modelat istoria României.

Ilie Lazăr a trecut în eternitate pe 6 noiembrie 1976 convins că „adevărul, oricum nu poate fi învins.” Adevărul nu poate fi învins, dar cred că este nevoie, din când în când, să mai fie reîmprospătat în mințile oamenilor. Și spus celor tineri pe înțelesul lor.

A fost devotat lui Iuliu Maniu și PNȚ-ului, nu și-a trădat crezul politic, a avut o slăbiciune emoțională pentru Maramureș, dar mai presus de toate a iubit România Mare. Pentru ea a făcut 18 ani de pușcărie.

Dacă s-ar fi născut pe pământ american, Ilie Lazăr, cu siguranță, ne-ar fi vorbit dintr-un film artistic. Era curajos, charismatic și nu se dădea în lături de la câte o încăierare. Cuvântările lui narcotizau publicul. Dacă ar fi ales varianta ușoara ar fi avut o altă viață. Era un bărbat fermecător, cu o voce de bas, și cred că avea și bosă de de actor. Dar destinul lui a fost România.

O lume dispărută, dar nu uitată

Propun un exercițiu de imaginație. Dacă Ilie Lazăr ar fi printre noi, oare ce ne-ar spune?
Dragilor, în Romania mai este loc pentru onoare, demnitate și adevăr! Nu renunțați! Nu o lăsați pe mâna nelegiuiților!

4 decembrie 2019 – Ilie Lazăr este reînhumat cu onoruri militare la București

Scriu pe emiliachebac.com. Dacă v-a plăcut articolul meu mă puteți găsi pe pagina de facebook a blogului sau pe contul meu de instagram

Uniți în prietenie și durere

Fotografii arhiva personală Ion-Andrei Gherasim

În lipsa unui acord scris, pot fi preluate maxim 500 de caractere din acest text, fără a depăşi jumătate din articol. Este obligatorie citarea sursei emiliachebac.com, cu link către site, în primul paragraf, și cu precizarea „Citiţi integral pe emiliachebac.com”, cu link, la finalul paragrafului.

One Reply to “Despre Ilie Lazar cu Ion-Andrei Gherasim”

Va multumesc din suflet pentru acest articol minunat!
Am ajuns sa-l citesc, tot cautand informatii despre Ilie Lazar, in speranta ca voi gasi solutie unei probleme care m-a îndurerat: casa memoriala Ilie Lazar din Giulești este lasata in paragina de autoritati!!!!
Poate aveti vreo idee ca ce s-ar putea face…

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Accept Politica de Confidențialitate.