Andrei Ștefănescu
Film: Paradise Lula, regia Andrei Ștefănescu – nominalizat la categoria Cel mai bun Producător Independent pentru un Film românesc de Lungmetraj
Câștigătorul Trofeului IPIFF 2022
Emilia Chebac: De ce ai decis să devii regizor/producător?
Andrei Ștefănescu: A venit pas cu pas. Ajuns la UNATC am realizat că nu rezonam deloc cu ce făceam acolo. Am plecat și am început să lucrez în cinematografie unde am avut șansa să întâlnesc oameni care îmi plăceau foarte mult. Au trecut câțiva ani, dar tot nu-mi găseam direcția. Între 2000-2007 a fost un val de film sincer (Porumboiu, Mitulescu, Mungiu).Când am văzut că sinceritatea este calea mi-am zis: Hai să-o găsesc pe a mea! M-am rupt de ei și am ajuns la suprarealism. Am devenit din ce în ce mai pasionat, iar iarnă pentru că nu aveam ce să fac scriam scenarii. La Paradise Lula m-a ajutat un băiat (face parte din lumea cinematografiei) care într-o zi mi-a spus: „Gata cu prostiile fă și tu ceva ca lumea!”. Și a ales unul dintre scenariile mele scrise de mine.
Emilia Chebac: Definește-te în trei cuvinte.
Andrei Ștefănescu: „Pas pas paspaspas pas” este din poezia lui Gherasim Luca – vezi aici.
Gherasim Luca – scria poezie vocală – folosea cuvintele mai mult ca emanație decât ca definiție/concept. Mi-am adus aminte de poezie când tu ai zis să mă definesc în 3 cuvinte.
Emilia Chebac: Care este calitatea pe care o apreciezi cel mai mult la o persoană?
Andrei Ștefănescu: Sinceritatea care este un lucru complicat, dar și foarte frumos. Să ajungi la sinceritate presupune un parcurs lung. Când crezi că ai atins-o realizezi de fapt că mai ai ceva drum până la ea. Asta te provoacă să mergi mai departe. Așa procedez cu oamenii (din echipa) cu care lucrez. Îi aduc pe actori la propria lor sinceritate. Este un proces foarte interesant. Cu fiecare dintre ei este un alt drum.
Emilia Chebac: Ce personalitate admiri?
Andrei Ștefănescu: Andrei Tarkovki deși evit monopolul unei figuri. Primul contact cu lumea lui a fost un contact pur emoțional. Filmele lui mi-au deschis o poartă. L-am crezut și în continuare cred în tot ce face el. Asta s-a întâmplat înainte să ajung la UNATC. Când am devenit student, eu cu Tarkovki în cap, eram pe lângă „așa se face, așa trebuie”. Până să-l studiez pe Tarkovki, cumva intuitiv, am crezut că nu știa ce face când a filmat. Apoi când am început să citesc – jurnalul, viața și tot parcursul lui – despre el am realizat că așa a fost. Chiar a spus la un moment dat ceva de genul: nu mai căutați înțelesuri în ce am făcut pentru că eu nu am avut nici o semnificație. Îl consider un erou care s-a sacrificat pentru cinema. Mi-a plăcut lupta pe care a dus-o cu infrastructura rusească care nu pricepea nimic din proiectele lui.
Tarkovki m-a făcut să înțeleg că spectrul alegerilor artistice este mult mai variat decât regulile pe care le înveți la școală. Singurul lucru onest pe care poți să-l faci pentru tine și pentru cei din jur este să nu renunți la crezul tău.
Emilia Chebac: Ești câștigătorul Trofeului IPIFF 2022. Cum a fost pentru tine aceatsă experiență?
Andrei Ștefănescu: La gală m-a bucurat aceea confuzie cu premiul. Inițial nu am înțeles dacă am câștigat sau nu. Îmi plac lucrurile atipice, iar faptul că mi s-a întâmplat mie face ca momentul de pe scenă să rămână de neuitat. M-a surprins că evenimentul care a îmbrăcat forma unei seri culturale. Nu mă așteptam la așa ceva. De asemenea, cântăreții foarte selecți.
Scriu pe emiliachebac.com. Dacă v-a plăcut articolul meu mă puteți găsi pe pagina de Facebook a blogului sau pe contul meu de Instagram.