Cadouri versus daruri

photo-1510546694097-856cc08adc07

Decembrie. O lună în care oferim și primim cadouri, daruri. Oameni în căutarea acelui ceva… care să aducă bucurie unei persoane dragi. Cadouri sau daruri? Sunt oare sinonime? Intuiam că există o diferență substanțială între cele 2. Pe zi ce trece am confirmarea că sunt noțiuni total diferite.

Cadouri costisitoare: haine de brand, mașini scumpe, bijuterii extravagante, telefoane de ultimă generație, aranjamente florale monumentale, vacanțe exotice. Genul acela care dă bine pe Facebook și Instagram. Ne mințim că dacă le primim obținem obligatoriu statut și clasă, dar clasa şi ostentația nu prea sunt prietene.

Cadoul  „dacă nu îi place îl dă mai departe”. Denotă meschinarie, mai ales între prieteni. Cine face astfel de cadouri te părăsește la greu. Am învățat asta în timp.

Cadourile din obligație, care ne ruinează, în căutarea disperată de a intra în grațiile cuiva important. Nu vom reuși. Adevarul e că nu sunt făcute din suflet, chiar dacă sunt costisitoare. Și nici apreciate. Ce oferi aia primești. Să dai ceva substanțial unui om care are deja totul? Ce lipsă de imaginație !?!  Îl ridicăm pe un piedestal,  îl adoram sau urâm ca pe zeitățile din Olimp. Se știe cum au sfârșit zeii. Oamenii au nevoie de iubire și apreciere, îl adoram pe Dumnezeu și cam… atât.

De fapt ne dorim cu toții daruri… nu cadouri. Darurile reflectă dorința celui care le oferă să poată atinge acea parte din noi care nu poate fi văzută, dar care e responsabilă cu fericirea sau nefericirea noastra. O rețea complicată de sentimente pe care le trăim și ne fac sufletul să aspire în timp spre mai frumos, bun și nobil.

Un buchet de flori venit din partea unei persoane dragi îți răvășește sufletul și îți crește îngrijorator pulsul.

Cărțile din lista de dorințe și altele despre care nici măcar nu știam. 3 ani le-am primit constant la fostul job. Cineva este responsabil de evoluția mea și pătrunderea într-o lume pe care nu o bănuiam că există. O lume încărcată de suferință, credință și umanitate. Mulțumesc, domnule I.!

O agendă primită acum 2 ani de Crăciun. Atât de frumoasă că nu-mi venea să o încep. Am riscat și am terminat-o. Am redescoperit o latură uitată a mea. Plăcerea de a scrie. Orice: întâmplări, idei de dezvoltat în timp, despre viața mea sau a altora. Le adun. Mulțumesc, A.!

Povestea unui om aflată, chiar de la el, într-un  Ajun de Crăciun. Un destin de excepție, un traseu de viața compactat  într-o singură ora, dar care a adus binecuvântare în viața mea.  În acel an cadoul de sub brad nu a mai prezentat interes. Deși a fost unul din cele mai costisitoare primite în viața mea, a fost anulat de o… poveste de viață. Am înțeles că prefer să  primesc emoții nu lucruri. Primele mă fac cu adevarat fericită, lucrurile îți aduc doar bunăstare. Mulțumesc, H.!

O categorie de daruri pe care le iubesc cel mai mult. Toți avem momente când ne merge prost. Și apare cineva cu un dar… simbolic. Brusc faptul că un om s-a gândit la tine îți dă forță să mergi mai departe. Pe astea le iubesc cel mai mult. Oamenii capabili de asfel de gesturi au un nivel ridicat de trăire interioară, mult curaj și pe Dumnezeu… în ei.

E plăcut să primești, dar e minunat și să oferi:

O icoană făcută unui copil de 3 ani. Mi-a mulțumit într-un fel unic, făcându-mă să simt… adiere de aripi de înger. În lumea adulților e suficient să-mi amintesc cuvintele acelui copil.

O felicitare scrisă unui om cu care viața a fost destul de crudă în ultima vreme. In ochi avea acum… lacrimi de bucurie.

Povești puse într-un  context, prin care îl faci pe interlocutor să aiba o zi mai bună. Să privești cum poți schimba dispoziția unui om care până acum 2 minute era dezolantă. E solicitant, sufletește te epuizează, îți consumă ceva foarte prețios… timpul. Câteodată se întoarce împotriva ta și ești înțeles greșit, dar merită. Merită pentru acel „nici nu știi cât îmi lipsești” spus după ceva timp.

Un om care mi-a făcut mult rău. Nu va ști niciodată că eu l-am ajutat să își rezove o problemă. Recunosc m-am ajutat întâi pe mine. Preferam să mă distrez când mă acuza de egoism. Dacă nu aș fi făcut asta l-aș fi urât.  Ori răzbunarea consumă energie și scoate ce este mai urât dintr-un om.

Când ești la pământ,  cea mai bună terapie este să-i surprinzi plăcut pe cei de lângă tine. Dacă te uiți cu atenție în jur o să vezi că sunt oameni care o duc mult mai rău decât tine. Reacții de genul „e pentru mine?”, „cu mine vorbiți?”. Îi spui că da, oferi și pleci. Cel care câștigă mai mult este cel care a oferit… nu cel care a primit. Asta-i egoism și îmi asum asta!

Decembrie… Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos. Darul făcut, acum 2000 de ani, de Dumnezeu omenirii.

În timp ce „finisam” acest articol am primit un dar. De la o persoană pe care o apreciez. De la cineva cu care îmi doresc să colaborez la un articol pe acest blog. Primit via Instagram. După ce am citit postarea de vreo…10 ori, de emoție îmi scapa esețialul deși era scris cu majuscule la final. Decembrie. Luna când magia începe să plutească în aer. Mulțumesc, A.!

Mi-aș dori, în fiecare an, Crăciunul să-mi aducă daruri nu… cadouri. Îmi doresc să ajungă la mine, în sunet de clopoței, emoții și persoane atinse de magie. Și pentru că nu mă mulțumesc cu puțin, vreau magie de tip… Aston Martin.  Vreau magie pachet V.I.P. Vreau emoții care să-mi răvășească sufletul și vreau oameni care să plângă de fericire. Credeți-mă, se poate! E suficient să vă înconjurați de oamenii potriviți.

2 gânduri despre &8222;Cadouri versus daruri&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s