Adevăr versus minciună

Știu să scriu despre oameni obișnuiți. E drept că întotdeauna am fost atentă la tipul de oameni pe care îl aduc pe blog. Aleg oameni frumoși, valoroși, care muncesc pentru visurile lor, care nu renunță ușor, iar dacă sunt forțați să abandoneze nu o fac fără luptă.

Astăzi mă văd pusă în fața unei mari provocări. Să scriu despre Regele Mihai I al Romaniei. Copleșitoare misiune, mai ales că nu sunt jurnalist și nu l-am întâlnit vreodată. Îl cunosc doar din cărțile scrise de: Mircea Ciobanu, Ivor Porter, Diana Mandache și Tatiana Niculescu-Bran. Toată săptămâna trecută mi-am notat idei. Nimic nu mergea, nimic nu se ridica la înălțimea augustității Regelui. Eram paralizată de frică. O săptămană întreagă nu am postat nimic. Nu am fost capabilă să vorbesc  despre  magia Crăciunul când  România pierdea un uriaș reper moral. Mi-am făcut, până la urmă, curaj să scriu despre rege. Așa cum mă pricep. Poate că voi fi prea subiectivă. Dar va a fi exact cea ce simt. S-a tot spus zilele astea la televiziune despre viața Regelui. Îmi place să cred că în sfârșit se cunoaște adevărul.  De aceea mă voi axa pe emoțiile provocate de decesul Regelui. Pentru că la asta mă pricep cel mai bine. Se promovează de către „inițiați” că pe un blog trebuie să scrii atunci când evenimentul este fierbinte, nu mai târziu. Trebuie să fii printre primii. Ei bine eu am să fiu printre ultimii pentru că nu am avut timp să scriu. Pentru că am vrut să fiu acolo, să văd oamenii, să respir același aer cu cei care au simțit nevoia să-l conducă pe ultimul drum. Și vreau să am măsură. Nu vreau să mă raportez numai la detaliul aflării veștii, vreau un tablou de ansamblu al evenimentului. Majestatea Sa, merită un articol onest nu o știre.

Ziua de 16 decembrie 2017 a fost o zi tristă, dar care va intra în istoria acestui neam. Toți am avut șansa să participăm. Unii chiar au făcut-o. Cei care au fost acolo pot spune copiilor și nepoților că au luat parte la funerariile ultimului Rege al românilor. De aceea pentru mine a fost vital să ajung acolo. Am experimentat mândria națională. În această zi peste Romania au domnit „liniștea, iertarea și seninul”. Am uitat să ne mai luptăm între noi, partidele politice au avut buna-cuviință să îngroape securea războiului cu monarhia, guvernanții au dat dovadă de decență, iar oamenii care l-au iubit au adus o mare de candele, coroane și flori albe. Ne-ați unit Majestate! Prin moarte. Majestatea Sa ne-a arătat că noblețea sufletească, demnitatea, onoarea, eleganța în maniere mai există. Ne-a arătat o lume din care Dumnezeu nu este izgonit, o lume în care iubirea pentru aproapele tău nu a dispărut. O lume în care ne dorim cu  disperare să trăim.

În această perioadă „cineva” a simțit nevoia să scrie pe blogul personal un mesaj de rămas bun pentru Majestatea Sa. „Cineva” care nu i-a permis să revină în țară, „cineva” care nu i-a permis să participe la funeraliile unui prieten drag (Corneliu Coposu), „cineva” care l-a tratat ca pe un infractor, „cineva” care a încurajat ani în șir ca Regele să fie denigrat și umilit. Cu toate astea, Majestate ați învins! Ați demonstrat că adevărul este mult mai sofisticat decât minciuna. Dumnezeu a îngăduit ca acel „cineva” să traiască pentru a vedea ce funeralii a avut Regele Mihai I al Romaniei. Cum a înțeles Majestatea Sa să respundă? Ridicând ștacheta cât mai sus, dând dovadă de demnitate, onoare și patriotism. Vrem sau nu vrem, trebuie să admitem că atitudinea asta nu ne-a lăsat indiferenți. Ne-a schimbat pe toți. De acum comparațiile se vor simți altfel. Comportamentul Regelui undeva acolo sus și conduita politicienilor jos, de astăzi mult mai jos. Când undeva la o tribună se va vota o lege care îl lovește și îl marginalizează pe romanul obișnuit, această faptă va deveni trădare… de neam și țară.

Un alt „cineva” recomanda ca Regele Mihai să vină în țară „ca turist sau ca simplu cetățean”. Romania de azi face funeralii de stat „unui turist”. Alți „cineva” – ziariști cu exces de zel au ținut să îi dedice articole pline de venin. Un alt „cineva” avea o problemă cu tablourile „furate” de rege. Îi promitea cetățenia dacă aduce tablourile. Asta nu poate decât să ne bucure. Grija pentru patrimoniul cultural. Totuși nu înteleg un lucru? Ajung destul de des la MNAR. În timpul săptămânii de cele mai multe ori eram singură prin încăperile muzeului. Dar iubim arta…

Zilele astea istoria i-a pus față în față pe Regele Mihai I al Romaniei și marea masă de „cineva”. Au pierdut Majestate!

  • au pierdut în fața demnității,
  • au pierdut în fața înălțimii sufletești,
  • au pierdut în fața modestiei,
  • au pierdut în fața măsurii,
  • au pierdut în fața răbdării,
  • au pierdut în fața simțului datoriei,
  • au pierdut în fața cuvântului dat,
  • au pierdut în fața unui bărbat care a știut să iubească toată viața aceeași femeie,
  • au pierdut în fața unui rege pe care l-au lăsat fără tron.

Românii au îngenunchiat din propria voința în fața catafalcului din Sala Tronului. Cei care nu l-au vrut, au învățat în aceste zile ce înseamnă să fii iubit. Au trebuit să înțeleagă că sufletele oamenilor nu pot fi manipulate. Romanii au îngenunchiat și și-au plecat fruntea în fața unui patriot adevărat. Nu și-au mai plecat fruntea forțați de abuzuri, corupție, de legi interpretate în favoarea unor „aleși ai neamului”. Regele Mihai s-a dovedit Regele tuturor romanilor, chiar și al celor nemernici. Prin prezența lor la ceremonia de înmormântatre au fost nevoiți să recunoască asta.  În fața unui rege au învățat să fie decenți, ei care până acum nu știau ce înseamnă asta. Și așa, istoria le-a dat o palmă!

25398671_1638061829590886_1292000570752671756_n
sursa: Vasile Mihai-Antonio

Majestate, nu ne-ați uitat niciodată, ne-ați purtat în suflet întraga viața, pe noi și Romania. Astăzi e rândul nostru să vă onoram, e rândul romanilor să demonstreze că regele lor nu a mai fost singur pe ultimul drum. Astăzi, am fost lângă un rege care s-a sacrificat pe sine, din prea multă dragoste de țară. A fost unsul lui Dumnezeu, o dimensiune spirituală de care mulți nu au știut. Singurul moștenitor al Bizanțului. Motiv pentru care a fost, este și va fi Regele Mihai I al Romaniei!  Ceva ce va rămâne scris în stele, pentru totdeauna! Iar oamenii nu au dreptul să schimbe asta. Nu poți schimba un drept divin. Nu te poți război cu Dumnezeu. Pardon! Am uitat de cei care au curajul să-I forțeze mâna chiar și Lui. Oare îi vor pregăti o viitoare lege prin care să-I limiteze din drepturile divine?

Într-o lume fără valoare, banul și poziția socială e tot ce contează. Fals! Suntem trecători pe acest Pământ, dar dacă după noi rămâne ceva, dacă ai schimbat ceva în bine, dacă ai trăit frumos, dacă ai ajutat un semen contează. Omul dispare, dar faptele lui răman. Faceți un exercițiu de imaginație și încercați să vă închipuiti cum ar fi fost țara asta fără Regele Mihai!

 

25353827_1637339799663089_538707761435139030_n
sursa: Vasile Mihai-Antonio

La Palatul Regal am fost cu fiica mea. I-am spus că e posibil să stam peste 6 ore. Nu îmi pasă vreau să merg, mi-a spus. Am făcut o convenție. Dacă nu mai poți rezista pleci, pentru că eu, te anunț, voi sta cât va fi nevoie. A durat 9 ore. Atât am stat.  Și nu și-a pus nici o clipă problema să renunțe. Ea care nu are răbdare să stea la coadă la medic, să plătescă o factură, să depună un act, sau să își ridice bursa. Pentru că am stat acolo atâtea ore, am analizat comportamentul oamenilor din jurul meu. A fost o noapte liniștită unde conversațiile erau destul de rare. Și pline de decență. Erau oameni de toate categoriile sociale, erau copii de 10 -12 ani. Mă gândeam fără să vreau dacă pentru cei care ne schimonosesc existența, cu fiecare zi din ce în ce mai mult, va sta vreodată cineva atât la coadă? Daca ei vor avea șansa să primească atâta iubire cât a primit un rege fără tron, dacă ei vor fi purtați vreodată pe brațe cu atâta dragoste, dacă vor fi regretați, dacă unii oamenii vor rămâne pustiiți de durere în urma lor. Am ajuns în Sala Tronului și i-am urmarit pe toți cei din fața mea. Era aproape 5 dimineața, fără televiziuni, fără familia regală. Nu avea cine să îi vadă. Mi-a rămas în minte un bărbat de vreo 40 de ani care atunci când s-a închinat s-a metamorfozat în altă persoana. Într-o plecăciune plină de noblețe. Apoi a mers mai departe, dar vraja din fața catafalcului s-a rupt. Apropierea de persoana regelui l-a transfigurat. Chiar dacă regele era decedat. Totul  se petrecea într-o tăcere solemnă. Îi urmaream pe cei care intrau în Palatul Regal, pe cei care stăteau înșirați pe scari. Liniște și fețe transfigurate de emoție. N-am auzit pe nimeni să spună cât este obosit. Nici copiii nu se mai văitau, mai întrebau doar: când ajungem la rege, mai avem mult? Ce am simțit în fața catafalcului? E prea personal. Nu voi pune nici poze. Nu am făcut. Am vrut să-mi întipăresc în memorie atitudinea oamenilor și emoțiile lor.  Emoții unice, emoții pe care le voi purta în suflet toată viața.

25488724_2048426685401329_1673702781_n
sursa: Vasile Mihai-Antonio

Sâmbătă la funeralii Regelui am avut alături familia și o foarte bună prietenă. Pur și simplu ne-am întâlnit la metrou. Nimic premeditat. În fața Palatului Regal am stat una lânga alta. Din când în când, îmi mai dădea detalii despre câte un invitat. Este expertă în monarhiile Europei, dar mai ales în istoria României. Și ne-am întrebat care va fi soarta Romaniei?

Mi-e frică de ziua de maine, mi-e frică de legi care vor apărea, mi-e frică de programele televiziunilor unde se va țipa și se va promova trivialul, mi-e frică de încălcarea drepturilor elementare. Mi-e frică că suntem fortați să  acceptam o lume fară morală, fără credință și fără memorie” fără voia noastră. O lume din care demnitatea a dispărut. Mi-e frică că suntem împinși tot mai mult într-un imperiu al minciunii. Mi-e frică că am ajuns în punctul în care nu mai avem nici un cuvânt de spus. Din ce am văzut în acea noapte, în care am stat 9 ore ca să mă închin la scriul Regelui Mihai, nu romanii sunt problema. Problema este mai sus, acolo unde guvernează oportunismul, arivismul, indecența, lipsa culturii și a credinței.

Prin comparațiile făcute nu am vrut să vrut să intinez memoria regelui. Nu pentru asta am stat 9 ore la coadă, nu pentru asta am fost prezentă la funeralii. Articolul se intituleaza Adevăr versus minciună. Și despre asta am vrut să scriu. Despre oameni și faptele lor, care pot genera adevăr sau minciuna. Mă doare orice mizerie care se mai spune despre Majestatea Sa. Sunt pentru o normalizare a relațiilor, luptele duse la extrem nu folosesc nimănui, de aceea cred cu tărie că e momentul ca monarhia și restul oamenilor politici să stea alături. Bărbătește. Dar… să stea alături fiecare cu faptele lor. Și așa să îi judece și istoria.

Rămas bun, Majestate! Acum mergeți să vă alăturați oamenilor care v-au iubit și prețuit: Regina Ana, Regina Elena și Corneliu Coposu. Ați scăpat! Nu mai trebuie să vă preocupe soarta României, nu o să vă mai mistuie dorul de țară, nu mai trebuie să vă îngrijiți de ziua de mâine, nu mai sunteți nevoit să suportați umilințe și nici singurătatea pentru că prietenii nu vă vor mai întoarce spatele. Drum bun Majestate, în regatul îngerilor!

Vegheați-ne de acolo Majestate! Am rămas singuri. Cu fiecare zi suntem alungați din propria țară, cu fiecare zi suntem mai triști, cu fiecare zi suntem mai săraci, cu fiecare zi suntem mai umiliți, cu fiecare zi simțim că ne pierdem rostul, cu fiecare zi minciuna ne învăluie. Și este greu să rezistăm Majestate! Nu avem suficientă tărie sufletească să suportăm, dar nici suficient curaj să ne opunem.

Se apropie Crăciunul Majestate! Poate Dumnezeu va îngădui o minune. Să se nască un om ales care va iubi țara asta chinuită, care să aibă un caracter puternic și un ADN de erou. Sau poate noi vom căpăta suficient curaj să luptam pentru o Romanie demnă?!

Lista cărților care m-au ajutat să cunosc adevărul și să îl iubesc pe Regele Mihai:

Mihai I al Romaniei. Regele şi ţara Ivor Porter

Exilul regelui Diana Mandache

Regele Mihai. Album istoric Diana Mandache

Convorbiri cu Regele Mihai I al Romaniei Mircea Ciobanu

Mihai I, ultimul rege al românilor Tatiana Niculescu Bran

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s