Cum aleg un vin bun? Cine sunt oamenii din spatele acestei industrii? Care sunt poveștile lor? Ce conexiuni generează vinul? Și cum cele mai bune răspunsuri le afli direct de la sursă, mi-am dat o provocare. Să încep un proiect pe blogul meu, despre oamenii vinului și poveștile lor. Să vă spun însă de omul care m-a motivat să pornesc în această aventură.
Epifania vinului a venit spre mine, în urmă cu un an, când am cunoscut-o pe Roxana Nicolaescu, lector la Fundația Calea Victoriei. Știam că este o persoană interesantă, altfel nu aș fi ales-o pentru un interviu, dar nu mi-am imaginat atunci că poveștile ei mă vor bântui în viitor. Ne-am întâlnit la Corks. Îmi amintesc că aerul din jurul nostru vibra de intensitatea pasiunii cu care vorbea despre vin. Talentul ei de povestitor m-a ajutat să înțeleg că vinul este un produs cultural – în care se îmbină artă și stiință. Mi-a recomandat chiar și o carte, în engleză, despre viața unui somelier – Cork Dork scrisă de Bianca Bosker.
Or eu, în acel moment, nu aș fi înțeles nici în limba română ce este aia degustare în orb, șobolan de beci și mega purple. Și de ce un somelier e mai grozav decât un chelner? Cum adică un vin are „aromă de pământ”? Pe bune – „răsuflare de prunc”?. Aș fi râs în hohote dacă auzeam pe cineva să numească un vin roșu de Burgundia „Sophia Loren a vinurilor” sau un Chablis „cocaină de Chardonnay”. Adevărul e că nici nu auzisem de Chablis (iar când am aflat, mult timp am crezut că e un soi de struguri, nu o regiune în Franța), dar asta nu mă impiedica să mă cred expertă pentru că deosebeam vinurile seci de cele semidulci și dulci. Am ignorat cartea, spunându-mi că este suficient interviul cu Roxana. Nu aveam de gând să duc povestea mai departe. Mă cunosc când mă obsedează ceva. Iar vinul este un motiv mai mult decât suficient să-ți pierzi mințile. Așa că am luptat cât de mult am putut cu această ispită.
Interviul era gata, dar ceva mă reținea să-l public. L-am lăsat în așteptare spunându-mi că dacă în 2 săptămâni nu apare factorul surpriză îi voi da drumul așa cum este. Când nu mai speram în nimic, într-o zi am intrat la Humanitas Kretzulescu, iar la noutăți văd cartea Biancăi Bosker „Pe aripile vinului”. În 2 zile terminam cartea, publicam interviul, iar vinul s-a strecurat în viața mea. Oricât am vrut să-l ignor n-am mai putut. Și cum pasiunile sunt mai bine suportate într-un grup de oameni cu aceleași preocupări, am ajuns la cursul Roxanei „Cum aleg un vin bun?” pe care îl ține la Fundația Calea Victoriei. În timpul anului cursul durează 4 săptămâni – 1 curs /săptămână. Eu prefer cursurile de vară – 4 zile la rând. Pentru mine un curs este mai eficient fără pauză.
„Cum aleg un vin bun?” este o introducere în cultura vinului. Ședință durează 2 ore și 30 minute. În prima parte teorie, iar în partea a 2-a, momentul cel mai așteptat, degustarea în orb a 7-8 vinuri.
Cursul 1 – Vinurile albe
Ce căutăm într-un vin alb, cum se face vinul alb şi soiuri celebre în lume.
Preferatul meu la degustarea din prima zi:
• Nativus Aligote de Averești
Cursul 2 – Vinurile rozé şi roşii
Diferența dintre vinurile rozé și cele roşii ar fi cam aceeași dintre modă și stil. Și cum stilul este nemuritor e normal ca vinul roşu să dețină supremația în lumea vinurilor.
Cu vinurile rozé nu sunt cea mai bună prietenă, dar cu vinurile roșii am o relație mai apropiată, deși în topul meu nu le surclasează pe cele albe.
A II-a zi cursanții au votat la finalul degustării :
• Rozé: Busuioacă de Bohotin – crama Hermeziu
• Roșu: un Syrah din zona Languedoc – Roussillon
Cursul 3 – Vinurile organice, biodinamice şi naturale.
Un curs la care am aflat lucruri noi. Am crezut, în sfârșit, că am înțeles cum stă treaba cu sulfiții. În realitate am realizat că vinurile naturale sau organice (bio, eco sau cum vrei să le spui) sunt un domeniu prea vast, care necesită multă documentare, pentru a fi tratat superficial. Așa că îl las în seama experților. Poate pe viitor voi avea o colaborare pe blog cu cineva avizat.
De cele mai multe ori, astfel de vinuri au depuneri pe fundul sticlei, numite tartrați – wine diamonds. Francezii pun acești tartrații pe păine împreună cu untul. „Pentru că francezii sunt niște rafinați” a punctat Roxana cu umor la cursul despre vinurile organice.
Vinul biodinamic este același lucru cu cel organic? Nu. Pe când vinul organic este obținut din struguri organici, vinul biodinamic este obținut luând în considerare factori precum calendarul lunar și astrologia. Povestea fabricării acestui vin m-a pierdut total.
A III-a zi la degustare am descoperit 2 vinuri de la crama Lechburg :
• Lechinta Gewurztraminer BIO
• Lechința Goden Muscat
Cursul 4 – Spumante şi vinuri speciale. Şampania, cava şi prosecco
Șampania este un produs care se obține doar din struguri din regiunea Champagne. Din restul zonelor se obțin vinuri spumante.
Când vorbim de vinuri speciale ne referim la vinurile dulci şi vinurile fortifiate: Porto, Sherry, vinurile de Madeira etc.
Acest tip de vinuri permit învechierea. Dar un vin de Porto, vechi de 40 de ani, s-ar putea să nu mai fie atât de apreciat astăzi. Gustul consumatorului se modifică în timp. Uneori un gust de acum 40 de ani va fi mai greu agreat de o persoana obișnuita cu vinurile anului 2019.
În ultima zi preferatul meu:
• Colocviu de Veneția Busuioacă de Bohotin – Casa de vinuri Cotnari (sticla pe care o am în mână în fotografie, de ce să mă obosesc să fiu o doamnă care bea din pahar, direct din sticlă…)
Toți cursanții au căzut sub vraja unui vin de Porto vechi de 10 ani:
• Porto Calem 10
Am ajuns la curs chiar și în zilele în care ploua torențial. Se pare ca vremea, care a speriat tot Bucureștiul, pe mine nu a reușit să mă înfrângă. Și nici pe restul cursanților. A fost o experiență de care îmi voi aminti cu drag. Mai ales că acest curs a fost ținut la sala Neagu Djuvara.
Si acum despre conexiunile pe care le generează vinul. În sala de alături se ținea cursul de desen. În ultima zi, Teo Vărzaru, lectorul de la cursul de desen, intră și ne spune „Voi râdeți, iar elevii mei sunt frustrați că nu le ies desenele. Vă aștept la finalul cursului să-i încurajați.” Înarmați cu pahare și restul de vin ne-am dus să ne spălam păcatele. În timp ce priveam lucrarile expuse am realizat că atelierul de desen căpătase aerul unei vernisaj.
Cursul „Cum să aleg un vin bun?” mi-a deschis apetitul pentru astfel de experiențe. Până atunci ca să nu-mi ies din mână, pe timpul verii voi lua „meditații”. Nu voi rata nici o degustăre la cramele românești care îmi vor apărea în cale. Nu de altă, dar nu este indicat să ajung nepregătită la „cursul de vinuri românești” pe care Roxana îl va începe în toamnă.
„Cum aleg un vin bun?” s-a dovedit startul perfect pentru un nou proiect pe blogul meu. Acum sunt pregătită să scriu povești despre vin și oamenii vinului. Nu sunt expert în vin și nici nu-mi propun să ajung. Dar mă pasionează prea mult această lume ca să o las să treacă pe lângă mine.
Și pentru că este sezonul vacanțelor – 2 cărți ușoare de vară:
• Un an bun – Peter Mayle
• Hotul de vinuri – Peter Mayle
Și 2 filme:
• E vina vinului pe Netflix
• Secretul din Santa Victoria
„The Secret of Santa Vittoria” – acțiunea se petrece în timpul celui de al II-lea Război Mondial în mica localitate Santa Vittoria din Italia. Tot satul se coalizează pentru a ascunde de naziști, într-o peșteră veche romană, peste 1 milion de sticle de vin. Anthony Quinn joacă în rolul principal – Italo Bombolini. Dincolo de povestea vinului, filmul arată forța unei comunități – ce poate face când este unită. Nu ochii frumoși ai Virnei Lisi mi-au rămas în memorie, nici scenele interpretate magistral de Quinn, nici seducătorul, dar maleficul maior german. Mi-au rămas în memorie scenele acelea când sticlele de vin erau date din mână în mâna. Când toată suflarea satului, zi și noapte, unită a reușit ceva ce părea imposibil: salvarea vinului din Santa Victoria (trailer min 1:37-1:54).
Filmele vă recomand să le savurați în compania unui pahar de vin plus un platou de brânzeturi maturate. Un pahar de vin nu mai multe…
Dacă v-a plăcut articolul meu mă puteți găsi pe pagina de facebook a blogului sau pe contul meu de instagram.